Versiunea pentru Printare

(să PRINTEZI sau citeşti ghidul despre

Citeşti mai mult în Rest România

Vă Mulţumim ca Aţi Ales Rest România!

Noi muncim din greu pentru a fi la zi cu cel mai bun ghid turistic al României pentru călătoriile Dumneavoastră

 Cum să tipăreşti ghidul nostru :

Toate ghidurile noastre sunt disponibile pentru citit în modul de tipărire gratis pentru toţi călătorii înregistraţi

Formatul nostru special de tipărire este disponibil pentru toţi membrii Clubului Călătorilor Rest Romania. Membrii pot tipări toate ghidurile noastre (peste 100) sau salvându-le în format PDF pentru o distribuire uşoară prin poşta electronică prietenilor sau rudelor

Vizitaţi restromania.ro/inregistrare pentru a vă înregistra acum!

Alpinism

Munţii curaţi ai României Vă veţi îndrăgosti de o pajişte sau două!

Fotografia:  Rest România SRL

Traseul vieţii vă aşteaptă!

Cu peste o treime din arie montană, România oferă câteva oportunităţi grozave de trasee montane!  

De fapt, căţărările montane sunt pe locul întâi în rândul activităţilor din timpul liber al românilor.

Sisteme foarte bune de marcat traseele există în fiecare zonă din Carpaţii estici şi sudici, ca şi în Munţii Apuseni din vest.

Puternicii Munţi Carpaţi înconjoară şi protejează podişul central transilvănean din inima României, în mod sigur cea mai răsfăţată şi mai minunată ţară din Europa!

tururi organizate

Trasee în Piatra Craiului

1. Zărneşti - Curmătura - Zărneşti (circuitul mic).

Marcaj: banda galbenă.

Durată: 5-6 ore.

Caracteristica: traseu uşor vara; iarna practicabil parţial.

Traseul are loc de plecare oraşul Zărneşti şi loc de sosire acelaşi oraş, reprezentând cel mai scurt circuit turistic dintre cele 3. Din oraş se iese pe drumul ce merge spre cabana Plaiul Foii (traseul 7) şi, după un scurt parcurs, se părăseşte acest drum forestier şi se trece către stânga pe un drum de picior care urcă treptat pe sub pădurea de sub pantele Pietrei Mici, până la punctul de traversare a Văii Crăpăturii (980m, izvor). Din acest loc, traseul începe să urce pe aceasta vale, printre Piatra Mică (stânga) şi Turnul Pietrei Craiului (dreapta), până la punctul de maximă altitudine de pe întregul traseu: Şaua Crăpăturii (1620m) din zona Curmăturii Pietrei Craiului. Pe stânga se poate observa Acul Crăpăturii.
Evident, începe o coborâre continuă, pe lângă cabana Curmătura, apoi peste pantele împădurite de pe versantul sudic al Pietrei Mici până la nivelul râului Mare al Zărneştilor, la ieşirea din defileul Prăpăstiilor. Aici se poate face un popas la Fântâna lui Botorog (785m). în aval se merge pe drumul forestier care iese din Prăpăstii, trece pe lângă carierele de piatră (Baia de Piatră) şi Fântânile Domnilor, lasă în dreapta cabana Gura Râului (740m) şi intră în Zărneşti pe la sud.

2. Zărneşti - Diana - Zărneşti (circuitul mijlociu).

Marcaj: banda albastră.

Durată: 6-8 ore.

Caracteristica: traseu uşor vara; nerecomandabil iarna.

Reprezintă circuitul mijlociu al Pietrei Craiului Mari, parcurgând la început traseul nr.1 până la Valea Crăpăturii; din acest loc, valea este traversată şi se urcă pe sub pantele nordice ale Turnului, se trece peste Şaua Chiliilor (1090m), apoi peste Valea Padina Închisă, până la Refugiul Diana (1510m), lăsând în stânga intrările pe traseele 3 şi 4. De la Diana se lasă în dreapta intrările pe traseele nr.5 şi 8, după care începe urcuşul pe Bârna Caprelor, pe deasupra Padinei Închise, prin faţa Orgei Mari şi pe lângă Izvorul de la Găvan. Urcarea încetează pe creasta nordică, în Şaua Padinei Închise (1950m). Din acest punct începe coborârea pe versantul de răsărit până la Cabana Curmătura, iar de aici, în continuare (traseul nr.1 rămâne în stânga) pe la Izvoarele Văii Curmăturii şi prin defileul Prăpastiilor, până la Fântâna lui Botorog, unde se face joncţiunea cu traseul nr.1, spre Zărneşti.

3. Padina Hotarului - Turnul Pietrei Craiului.

Marcaj: cruce albastră.

Durata*: 2-3 ore.

Caracteristica: ascensiune uşoară.

Traseul îşi are punctul de plecare după traversarea Văii Crăpăturii (pe traseul nr.2), în poiana din Padina lui Man (1015m), după care, pe Padina Hotarului, ascensiunea îşi face simţită prezenţa, pe o diferenţă de nivel de 800m, până sub Turnul Pietrei Craiului (1923m), fără să întâmpinăm dificultăţi deosebite, în afara diferenţei de nivel şi a pantei accentuate.
*durata este socotită fără drumul de acces şi de întoarcere (în total sunt 5-6 ore).

4. Padina Şindrilei - Turnul Pietrei Craiului.

Marcaj: cruce roşie.

Durată*: 2-3 ore.

Caracteristica: ascensiune uşoară.

Traseul începe după trecerea peste Şaua Chiliilor (1090m), pe traseul nr.2, în pădurea de la poalele Turnului. Ascensiunea se desfăşoară în lungul văii de abrupt Padina Şindrilei, pe o diferenţă de nivel de 600m, până în vârful Turnului, fără dificultăţi deosebite. Urcuşul trece prin zone interesante cum ar fi: Peretele Şindrilei, Cetatea Şindrilei, Colţii Calului.
*durata este socotită fără drumul de acces şi de întoarcere (în total sunt 6-7 ore).

5. Refugiul Diana - Padina Popii - Creasta nordică.

Marcaj: triunghi albastru.

Durată*: 2-3 ore.

Caracteristica: ascensiune uşoară.

Punctul de plecare al traseului se află la Refugiul Diana (1480m), venind din traseul nr.2 şi urcând pe deasupra Padinei Popii, pe sub pereţii sudici ai Muchiei Padinei Popii (Creasta Diana), apoi pe lângă strunga izvorului (1900m) şi pe sub creasta nordică, până la vârful Padina Popii (2025m), unde se face joncţiunea cu traseul de creasta nr.13 (opţiune: coborâre la cabana Curmătura, pe traseul nr.2).
*durata este socotită fără drumul de acces şi de întoarcere (în total sunt 7-8 ore).

6. Cabana Curmătura - Creasta nordică.

Marcaj: triunghi albastru.

Durată*: 2-3 ore.

Caracteristica: ascensiune uşoară.

Traseul traversează în urcuş uşor şi continuu numeroasele fire de vale seci care brăzdează abruptul Martoiului şi care poartă denumirea de Padinile Frumoase. Pe acest traseu se realizează un acces mai uşor către creasta muntelui, prin ocolirea zonei Turnului, iar pe de altă parte, serveşte ca traseu de bază pentru numeroasele ture de alpinism din mica zonă de abrupt a Martoiului. Se termină pe creasta nordică, lângă Vf. Ascuţit (2150m), în apropierea refugiului. Nu are legătură cu traseul nr.5 care este marcat cu acelaşi semn.
*durata este socotită fără drumul de acces şi de întoarcere (în total sunt 5-6 ore).

Munţii Piatra Craiului O vedere superbă de pe Vârful Curmătura

7. Zărneşti - Plaiul Foii - Vf. La Om - Zărneşti. (circuitul mare)

Marcaj: bandă roşie.

Durată: 12-14 ore.

Caracteristica: traseu în general uşor, cu excepţia ascensiunii zonei La Lanţuri.

Având ca punct de plecare şi de sosire oraşul Zărneşti, traseul reprezintă cel mai lung circuit al Pietrei Craiului Mari dintre toate cele 3 circuite. Pentru scurtarea timpului de parcurgere, ar fi de preferat ca prima parte a traseului dinte Zărneşti şi cabana Plaiul Foii (13km), să fie străbătută cu autovehicule sau căruţe. Din Plaiul Foii, firul Văii Bârsa Tamaşului, care lasă în dreapta traseele nr.14, 15, 16 şi 21, ne poartă către Valea Spirlei (în stânga, izvor) şi urcă prin pădure (între muchiile Vladuşca şi Spirla) până la noul refugiu renovat, Spirla (1400m). Din acest punct se ajunge în zona numită La Zăplaz (1640m), aflată la baza abruptului apusean.
Până la creastă trebuie trecută zona numită La Lanţuri, o ascensiune dură dar care nu ar trebui să prezinte în mod normal prea multe dificultăţi. Pe alocuri ne întrebuinţăm de cabluri de oţel fixate în stâncă, reuşind astfel să parcurgem o diferenţă de nivel de aproximativ 600m. Pe creastă, în stânga, la mică distanţă, se vede cel mai înalt vârf din Piatra Craiului, Vf. La Om sau Piscul Baciului (2239m), tot aici făcându-se joncţiunea cu traseul de creastă nr.13.
Versantul de răsărit reprezintă locul prin care se face coborârea de pe creastă, poteca urmărind marcajul pe lângă refugiul Grind (izvor), lăsând în dreapta traseele 14, 19, 20 şi ajungând în punctul numit La Table (1420m), loc aflat chiar pe cumpăna de ape a Carpaţilor Meridionali, între marile bazine hidrografice Bârsa-Olt şi Dâmbovicioara - Dâmboviţa. De La Table traseele cu nr.9 şi 10 ne poartă uşor şi continuu pe pantele sudice şi estice al muntelui Toanches, pe deasupra satului Peştera (Casa Folea, cazare), apoi pe Valea Măgurii, până la capătul inferior al Prăpăstiilor (Podu Măgurii-800m) şi la Fântâna lui Botorog unde întâlnim traseele nr.1 şi 2. Până la Zărneşti nu mai e mult.

8. Plaiul Foii - Refugiul Diana

Marcaj: triunghi galben pe fond alb.

Durată: 2-3 ore.

Caracteristica: ascensiune uşoară.

La aproximativ 1km în aval de cabana Plaiul Foii, la confluenţa Văii Padina lui Raie cu Bârsa Mare, întâlnim pentru prima oară traseul ce urcă Valea Padina Ursului (în stânga) şi iese în Curmătura Prăpastiilor, sub pereţii Muchiei Padina Popii, la refugiul Diana (1480m).

9. Vladuşca (La Table) - Gura Prăpastiilor

Marcaj: cruce roşie.

Durată: 2-3 ore.

Caracteristica: traseu uşor.

Traseul reprezintă o variantă de vară, recomandabilă pentru scurtarea traseului nr.7 şi face legătura între punctul La Table şi Prăpăstiile Zărneştilor. Muntele Vladuşca reprezintă locul de începere al traseului, din punctul de minimă altitudine La Table; de aici poteca se angajează pe Valea Cheile Prăpăstiilor, unde se face joncţiunea cu traseul nr.2.

10. Vladuşca - Martoiu - Cabana Curmătura

Marcaj: triunghi roşu.

Durată: 3-4 ore.

Caracteristica: traseu uşor.

Trecând pe sub versantul de răsărit al crestei nordice, peste culmile joase şi împădurite din această zonă, traseul face legătura între zonele Vladuşca - Martoiu şi Curmătura Pietrei Craiului. Din punctul La Table de pe Valea Vladuşca, poteca de legătură traversează câteva fire de obârşie ale acestei văi, trece peste Muntele Martoiu (1423m) şi se angajează pe Valea Martoiului în jos numai până în aproprierea confluenţei cu Valea Cheii, unde întâlnim traseul nr.12. Din acest loc, cele două trasee trec către stânga peste câţiva afluenţi ai Martoiului, apoi pe lângă stâna din Curmătura, unde apare şi traseul nr.2, de unde se urcă uşor până la Cabana Curmătura.

11. Cabana Curmătura - Piatra Mica - Zănoaga

Marcaj: punct albastru.

Durată: 3-4 ore.

Caracteristica: traseu uşor.

Împreună cu traseul nr.1 acest drum pleacă de la Cabana Curmătura şi urca uşor până la Şaua Crăpăturii (1620m); în acest punct traseele se despart, iar poteca nr.11 urcă uşor pe Piatra Mică până în punctul său de maximă altitudine - Vf. Piatra Mică (1816m), unde se află şi un monument comemorativ. Versantul sudic reprezintă coborârea de pe Vf. Pietrei Mici, pe deasupra pereţilor Gălbenoasei, luând sfârşit în Poiana Zănoagei de pe Muntele Zănoaga, unde se face joncţiunea cu traseul nr.1. Coborârea spre Zărneşti presupune prelungirea timpului de parcurgere cu o oră şi se face pe traseul nr.1.

12. Cabana Curmătura - Toanches - Peştera

Marcaj: triunghi galben.

Durată: 4-5 ore.

Caracteristica: traseu uşor.

Traseul stabileşte o legătură directă între zona Curmăturii Pietrei Craiului şi satul Peştera, plecând de la Cabana Curmătura împreună cu traseul nr.10, cu care are un parcurs comun numai până la stâna din Curmătura; aici traseul nr.10 urcă spre dreapta pe Valea Martoiului, iar traseul nr.12 urcă uşor peste Muntele Martoiu, prin pădure, coboară în Cheile Vladuşca (intersectare cu traseul nr.9), urcă susţinut pe muntele Toanches (1541m), trece prin Şaua Priporului, pentru a coborî în cele din urmă pe versantul estic al Toanchesului, la periferia satului Peştera unde intersectează traseul nr.7, în aproprierea Casei Folea.

Trasee în Bucegi

Munţii Bucegi Oferă câteva oportunităţi grozave de trasee pentru iubitorii de munte!

Trasee cu plecare din Predeal

Traseu 1: Predeal - Cabana Trei Brazi - Poiana Secuilor

Poteca începe din Predeal pe un marcaj cu bandă galbenă, trece pe sub Fetifoiul, prin pădure şi pajişti, până la Cabana Trei Brazi şi de aici la Cabana Poiana Secuilor iar dacă se doreşte se poate ajunge şi în Postavaru.

Traseu 2: Predeal - Cabana Pârâul Rece - Cabana Cerbului

Se poate ajunge mergând din Predeal, pe şoseaua asfaltată spre Azuga, apoi la dreapta pe şoseaua de pe Valea Râşnoavei, până dincolo de Şipote unde, în apropierea drumului, se află într-o pajişte Cabana Pârâul Rece. De acolo, pe şosea, se ajunge la Cabana Cerbul şi după 17 Km în oraşul Râşnov.

Predeal Bucegii văzuţi din vârful pârtiei de schi Clăbucet, din Predeal.

Fotografia:  Rest România SRL

Traseu 3: Predeal - Cabana Diham - Cabana. Mălăeşti - Vârful Omu

Drumul începe din Predeal, pe şoseaua asfaltată, de-a lungul Prahovei, apoi la dreapta, pe şoseaua de pe Valea Râşnoavei. De aici se poate ajunge la cabană, fie prin Valea Iadului, pe marcaj de triunghi roşu, fie continuând drumul pe şoseaua Predeal-Râşnov şi, pe la Şipote pe o potecă marcată cu un punct roşu. De la Cabana Diham, pe drumul spre Mălăeşti sau pe Valea Cerbului se poate ajunge la Vf. Omu.

Trasee cu plecare din Buşteni

Traseu 1: Buşteni (885 m) - Cascada Urlătoare (1055 m) (punct roşu; 1 h 15 min). Traseul este accesibil tot timpul anului.

Se urcă pe Str. Telecabinei spre telecabină. În tot acest timp putem observa abruptul prahovean al Bucegilor dominat de Vf. Claia Mare în dreptul căruia se arcuieşte Valea Seacă a Jepilor. Lăsând în dreapta vechiul traseu spre Cabana Caraiman pe Valea Jepilor, după un urcuş accentuat ajungem la punctul denumit “La Grătar”.

De aici drumul se bifurcă. Spre dreapta, poteca marcată cu triunghi albastru duce la Cabana Piatra Arsă, în timp ce drumul nostru trece peste un mic podeţ, traversează Valea Seacă a Jepilor şi după un parcurs uşor prin pădure ajungem la Cascada Urlătoare care este impresionantă prin debit şi înălţime.

Traseu 2: Buşteni (885 m) - Poiana Costilei (1360 m) -Poiana Pichetul Roşu (1400 m) - Cabana Poiana Izvoarelor (1455 m) - Cabana Gura Diham (987 m) - Buşteni (triunghi roşu până în Poiana Pichetul Roşu, apoi bandă roşie; 5-6 h) Traseul este accesibil numai vara.

În Buşteni urmând strada Valea Albă ajungem la Căminul Alpin, situat foarte aproape de ieşirea din oraş. De aici urcăm o primă pantă care ne scoate într-o poiană de unde ni se dezvăluie o impresionantă privelişte asupra masivelor Caraiman şi Costila. Continuând drumul, ajungem în timp scurt la “Poarta Munţilor”.

Câţiva copaci care, priviţi din faţă, par perfecţi aliniaţi, ne lasă să vedem abruptul. De aici drumul continuă cu o uşoară curbă spre dreapta apoi în urcuş spre punctul “La Măsurătoarea Urşilor”, de unde se ramifică spre stânga traseul marcat cu triunghi galben ce ne duce la refugiul Schiorilor din Valea Albă. Urmează o regiune aproape orizontală după care se coboară spre Poiana Costilei unde se ajunge după ce am traversat Valea Costilei şi Valea Gălbenelelor.

Privind deasupra pădurilor putem observa Peretele Gălbenelelor, Colţul Gălbenelelor, Colţii Mălinului. După ce traversăm Poiana Costilei poteca ne duce la răscrucea de drumuri din Poiana Văii Cerbului, iar la dreapta spre Buşteni prin Plaiul Fânului, ambele cu bandă galbenă. Noi traversăm Valea Mălinului, apoi Valea Cerbului şi ne îndreptăm spre Poiana Morarului, unde ajungem după ce traversăm firele văilor Comorilor şi Bujorilor.

Aici putem admira impunătoarele Ace ale Morarului. După ce traversăm Valea Morarului şi după o porţiune aproape orizontală, coborâm spre răscrucea de drumuri din Poiana Pichetul Roşu. De aici, drumurile sunt răspândite în evantai. Ele ne pot conduce spre Cabana Mălăieşti sau Vf. Bucşoiu, spre Cabana Diham sau Cabana Poiana Izvoarelor.

De aici continuăm traseul cu marcajul de bandă roşie şi în aproximativ 15 min. ajungem la Cabana Poiana Izvoarelor. în continuare coborâm spre Cabana Gura Diham pe o potecă lată şi accesibilă, de unde în aproximativ o oră ajungem pe şosea în Buşteni.

Traseu 3: Buşteni (885 m) - Cabana Gura Diham (987 m) - Cabana Diham (1320 m) (triunghi albastru; 2 ½- 3 h) Traseul este accesibil tot timpul anului.

Din Buşteni mergem pe Str. Nestor Ureche, iar la ieşire din oraş urmărim şoseaua asfaltată ce străbate pitoreasca Vale a Cerbului. în zilele senine se pot vedea Colţul, Peretele şi Umărul Gălbenelelor, Colţii Morarului.

Drumul urcă pieziş până la Cabana Gura Diham, unde se desparte pe marcajul de bandă roşie spre Cabana Poiana Izvoarelor, de unde continuăm să urcăm paralel cu Valea Seacă a Baiului. După aproximativ o oră drumul iese în Şaua Baiului la o răscruce de drumuri, unde se întâlnesc spre Poiana Izvoarelor, marcată cu cruce albastră, drumul spre Predeal prin Valea Leuca marcat cu triunghi roşu şi drumul spre Cabana Steaua, marcat cu bandă albastră.

Noi continuăm pe acelaşi marcaj de triunghi albastru şi după ce întâlnim poteca marcată cu punct roşu, care vine dinspre Pichetul Roşu, coborâm uşor şi în câteva minute ajungem la Cabana Diham. De pe prispa cabanei putem admira frumoasa perspectivă oferita nouă de abruptul Bucsoiului şi Morarului. Pe pârtiile naturale din fata cabanei se poate practica schiul.

Crucea de pe Caraiman Unii s-ar putea răzgândi în privinţa căţărării acestui versant la vederea înclinaţiei.

Fotografia:  Rest România SRL

Traseu 4: Buşteni (885 m) - Cantonul Jepi (1960 m) -Cabana Piatra Arsa (1950 m) (triunghi albastru; 4-4½ h) Traseul este accesibil numai vara.

Vom urma traseul numărul 1 până la punctul “La Grătar”, unde drumul spre Cascada Urlătoare se desparte de cel spre Piatra Arsă. Din acest punct, poteca se orientează spre dreapta, traversează Valea Seacă a Jepilor şi în urcuş uşor prin pădure, în aproximativ 20 minute ajungem la punctul “La Vinclu”.

De aici drumul traversează, rând pe rând, Valea Comorilor, Valea Urlătoare Mică, Vălcelul Urlătoarei Mici, Vălcelul Crestei Urlătorilor şi urcând în serpentine ajungem pe un pinten al Crestei Urlătorilor la punctul denumit “La Mese”. De aici putem admira panorama Văii Prahovei. Apoi poteca traversează din nou Vălcelul Crestei Urlătorilor, urcă în serpentine de-a lungul Vălcelului Urlătorii Mici şi ajunge pe o platformă largă, de unde se desprinde spre dreapta hăţişul care însoţeşte Brâul Mare al Jepilor.

În faţa noastră se ridică Muntele Jepii Mari. Urmează un urcuş pieziş pe o potecă săpată pe alocuri în stanca şi prevăzuta cu cabluri de asigurare. După câteva serpentine, se ajunge la Cantonul Jepi, de unde în 20 minute, mergând printre jnepeni pe un drum uşor, zărim Cabana Piatra Arsa.

Traseu 5: Buşteni (885 m) -Cabana Babele (2200 m) Începând din 1978, drumul greu şi periculos pe Valea Jepilor spre Cabana Babele, poate fi făcut în numai 12 minute cu telecabina.

Susţinută de 6 piloni, pornind de la 931 m altitudine şi ajungând la 2180 m, pe o lungime totală de 4450 m, cabina trece la o înălţime medie de 160 m peste una dintre cele mai frumoase zone alpine din România. Din 1982, linia de telecabina s-a prelungit spre Peştera pe încă o distanta de 2611 m.

Urcând spre Cabana Babele ni se oferă succesiv privelişti panoramice spre Vâlcelul Înspumat, Cascada Caraiman, amfiteatrul Văii Jepilor, abruptul sudic al Caraimanului, versantul Jepilor Mici, platoul Bucegilor la marginea cărora se află Cabana Caraiman (2025 m). Iarna, în apropierea cabanelor Babele, Caraiman şi Piatra Arsă, amatorii de schi pot găsi pârtii atât pentru începători cât şi pentru avansaţi.

Traseu 6: Buşteni (885 m) - Valea Cerbului - Vf. Omu (2505 m) (bandă galbenă; 5½-6 h) Traseul este accesibil numai vara.

De la gară urmărim traseul numărul 3 până la pârâul Hoagelor unde se despart marcajele triunghi albastru şi bandă roşie spre Gura Diham şi banda galbenă spre Poiana Cerbului şi Vf. Omu. De la această ramificaţie, drumul nostru continuă uşor spre stânga prin pădure, ocoleşte Vf. Gâlma Mare şi ajunge în Poiana Costilei, de unde, printr-un urcuş lin, ajungem în Poiana Valea Cerbului, de unde traversăm Valea Malinului şi ajungem în Valea Cerbului, de unde urmăm firul văii, paralel culmii Muntelui Morarului.

După ce traversăm Valea Seacă a Costilei, trecem pe versantul nordic al masivului Costila, în Poiana Văii Ţapului, spre stânga observându-se Creasta Priponului şi în fundal Colţii Obârşiei.

De la confluenţa cu Valea Ţapului, avem ocazia să trecem prin punctul “Numărătoarea Oilor”, care a primit acest nume datorită a doi pereţi stâncoşi care lasă între ei un spaţiu îngust. Ca reper orientativ, întâlnim apoi, în stânga drumului, un vechi loc de popas al ciobanilor unde stanca este afumată, motiv pentru care această stancă a fost numită ”Piatra Pârlită”.

Puţin mai sus, putem observa o puternică ruptură de pantă formată de pintenul “Priponul văii Cerbului”, pe care o urcăm repede pe serpentine ca să ajungem la baza unui horn. Îl urcăm fără dificultăţi, după care, pe o pantă destul de uşoară, ne angajăm pe o brană lată care se află în stânga, brană ce ne conduce în Valea Priponului.

După acest pasaj trecem pe faţa Morarului, unde întâlnim Brana Mare a Morarului. De aici, de pe versantul Masivului Costina, printr-un drum în serpentine ce ne scoate la un alt prag, trecem din nou pe versantul Morarului, de unde putem observa foarte bine Căldarea Superioară a Văii Cerbului.

Din acest punct traseul nu mai prezintă dificultăţi de orientare şi în curând întâlnim traseele care vin dinspre Cabana Peştera (1610 m) şi Babele. în scurt timp ajungem la Cabana Omu, adăpost turistic situat la cea mai mare altitudine din Bucegi, unde se afla şi staţia meteorologică.

Traseu 7: Buşteni (885 m) – Cabana Poiana Izvoarelor (1455 m) – Pichetul Roşu (1400 m) – Vf. Bucşoiu (2492 m) - Vf. Omu (2505 m) (bandă roşie; 7- 7 ½ h) Traseu accesibil numai vara.

De la Buşteni urmăm traseul numărul 3 până la cabana Gura Diham. De aici, urcăm o porţiune înclinată, ajungem în 10-15 minute la intersecţia cu drumul spre Cabana Diham, marcat cu triunghi albastru. Noi vom continua pe o potecă ce suie uşor pe creasta dintre Valea Seacă a Baiului şi Valea Morarului, ajungând după aproximativ 45 minute la Cabana Poiana Izvoarelor.

În continuare ocolim pe curba de nivel muntele Căpăţâna Porcului până când ajungem în Poiana Pichetul Roşu, unde întâlnim o stână. Din această poiană se despart mai multe marcaje; noi îl vom urma pe cel cu bandă roşie, care ne conduce în urcuş pe lângă versanţii Bucşoiului, până în Poiana Bucşoiului.

De aici ne angajăm în traversarea Văii Bucşoiului, suim creasta, apoi coborâm şi traversăm Valea Rea. Drumul continuă în urcuşuri şi coborâşuri succesive până ajungem în punctul numit “La Prepeleac”. Lăsând în urmă poteca spre Cabana Mălăeşti, marcată cu triunghi roşu, începem urcuşul greu pe muntele Bucşoiu. Drumul ne conduce prin jnepenişuri pe o creastă stâncoasă de unde ieşim la cumpăna apelor între Valea Rea şi Valea Mălăeşti.

De aici se desface Brâul Caprelor spre Cabana Mălăeşti şi Brâul Mare al Bucşoiului. Continuându-ne traseul pe o pantă pronunţată, ajungem la Vf. Bucşoiu de unde ni se deschide o panoramă impresionantă spre zonele înalte ale Bucegilor. Spre sud-vest observăm Vf. Omu, punctul final al traseului nostru. şi dacă avem noroc de o zi senină, rotind privirea spre orizonturile largi deschise, vom putea observa Piatra Craiului, Postăvarul şi Piatra Mare, iar în depărtare Ciucaşul şi Făgăraşul.

De la Vf. Bucşoiu coborâm coama sudică până ajungem în Curmătura Bucşoiului, de unde, prin curmătura morarului, ce are în stânga Obârşia Văii Morarului, printr-un ultim efort ajungem la Cabana Omu (2505 m). Seara la Vf. Omu

Traseu 8: Buşteni (885 m) – Vf. Zamora (cruce roşie; 6-7 h). Recomandabil numai în anotimpul verii.

Se lasă gara în stânga şi se trece calea ferată pe strada gării. După ce depăşim podul peste Prahova, ajungem în cartierul Zamora. Curând după clădirea Sanatoriului, pe partea stângă, întâlnim marcajul cruce roşie. Urmărind marcajul, drumul se continuă până la canton, iar de aici până în Şaua Zamorei, de unde poteca se orientează la stânga, pe culmea muntelui Zamora, până în vârful cu acelaşi nume (1826 m).

Traseu 9: Buşteni – Cumpătul – Sinaia (drum nemarcat). Recomandabil în anotimpul verii.

Durata traseului este de cca. 3 h şi jumătate. De la gară se traversează podul Prahovei, după ce străbate străzile Gării şi Griviţei. Din spatele Sanatoriului Zamora, se merge spre sud, pe drumul forestier, paralel cu liziera pădurii Zamora, până în Valea Zamorei, unde drumurile se bifurcă.

Cel din stânga urcă spre cantonul Zamora, iar cel din dreapta continuă până în Valea Sipa, unde din nou se ramifică. Noi continuăm drumul aflat la limita pădurii, traversăm Valea Tufei şi ne continuăm excursia până la Cumpătu, în staţiunea Sinaia.

Trasee cu plecare din Sinaia

Traseu 1: La Muzeul Peleş

Desigur cel mai atractiv punct turistic al oraşului îl constituie grupul de castele Peleş, Foişor şi Pelişor. Construcţia Castelului Peleş a început în 1873 sub conducerea arhitectului vienez Wilhelm Doderer şi a fost continuată în 1876 de Johann Schultz din Lemberg. Inaugurat în 1883, castelului i s-au făcut transformări şi adăugiri între 1896-1914, de către arhitectul ceh Karel Liman.

Traseu 2: Sinaia – Cabana Peştera (7-8 h).

Din Sinaia, din cartierul Malului urmărim drumul ce traversează muntele Paduchiosu, ce leagă Sinaia cu oraşul Puceasa. Înainte de a ajunge la cota 1000 m, unde este şi graniţa de judeţ a Prahovei cu Dâmboviţa, cotim dreapta şi ne urmăm drumul către Cabana Bolboci, Lacul Bolboci, Cheile Tătarului, Padina, până când ajungem la Schitul Peştera şi Peştera Ialomicioarei unde este punctul limită al traseului nostru.

Traseu 3: Sinaia – Cota 1400 m – Cabana Valea cu Brazi (1500 m) –Vf. Cu Dor (3-5 h).

Marcajul începe din gara Sinaia cu trei semne: punct roşu, bandă roşie şi bandă albastră. Drumul merge pe o sosea largă şi pe străduţe sau pasaje cu trepte care scurtează serpentinele şoselei, trece prin fata Cabanei Furnica şi ajunge la o răscruce.

Marcajul cu punct roşu va însoţi de aici înainte şoseaua largă până la Hotelul Cota 1400, întâlnind în cale o potecă ce duce la Stânca Sfânta Ana. Până la Cabana Valea cu Brazi, poteca marcată cu bandă roşie urcă din greu (15 minute) în patru-cinci serpentine aflate pe o singură pantă despădurită.

De aici se poate vedea frumoasa perspectivă a Sinaiei şi masivul Gârbova pe care se zăreşte Cabana Piscul Câinelui. în stânga cabanei se află poiana “La Sfârşitul Lumii”, numită aşa pentru că în depărtate vremi aici era locul celor mai grele ascensiuni. De aici urcam prin pajişti până întâlnim meterezele de stâncă numite “La Cetate”.

La 15 minute, ocolind “cetatea” poteca se opreşte la Cabana Vf. Cu Dor, aşezată într-o pantă ce duce în apropiere de Vârful Cu Dor.

Traseu 4: Sinaia – Vf. Omu (2505 m) (5-6 h).

Urmărind traseul numărul 3 până la Cabana Vârful Cu Dor. Spre nordul cabanei, peste spinarea “Cetăţii” în dreapta se formează o adevărată axă centrală sud-nord a masivului, o lungă potecă (marcaj bandă galbenă), care ajunge la Vf. Omu.

Poteca merge pe pantele muntelui Furnica, lăsând în dreaptaValea cu Brazi şi Valea cu Zade. în apropierea Vf. Piatra Arsă poteca primeşte din dreapta o altă potecă marcată cu bandă albastră (care vine din Sinaia prin Poiana Stânii) şi se apropie de Cabana Piatra Arsă.

Apoi, urmând linia telefonică, putem merge până la Cabana Babele (o jumătate de oră) şi peste Vf. Obârşia Ialomiţei la cel mai înalt pisc al Bucegilor, Vf. Omu.

Trasee cu plecare din Bran

1) Bran (825m) – Poiana Clincea (1640m) – Şaua din Ţigăneşti (2195m) – Cabana Omu (2505m)

Marcaj: banda roşie

Durată: 5 ½ - 6 ½ ore

Descriere – De la Podul Oprişului (din Valea Poarta), poteca urcă tot timpul până la Vârful Scara. Din Poiana Clincii, panta devine mai domoală. Poteca trece succesiv de punctul ”La Stânci” şi Turnul Clincii, traversează vâlcelul Văii Urlătoarea Clincii, urcă pe versantul vestic al Muntelui Ţigăneşti până în Culmea Ţigăneşti. Ocoleşte Turnul Ţigăneşti şi după ce trece prin hornul ”La Scara” atinge Vârful Scara. Coboară spre Hornul Mare al Mălăeştilor iar apoi urcă la Cabana Omu.
Observaţii – Interzis pe timp de iarnă tronsonul Poiana Clincii – Cabana Omu.

Munţii Bucegi văzuţi din Bran

Fotografia:  Rest România SRL

2) Bran (825m) – Poiana Ciubotei (1360m) – Vârful Scara (2422m) –Cabana Omu (2505m)

Marcaj: triunghi galben

Durată: 6 – 7 ore

Descriere – După ce traversează Branul şi se lasă în dreapta marcajul cruce roşie (Valea Gaura) la 6 Km de ramificaţia din DN Braşov-Piteşti, poteca începe să urce trecând pe rând prin Poiana Ciubotei şi Poiana Ciubotei de Sus şi iese în Cătunul Ciubotei. Continuând urcuşul ajunge pe Podul Spintecăturilor în apropierea Vârfului Scara, coboară spre Hornul Mare al Mălăeştilor şi urcă la Cabana Omu.
Observaţii – Traseu interzis iarna.

3) Bran (825m) – Valea Gaura – Cabana Omu (2505m)

Marcaj: cruce roşie

Durată: 6 – 7 ore

Descriere – După ce părăseşte drumul forestier marcat cu triunghi galben la 5, 5 Km de centrul comunei Bran, poteca urcă pieptiş spre Poiana Dintre Văi, ajunge în căldarea inferioară a văii, depăşeşte 3 trepte glaciare (”Cătunul de Jos”, ”Cătunul Mic” şi ”Cătunul de Sus”) apoi urcă pieptiş pe Muntele Scara ajungând în Curmătura Hornurilor, iar în continuare în urcuş la Cabana Omu.
Observaţii – Traseu interzis iarna.

Trasee din Munţii Ciucaş

1) Măneciu Pământeni - Cheia - Pasul Bratocea (1263 m) - releu - Colţii Bratocei - Culmea Bratocea - Şaua Tigăilor - Vf. Ciucaş (1954 m) - Cabana Ciucaş (1595 m). Durată: 5 - 6 ore. Traseu nerecomandabil iarna.

2) Cabana Ciucaş (1595 m) – Şaua Chiruşca - Curmătura Stânei - Culmea Văii Stânei - Pasul Boncuţa (1078 m). Durată: 5 - 6 ore. Traseu nerecomandabil iarna.

3) Măneciu Pământeni - Cheia (900 m) - Muntele Balabanu - Cabana Muntele Roşu (1280 m) - Cabana Ciucaş (1595 m) - Muntele Urlătoarea Mică. Durată: 3 ore.

4) Cabana Muntele Roşu (1280 m) - Muntele Roşu - Culmea Gropşoare (La Răscruce). Durată: 1 1/2 ore. Traseu nerecomandabil iarna.

5) Măneciu Pământeni - Cheia - Piscul Turiştilor - Culmea Buzăianu - Muntele Zăganu - Muntele Gropşoare - La Răscruce. Durată: 4- 5 ore. Traseu nerecomandabil iarna.

6) Cabana Muntele Roşu (1280 m) - Pârâul Roşu - Valea Berii - Stâna Bratocea. Durată: 1 oră.

7) Cheia - Valea Cheiţei. Durată: 1 1/4 ore.

8) Podul Berii - Valea Berii - Fântâna N. Ioan - Cabana Ciucaş. Durată: 3 - 3 1/2 ore. Traseu accesibil în perioade cu zăpadă mică.

9) Măneciu Pământeni - Cheia - Piscul Turiştilor _ Culmea Buzăianu - Valea Şipote - Culmea Căzăturii - Poiana Stânii (950 m). Durată: 2 1/2 ore. Traseu nerecomandabil când stratul de zăpada este mare.

10) Cabana Babarunca (910 m) - Valea Babarunca - Şaua Tesla (1347 m). Durată: 1 1/2 ore. Traseu nerecomandabil când stratul de zăpada este mare.

11) Podul Teslei - Piciorul Teslei - Poiana Tesla - Piatra Dudului - Şaua Tesla - Şaua Tigăi (1745 m) - Muntele Chiruşca - Cabana Ciucaş (1595 m). Durată: 4 - 5ore. Traseu nerecomandabil iarna.

12) Poiana Tesla - Muntele Tesla - Muntele Dungu - Poiana Dălghiu - Vama Buzăului. Durată: 4 ore. Traseu nerecomandabil iarna.

13) Vf. Ciucaş (1954 m) - Şaua Ciucaş (1525 m) - Plaiul Domnesc - Poiana Dălghiu - Dălghiu - Vama Buzăului. Durată: 4 - 4 1/2 ore. Traseu nerecomandabil iarna.

14) Cabana Ciucaş (1595 m) - Muntele Chiruşca (1567 m) - Şaua Chiruşca (1567 m) - Culmea Piatra Laptelui - Izvorul Lăptişorului - Piruşca - Valea Strâmbu - Piatra Mitocului - Dealul Seciului - Vama Buzăului. Durată: 5 - 6 ore. Traseu nerecomandabil iarna.

15) Poiana Stânii - Valea Pârâul Alb - Cheile Pârâul Alb. Durată: 2 1/2 ore. Traseu nerecomandabil iarna.

16)Culmea Zăganu - Colţii Vânătorului - Pârâul Sterp - Pârâul Alb - Poiana Stânii. Durată: 2 ore. Traseu nerecomandabil iarna.

Câteva trasee minunate din Munţii Făgăraş

1) Halta CFR Valea Mărului - Şaua Surului (2110 m) Durată:7-8 h

Traseu de pătrundere pe creasta principală a Munţilor Făgăraş dinspre vest.

Iarna deplasarea se poate face şi cu schiurile.

2) Şaua Suru (2110 m) - Lacul Avrig (2011 m) - Şaua Scării (2146 m) Durată:4-5 h

Poteca evită urcuşul pe cele două vârfuri ale muntelui Suru (Vf. Suru - 2283 m, Capul Surului 2274 m) orientându-se spre NE spre Muntele Budislavu ieşind în şaua Budislavului.

În dreapta pe spinarea Bărcaciului se poate observa cabana cu aceiaşi denumire. Coborâm în serpentine până în Şaua Avrigului şi apoi până pe malul Lacului Avrig (2-2 1/2 ore până aici).

Traseul continuă cu un urcuş până pe vârful Scara (2306 m) apoi se îndreaptă spre Est ocolind Vf. Scărişoara până pe Vf. Puha (2177 m) ca în sfârşit să coboare în Şaua Scării.

3) Şaua Scara (2146 m) - Vf. Şerbota (2331 m) - Vf. Nehoiu (2535 m) - Lacul Călţun Durată:6-7 h

Din Şaua Scării urcăm până pe ultimul vârf al Muntelui Mazgavului (2212 m) - 1 oră din Şaua Scării. Coborâm până în şaua înierbată a Şerbotei (2123 m) ca apoi urcând pieptiş să atingem Vf. Şerbota (2331 m).

Urmează apoi o porţiune de lespezi, traversăm câteva hornuri, trecem printre blocuri de stânci imense şi cu mare atenţie depăşim în lanţ o serie de obstacole ale crestei până pe al doilea vârf din ţară - Vf. Nehoiul (2535 m).

Din Vf. Nehoiu coborâm circa 10 minute până într-o mică şa de unde se desprind două variante de traseu:
I. - prin Strunga Dracului se continuă marcajul de creastă banda roşie, traseu susţinut de cabluri pe hornul Strunga Dracului (20-30 minute);
II. - prin Strunga Doamnei - banda albastră - variantă ce evită coborârea dificilă prin Strunga Dracului, variantă recomandabilă drumeţilor mai prudenţi sau celor cu un bagaj foarte greu (40 minute).

Revenind pe traseul de creastă, acesta traversează o porţiune de grohotiş şi ne scoate în Portiţa Călţunului (2180 m) de unde coborâm pe malul lacului Călţun unde se află şi refugiul cu acelaşi nume.

Munţii Făgăraş Acest fabulos scut montan a protejat comunitatea etnică românească împotriva atacurilor goţilor, slavilor, bulgarilor, turcilor şi maghiarilor de prin văile de mai jos, pentru secole de-a rândul! Dedesubt, vârfurile Negoiu şi Călţun văzute de pe culmea Lăiţa.

4) Lacul Călţun - Vf. Lăiţel (2390 m) - Şaua Caprei (2315 m) Durată:3 h

De la refugiul Călţun urcăm susţinut până pe Vf. Lăiţel (2390 m) unde putem admira bogăţia de vârfuri şi văi glaciare ale Făgăraşului. Suntem astfel răsplătiţi pentru efortul depus până pe vârf.

Traseul continuă cu o coborâre scurtă către est până în şaua Lăiţei. De aici creasta devine mai accidentată şi mai îngustă; depăşim astfel Vf. Lăiţa aflat în stânga noastră şi ajungem în şaua Doamnei (2294 m) - 1 ora din Vf. Lăiţel.

Străbatem apoi o zonă de stâncării, ne lăsăm din când în când ajutaţi de câteva cabluri în dreptul Turnului Paltinului şi curând ajungem în Şaua Paltinului. Mai scurt către stânga se deschide traseul bandă albastră ce conduce direct către Bâlea Lac - 50 minute.

Din şaua Paltinului continuăm traseul bandă roşie până în Fereastra Bilei şi apoi pe deasupra Lacului Capra iese în Şaua Caprei (2315 m).

5) Şaua Caprei - Portiţa Arpaşului - Şaua Podragu Durată:5 h

Din Şaua Caprei coborâm până pe malul lacului Capra (2230 m), trecem pe lângă Monumentul Alpiniştilor ca apoi să ajungem fără prea mare efort într-o altă căldare glaciară: Fundul Caprei. De aici urcăm până la Portiţa Arpaşului (din portiţă se desprinde un traseu ce conduce la cabana Podragu pe la lacul Podrăgel - bandă albastră).

În continuare traversăm ajutaţi de lanţuri porţiunea numită sugestiv "La trei paşi de moarte", urcăm pe lângă Vf. Arpaşu Mic, facem un scurt popas lângă Monumentul Nerlinger înainte de a ataca urcuşul greu spre Vf. Arpaşu Mare; trecem pe sub Vf. Mircii într-o altă căldare, ca în final poteca să ne scoată pe malul lacului Podul Giurgiului şi după un urcuş uşor ajungem într-o oră în Şaua Podragului. (de aici cabana şi lacul Podragu ne apar în stânga (nord) şi dacă părăsim traseul de creastă putem coborî la cabană în 40 min.) - triunghi roşu.

6) Şaua Podragu - Vf. Viştea Mare - Fereastra Mare a Simbatei Durată:7 h

Din şaua Podragu ocolim Vf. Ţariţa şi Podul Giurgiului şi coborâm în şaua Ucei Mari. Urcuşul devine apoi obositor strecurându-se pe feţele sudice ale vârfurilor Ucea Mari până în şaua Ucişoarei (2321 m). De aici pe sub vârful Ucişoara (2418 m) traseul se înscrie pe deasupra abisurilor din miazănoapte până în Fereastra Orzanelelor. Aici un scurt popas ne ajută să învingem urcuşul pieptiş de 222 metri diferenţă de altitudine până pe Vf. Viştea Mare (2527 m).

De aici vom părăsi marcajul nostru şi ne vom abate către sud pe poteca marcată cu punct roşu pentru a putea atinge cel mai înalt punct din ţara noastră Vf. Moldoveanu (2544 m) - 25 minute din Viştea Mare.

După ce savurăm impresionanta privelişte de pe vârful Moldoveanu ne întoarcem pe Viştea Mare şi ne continuăm traseul de creastă. Acesta coboară în serpentine cca. 30 minute până la Portiţa Viştei (2310 m).

Aici un indicator ne arată traseul marcat cu triunghi roşu ce conduce spre nord prin valea Viştei Mari în oraşul Victoria, iar spre sud (dreapta) prin Valea Rea la Slatina. În căldarea văii Rele se află şi un refugiu Salvamont. De la această răscruce până la Fereastra Mare a Simbetei mai avem cca. 3 ore.

Vom traversa întâi clinul sudic al vârfului Hatapa Ursului pentru a intra în găvanul căldării Mioarelor ca apoi, să coborâm în şaua Vistişoarei (2291 m) de unde începem un ultim urcuş pe Gălăşescu Mare al cărui vârf (2471 m) îl lăsăm în nord pentru a ne îndrepta puţin spre sud pe sub Vf. Gălăşescu Mic (2410 m).

Urcăm panta sudică a vârfului Slatina până în Fereastra Mare (2188 m).

De aici ne putem abate spre nord către cabana Sîmbăta (1405 m) triunghi roşu.

One Trekker's Trip

From the Sydney Morning Herald, 11 Sep 06

Blistered, wet and tired, Liza Power finds trekking in Romania strangely inspiring.

Comfort comes in many guises, but in the pine-cloaked valleys of Romania's Bucegi Massif, where conventional delights such as showers, clean clothes, electricity and waterproof tents are in short supply, an American cigarette smoked in the cabin of a beaten-up truck with our smirking driver, Marian, is as close as you get. A 12-hour hike deserves a salute, after all. I'd prefer a swig of the cook's tuica, but two hours of winding, mud-choked road stand between me and the bottle of home-brewed plum brandy.

Which is probably a good thing.

It's times like these - legs aching, shins caked in mud, heels blistering, lips bleeding from windburn - that it pays to remember all the reasons you trade comfort for adventure. In Transylvania you forgo warm water for silent forests, fields stained pink with wildflowers, and lonely mountain peaks.

A soft bed is eschewed for deserted walking trails presided over by the occasional shepherd, his herd, and a handful of woolly mountain dogs.

Still, there are days like today when I'd trade solitude for a scrub, preferably not in the glacier-fed stream that runs by the camp site.

The cigarette sustains me for about three minutes. I smoke it as slowly as I can, watching Marian as he negotiates the sludge of road left by recent storms and a daily relay of overloaded logging trucks. Now and again rusted caravans loom by the roadside, the laundry of logging workers fluttering on strings beside them like ragged maypoles. Between sharp corners, log stacks pare the road back to narrow corridors of quicksand, and before long the rain sets in, bringing with it a thick veil of mist. Marian slows, casts me a blank look, lights us both another cigarette and sighs loudly.

Colin Thubron once wrote that journeys rarely begin where we think they do. By his reckoning, my journey to Romania began some 10 years ago, with the plays of Eugene Ionesco, the poetry of Mircea Dinescu and the cinema of Tony Gatlif. Through their voices - Ionesco's spell of delirium, anarchy and excess, Dinescu's political fervour, and Gatlif's passion for the Roma and their music - the Romania of late night news reports, with its sinister cast of dictators, mafia and secret police, faded into a land of subversive intelligentsia, complex ontologies, geographical beauty and gypsy music.

Seduced by Gatlif, my original plan was to tour Romania's spill of villages by rail, truck and foot, Gadjo Dilo-style.

As on previous trips to Eastern Europe, I envisaged being collected from railway stations and roadsides by grandmothers looking to supplement their pensions by offering board to backpackers. Sunken beds in corner rooms and breakfasts of hard-boiled eggs, cheese and sausage. Between the pages of Isabel Fonseca's Bury Me Standing, I day-dreamt of crossing paths with a Romany caravan and taking the ultimate road trip - set to a soundtrack of Nora Luca songs and made hazy by tuica and vodka.

Still, romantic as I like to be, I had three weeks, not that much money, and a healthy realisation that Romania by foot was a little trickier than it sounded. So I scoured the internet for treks through Transylvania, found one that didn't dwell too much on Dracula, and paid a deposit.

Four weeks later I found myself loitering in the dim-lit bowels of Otopeni International Airport thumbing my way through a book of Romanian folk stories while waiting for the rest of the group to arrive.

It was there, sprawled across a plastic chair beside a brokendown luggage carousel, that I chanced upon the story of Miorita. A famous Romanian poem, it tells the story of a young shepherd boy who is warned by his favourite ewe, Miorita, of another shepherd's plan to murder him and take his flock. Rather than resist, the shepherd accepts his fate, telling Miorita to search for his mother and tell her a story - not of his betrayal, but a tale of how he married a princess.

And so Miorita still wanders, from the Carpathian mountains to the Black Sea, telling a story not of death and betrayal, but of a wedding, with hundreds of fir trees and sycamores as his wedding guests, the high mountains as priests, the moon as his white bride, and the shepherd's death captured as shooting star falling from the sky.

Much later, I discover that the fable of Miorita has been used as a metaphor for Romania's turbulent history, with the death of the shepherd representing the exile of the Romanian spirit, and many of its citizens, during its history of Turkish and communist regimes. Perhaps more powerfully, the poem's overriding moral - that one must face death with honour and rise above the bitter nature of fate - is viewed as representative of the Romanian spirit and ethos.

Four days, a long truck journey into the mountains of Transylvania, and two days of trekking later, I stumble into camp, a small clearing between a stand of pines and a river, around dusk.

After 12 hours on the trail, the concept of absolute physical exhaustion has taken on a new dimension and the desire for a wash is fast vanishing, much like the final light of day, which at this point runs like a fine chain of gold along the rocky peaks closest to the skyline.

This is not the Romania of Ionesco, Dinescu or Gatlif - or at least as I had imagined it - but it is incredibly beautiful.

A gentle melody - the wash of the river, wind hushing through pine needles, the faint echo of bird calls and dog barks - mingles with the smell of damp earth and rain. Our camp cooks, Emi and Nahlu, have arrived ahead of us and are seated by the mess tent, laughing as they peel potatoes and chop vegetables for dinner.

A fire spits in the misty rain, and a pile of tents, still wet from the previous night's storms, wait to be unpacked by the roadside.

Much as this would be the best time to collapse fireside and reflect on the day's journey, its chorus of craggy peaks, meadows dotted with donkeys and vertiginous stretches of scree, the last light of dusk is instead devoted to setting up tents. Layers of mud-smeared clothing are peeled off damp skin, our limbs are rinsed in the icy river water and boots are stacked next to the fire to dry.

I flirt with the idea of simply sliding into my sleeping bag fully clothed. It's only out of regard for my tent mate that I strip down to smalls and head for the river.

By the time dinner is served, night has settled in around us.

The river, sleeved in forest, glints silver with the reflected face of a rising moon, and the same air that split my lips and tore at my hair during the day has taken on an eerie stillness. The setting seems to spill straight from the fable of Miorita, with its silent sycamores and string of shooting stars.

My hands, numb from river water, spill most of my soup in the space between the bowl and my mouth. Fortunately the medicinal Romanian merlot, bought in Bucharest before the trek, doesn't suffer the same fate.

As the days go by, it becomes apparent that I'm not the only member of the group who arrived in Bucharest with visions of Romany music and gentle walks through fields. It seems most people on the trip feel as though they might be getting more than they bargained for. Of the 14 hikers who started, one is evacuated by day five with feet so blistered and infected he can barely limp. Another leaves on day three on the grounds that the hike is too tough to be enjoyable. Of those that remain, several are marathon enthusiasts, two are female, and one is so irritating that the remainder spend a fair amount of time wishing he'd stumble off a cliff face. It's no secret that long hikes and short sleeps can compromise one's sense of kindness and diplomacy.

Expectations aside, there are days that I enjoy. One afternoon I spend hours wading knee-deep through fields of wildflowers, running my hands under waves of purple lillies, pink foxgloves, yellow daisies, blue bellflowers and dianthus.

Narrow dirt tracks lined with wild strawberries and plum trees link tiny wooden villages where houses wear skirts of vegetable gardens and ornate churches dot the hillsides. We drop into deep valleys carved by wide rivers criss-crossed by rickety wooden bridges.

Boys wearing cowboy hats and chewing strands of grass trot past on horses, and old women appear, their heads wrapped in floral scarves, smiling, carrying baskets of fruit or a sleeping child.

One afternoon I watch a shepherd cloaked in sheepskins and a fur hat sitting by his flock, and I wonder what it would be like to spend a few weeks in his shoes, watching his theatre of blue sky shift through its repertoire of sunshine, sleet, snow and darkness.

But then there are days I don't enjoy. When storms close in on the afternoon of a particularly steep descent, I find myself hanging from a cliff face clutching a sharp, rusted stretch of wire, searching for another foothold as the rain falls down around me, rendering everything I touch slippery, slimy and unusable. The same afternoon our guide, Alex, who has made clear from the outset his opinion of me as a ditzy blonde, issues me with a lesson on how to run down a scree slope and stomp trails through steep, slushy snow. My legs shake, I'm scared of falling, I stumble, twist my ankle and cut my hand on a sharp rock.

My vision is dotted yellow by the reflection of the sun off the snow. At one point, on the edge of tears, I think of Ionesco's lust for excess and his absolute fear of death. "You're not eating to live, you're eating to burst", he once wrote. In a moment of fatigue-induced delusion I wonder if I've come to Romania to burst from the excess consumption of life, or rather, as my mother might have it, to realise that excess is, in fact, largely overrated.

Either way, the days of endless uphill and downhill climbs have their rewards. One afternoon, knees aching after three-hours of steep descent, we come upon a wooden shack. Its spartan rooms - an atrium with a low fire and several makeshift cots piled with sheepskins and furs, a side corridor for storing cheese and a third room for milk pails and blankets - form home for the summer months to a family of shepherds. Beckoning us inside, one tall, grinning fellow ushers us to the hearth, while the remaining three settle on a bench on the balcony, chainsmoking amid a gallery of dog-eared Lucy Liu posters.

Speaking with Alex, who translates parts of the conversation, we learn of news of the world that the shepherds have heard on the tiny transistor radio that hangs from a string off the edge of the balcony. Leaning on a wooden fence, surrounded by six wolf-like mountain dogs, I take in the spill of mountains, fields and forest that surround me and find it hard to imagine the other world the radio, and the news it brings, belong to.

Living by sunrises and sunsets brings an easy routine. Days begin at dawn with the lacing of boots, a cursory splash in the river and hot mugs of tea cradled in cold hands around the glowing embers of the previous night's fire. The hikes take on a pattern of steep morning ascents through tall forests of pine and conifer, which thin with altitude into wide, donkey-dotted pastures by mid-morning.

Around noon we reach a pass, ridge-walking between peaks before snatching lunch on a lower plateau. Alex monitors the race of storm clouds to ensure we're not engulfed by thunder as we eat. After lunch we're allowed a short spell to either doze in the sunshine, tend to our blisters or take in the view, which most days comprises a crown of peaks, some dotted with snow, others freckled by sheep.

Afternoons are spent descending from the ridge, scrambling across cliff faces, scree running, cross-backing down valleys that plunge from open meadow into forest, and then, finally, joining a river as it snakes along to the next campsite. Then it's dinner, a briefing for the following day's trek, a bottle of Romanian merlot and sleep.

Occasionally we venture into small towns where old women with sun-creased faces sell woollen jumpers and homemade cheese. One night we camp by a farmhouse and at dusk I watch a tiny hunchback woman emerge from a doorway to gather eggs from the hens that roam her backyard. Seated on a nearby tree stump, her son dozes in and out of consciousness under a heady spell of tuica and afternoon sun, the bottle at one point falling from his fingers and scattering the hens.

On the final day of the hike, as we descend out of the mountains to a cabana overlooking Lake Balea, I am reminded of another reason one trades comfort for adventure - the joy of a hot shower and clean clothes after several weeks in the wilderness. The sensation of sinking into a bed with clean sheets is indescribable.

Days later in Bucharest, however, surrounded by a spill of regal monuments, leafy boulevards, and sweltering heat, I find myself missing the cool air, space and silence of the mountains. At night, after an evening spent stumbling between bars talking to sleazy bar flies and prostitutes, I stumble back to the hotel and try to sleep. But with the noise of the city closing in around me and the low hum of a flashing neon sign outside my window, I long to be back in a tent with rain drumming a slow percussion on its roof. When I do fall into sleep, I dream of sheep and shooting stars.

Parcul Naţional Semenic în Caraş-Severin

  Adăugaţi Caută şi Harta în directorul Favorite!

  Adăugaţi Forumul în directorul Favorite!

România:  E-mail aici sau 0745.882.738    Fax 031.710.7036

SUA:  Vanzari în SUA sau +1.866.800.6464 (tel/fax, gratuit în SUA)

Versiunea Engleză

Apreciem oportunitatea de a vă ajuta -- orice sugestie este binevenită
pentru a îmbunătăţi lucrurile pe viitor!Trimiteţi un mesaj aici, şi îţi mulţumim pentru că ai apelat la serviciile noastre!

Click aici pentru oferte de publicitate cu Rest România