Versiunea pentru Printare

(să PRINTEZI sau citeşti ghidul despre

Citeşti mai mult în Rest România

Vă Mulţumim ca Aţi Ales Rest România!

Noi muncim din greu pentru a fi la zi cu cel mai bun ghid turistic al României pentru călătoriile Dumneavoastră

 Cum să tipăreşti ghidul nostru :

Toate ghidurile noastre sunt disponibile pentru citit în modul de tipărire gratis pentru toţi călătorii înregistraţi

Formatul nostru special de tipărire este disponibil pentru toţi membrii Clubului Călătorilor Rest Romania. Membrii pot tipări toate ghidurile noastre (peste 100) sau salvându-le în format PDF pentru o distribuire uşoară prin poşta electronică prietenilor sau rudelor

Vizitaţi restromania.ro/inregistrare pentru a vă înregistra acum!

Aici este locul unde revoluţia pentru înlăturarea dictatorului Ceaşescu a început, şi Capitolul lui, Timişoara, are o lungă istorie fiind centru regional în timpul imperiilor Roman, Otoman şi Habsburgic, cu puternice influenţe de la migraţiile Germanice. 

 Banatul de astăzi îşi moşteneşte numele de la Banatul de Timişoara (atunci Temesvár). Un conducător Otoman numit "Ban" (însemnând stăpân în limba persană) conducea fiecare provincie frontieră numită un Banat.  Citiţi mai mult în Secţiunea Istorică de mai jos.

Regiunea Istorică

 Banatul este o regiune geografică şi istorică, acum divizată intre România, Ungaria şi Serbia.  Partea centrală şi estică este în România, cuprinzând majoritatea din ţinutul Timiş, Caraş-Severin (şi mai istoric, părţi din ce e acum Arad şi Mehedinţi).

 Partea vestică a Banatului, acum în Serbia este în ţinutul Voievodina, cu o mică parte nordică a Banatului istoric numit în Ungaria ţinutul Csongrad. 

 Regiunea istorică a Banatului este o parte din Câmpia Pannoniei, mărginită de Dunăre la sud, Râul Tisa (Theiss, Tissa, Tisa) la vest, Râul Mureş la nord (În Crişana pe hartă la dreapta), şi de Munţii Carpaţi de Sud la est. 

Activităţi

 Că de obicei într-o regiune din România binecuvântată cu piscuri alpine semeţe, drumeţiile şi alpinismul sunt toate populare în sud-estul munţilor Banatului. 

 Un loc preferat de retragere al Habsburgilor, veţi găsi locuri de vânătoare, călărit şi pescuit de-a lungul multora bazine ale râurilor. 

 Topografie, Climat şi Agricultură

 Banatul este muntos în sud şi sud-est, în timp ce nordul, vestul şi sud-vestul este plan şi în unele locuri mlăştinos.  Climatul, în afară de locurile mlăştinoase este în general sănătos. 

 Grâu, orz, ovăz, secară, porumb, în, cânepă şi tutun cresc în mari cantităţi, iar produsele viilor sunt de o calitate bună.  vânatul este destul iar râurile colcăie de peşti.  Bogăţia minerală este mare, incluzând cupru, cositor, plumb, zinc, fier şi în special cărbune. 

 Printre numeroasele râuri minerale, cele mai importante sunt cele din Mehadia, cu ape sulfuroase, care erau deja cunoscute în perioada română drept Termae Herculis (Băile Herculane).

 De notat că "Regiunea Banatului" din prezent include unele zone muntoase care nu făceau parte din Banatul vechi sau din Câmpia Pannoniei. 

Dacii

 Înainte că Imperiul Roman condus de Traian să cucerească regiunea Banatului în anul 106, pământul era locuit de către daci.  Aşa cum istoricul grec Herodot a observat (Cartea iv), regiunea care mai târziu urma să devina Banatul era înspre sfârşitul secolului vi î.  Hr.  locuit de Agatârşi, probabil un trib Ilirian sau Tracic. 

 Romanii

 În jurul anului 400 î.  Hr.  celţii s-au mutat la est în regiune, iar până la sfârşitul primului secol î.  Hr.  , romanii.  Până în 107 d.  Hr.  ei încorporaseră regiunea în imperiu că provincia Dacia.  Împăratul Traian a creat în anul 106 oraşul Tibiscum, o fortăreaţa, care a devenit Timişoara din zilele noastre. 

 Vandalii, Hunii, Avarii şi Slavii

 Stăpânirea română a luat până la urmă sfârşit şi Împăratul Aurelian (270-275) şi-a retras trupele la sudul Dunării.  Populaţia romanizata care a rămas a fost apoi cotropită de triburile Iazigilor, Vandalilor, Herulilor, Gepizilor şi Ostrogoţilor. 

 Înspre sfârşitul secolului iv, regiunea a fost iar cotropită, de data aceasta de către Huni.  După înfrângerea lor de către trupele Romanilor şi Germanilor, Gepizii au inhabitat zona până în secolele şapte şi opt în care au venit Avarii şi Slavii. 

 Banatul Bulgăresc şi Unguresc

 Când stăpânirea Avarilor a fost învinsă de către Charlemagne, regiunea a trecut sub controlul Bulgarilor.  Banatul a fost încorporat în Primul Imperiu Bulgar la i6nceputul secolului ix. 

 Regiunea a fost cucerită de Regatul Ungariei în secolul xi şi a fost divizată în ţinuturile Torontál, Temes, Krasso şi Szoreny.  Cronica istorică ungurească Gesta Hungarorum vorbeşte despre un duce pe nume Glad, un conducător al teritoriului Banatului care venea din Vidin şi era un vasal al Ţarului Simeon I al Bulgariei.  Descendentul lui a fost Ahtum, ultimul conducător, care s-a opus conducerii Împărăţiei Ungureşti.  Ahtum era creştin ortodox. 

Otomanii

 Înainte de sfârşitul secolului nouă, Maghiarii sau Ungurii au venit din est să cucerească regiunea şi au ţinut-o până la venirea Turcilor în 1552. 

 Banatul a fost capturat de către Imperiul Otoman în 1552, şi a devenit o provincie Otomană numită Eyalet de Temesvár.  Până în secolul xvi, Banatul a fost în general populat de către Sârbi (Răşci) şi Români (Vlahi);  cu toate că în unele surse istorice era menţionat sub numele de Raşcia sau Valahia.  în Serbii din Banat au început o mare răscoală împotriva conducerii Otomane.  Românii, de asemenea, au participat la această răsculare. 

 Până în 1526, când Imperiul Otoman a învins Ungaria În bătălia de la Mohaci, erau mai multe Banaturi (Banatul Unguresc). Acestea erau districte conduse de un oficial sub numele de Ban (un termen ce îşi are originea în Persia, cuvântul însemnând lord sau stăpân şi a fost introdus în Europa de Avari; "Banat" a ajuns să însemne o provincie frontieră sau un district sub guvernare militară). Totuşi cea mai comună utilizare a termenului este Banatul de Timişoara, care, destul de ciudat, nu a fost niciodată administrat de un Ban.  Condus de Otomani din 1552 până în 1716, a fost apoi cucerit de către armatele Habsburgice conduse de Prinţul Eugen de Savoy, şi a fost oficial transferat Austriei în tratatul de la Passarowiţ/Pozareveac în 1718. 

 În timpul anilor dominaţiei Otomane, zona a fost mult depopulată şi avea o mare proporţie de mlaştini.  Contele Mercy a fost numit guvernator în 1720 şi a început procesul de a transforma Banatul într-o regiune stabilă de agricultură.  În 1779 Banatul a fost transferat conducerii Ungare.  Din 1848 până în 1860 Banatul şi Batschka au fost conduse direct de către împărăţie.  Din 1860 până în 1919 Banatul a fost parte din Ungaria. 

The Banat of Temeşwar

In the 17th century, parts of the Banat were captured by the Habsburg Monarchy of Austria. In 1716, Prince Eugene of Savoy took the last parts of the Banat from the Ottomans. It received the title of the Banat of Temeswar after the Treaty of Passarowitz (1718), and remained a separate province of Habsburg Monarchy under military administration until 1751, when Empress Maria Theresa of Austria introduced a civil administration.

The Banat of Temeswar province was abolished in 1778.  In 1779 the Banat region was incorporated into Habsburg Hungary, and the three counties Torontál, Temes and Krassó were recreated. The southern part of the Banat region remained within the Military Frontier (Banat Krajina) until the Frontier was abolished in 1871.

During the Ottoman rule, parts of Banat had a low population density after years of warfare, and much of the area was left almost desolate in marsh, heath, and forest. Count Claudius Mercy (1666-1734), who was appointed governor of the Banat of Temeswar in 1720, took numerous measures for the regeneration of the Banat.

The marshes near the Danube and Tisza rivers were cleared, roads and canals were built at great expense of labour, German artisans and other settlers were attracted to colonize the district, and agriculture and trade encouraged.

Maria Theresa also took a great interest in the Banat; she colonized the region with large numbers of German peasants, encouraged the exploitation of the mineral wealth of the country, and generally developed the measures introduced by Mercy.

Between 1722 and 1787, many skilled settlers were recruited from Habsburg domains in the Holy Roman Empire to populate the newly-gained lands. The first settlers came primarily from Swabia, hence the term Donauschwaben.

 German settlers arrived from Swabia, Alsace and Bavaria, as well as people from Austria. Many settlements in the eastern Banat thus were mostly German-inhabited. The ethnic Germans in the Banat region became known as the Danube Swabians, or Donauschwaben.

Immigration occurred sporadically after that time and was known as the "Schwabenzug" or "Swabian Migration". The original Swabian Migration also included French-, Italian-, and Spanish-speaking immigrants. The first two migrations were restricted to Roman Catholics, but the third was also open to Protestants. Emperor Josef II had granted freedom of religion in the Habsburg Empire by that time.

The early immigrants were recruited and given travel stipends and loans for seeds, implements, and tools, and were apportioned houses in master-planned villages. Fields were allotted in farmlands surrounding the villages. Freedom from serfdom, initial exemption from taxes, uncrowded land, startup help, and association with the Habsburgs were the lures for immigration to a frontier region which was beset by border wars, marshland, and illness. To put things in perspective, the Banat was still a frontier region in Europe at the time of the American Revolution.

The immigration of the "Swabians", along with the settlement of the Military Frontier by Serbs recruited for settlement and military service, populated a border region recently won from a perennial foe.

According to 1774 data, the population of the Banat of Temeswar at that time was composed of:

Romanians = 220,000 Serbs and Greeks = 100,000 Germans = 53,000 Hungarians and Bulgarians = 2,400 Jews = 340

For more information on German Swabians in The Banat, see The Military Border Region  and Donauschwaben (Danube Swabian) Village List  of towns in today's Banat which began as German outposts.

The 1848 Revolution

In 1848, the western Banat became part of the Serbian Vojvodina, a Serbian autonomous region within the Habsburg Monarchy. During the 1848/1849 revolution, the Banat was respectively held by Serbian and Hungarian troops.

Counties in Banat, Bačka and Srem after 1881, the five counties, which were formed in the territory of former Vojvodina of Serbia and Tamiš Banat.

After the Revolution of 1848-1849, the Banat (together with Srem and Bačka) was made into a separate Austrian crown land known as the Vojvodina of Serbia and Tamiš Banat , but in 1860 this province was abolished and incorporated again into Habsburg Hungary.

After 1871, the former Military Frontier located in southern parts of the Banat came under civil administration and was incorporated into the Banat counties. Krassó and Szörény were united into Krassó-Szörény in 1881.

The Banat Republic

In 1918, the Banat Republic was proclaimed in Timişoara in October, and the government of Hungary recognized its independence. However, it was short-lived. After just two weeks, Serbian troops entered into the Banat region, and that was the end of the Banat Republic.

In late 1918 (confirmed by the Treaty of Trianon of 1920), most of the Banat became part of Romania: (Krassó-Szörény completely, 2/3 of Temes, and a small part of Torontál). The southwestern part (most of Torontál, 1/3 of Temes) became part of the newly formed Kingdom of Serbs, Croats and Slovenes (which became Yugoslavia). A small area near Szeged became part of newly independent Hungary.

The territory of the Banat is presently in the Romanian counties Timiş, Caraş-Severin, Arad and Mehedinţi, the Serbian autonomous province of Vojvodina and Belgrade City District, and the Hungarian county Csongrád.

Forming Banat of Today

On 29 July 1929, the existing counties formed the Timiş Province: Timiş-Torontal, Caraş-Severin, Arad, and Hunedoara.    

On 6 September 1950, the province was replaced by the Timişoara Region (formed by today's counties Timiş and Caraş-Severin), and in 1956, the southern half of the existing Arad Region was incorporated to the Timişoara Region.

In December 1960, the Banat name was once again made official as the Timişoara Region was renamed to Banat. 

The split into today's counties came in February of 1968, when another new territorial division was made and today's Timiş, Caraş-Severin and Arad counties.

For more information on German Swabians in The Banat, see

The Military Border Region   Donauschwaben (Danube Swabian) Village List

sau Click aici pentru o hartă full-screen cu mai multe oraşe

  Adăugaţi Caută şi Harta în directorul Favorite!

  Adăugaţi Forumul în directorul Favorite!

România:  E-mail aici sau 0745.882.738    Fax 031.710.7036

SUA:  Vanzari în SUA sau +1.866.800.6464 (tel/fax, gratuit în SUA)

Versiunea Engleză

Apreciem oportunitatea de a vă ajuta -- orice sugestie este binevenită
pentru a îmbunătăţi lucrurile pe viitor!Trimiteţi un mesaj aici, şi îţi mulţumim pentru că ai apelat la serviciile noastre!

Click aici pentru oferte de publicitate cu Rest România