Versiunea pentru Printare

(să PRINTEZI sau citeşti ghidul despre

Citeşti mai mult în Rest România

Vă Mulţumim ca Aţi Ales Rest România!

Noi muncim din greu pentru a fi la zi cu cel mai bun ghid turistic al României pentru călătoriile Dumneavoastră

 Cum să tipăreşti ghidul nostru :

Toate ghidurile noastre sunt disponibile pentru citit în modul de tipărire gratis pentru toţi călătorii înregistraţi

Formatul nostru special de tipărire este disponibil pentru toţi membrii Clubului Călătorilor Rest Romania. Membrii pot tipări toate ghidurile noastre (peste 100) sau salvându-le în format PDF pentru o distribuire uşoară prin poşta electronică prietenilor sau rudelor

Vizitaţi restromania.ro/inregistrare pentru a vă înregistra acum!

Judeţul Tulcea

În acest Ghid:  Acest Ghid al Vestului judeţului Tulcea acoperă Isaccea, Măcin şi Munţii Măcin incluzând mănăstirile majore, ţinutul vinurilor şi oraşele din nord.

Unul din cele mai diversificate judeţe din România, Judeţul Tulcea are munţi arizi lângă Măcin, ţinut de stepă, vinării, dealuri împădurite şi principala Delta Dunării. Vedeţi Ghidul oraşului Tulcea pentru obiective turistice interesante.  Daţi clic oriunde pe hartă pentru mai multe lucruri interesante în Tulcea! Imagine: (c) 2009, Rest România SRL

Alte zone precum Cataloi, Babadag în partea Podişurilor Dobrogene a Ghidului Judeţului Tulcea, împreună cu oraşele de pe marginea Deltei Dunării, ca Murighiol.  Ghidul oraşului Tulcea oferă informaţii mai profunde despre oraş, iar ghidul special al Deltei Dunării acoperă flora, fauna şi alte lucruri interesante din această zonă

Vestul Sălbatic al Judeţului Tulcea

Am realizat un ghid diferit pentru vestul sălbatic al judeţului Tulcea, doar pentru că este atât de diferit de Delta Dunării sau Platourile Dobrogene.

 Această zonă de vest este mai puţin cunoscută turiştilor decât cea dintre oraşele Tulcea şi Babadag din sud, ca să nu mai menţionăm Delta Dunării din nordul Dobrogei, toate acestea fiind dezbătute în pagina noastră principală Ghidul Judeţului Tulcea.

Tulcea Activităţi, Hărţi, Cazare, Agenţi, Istorie

Aproape toată lumea este uimită când aude cât de diferit este peisajul vestic al judeţului Tulcea în comparaţie cu ţinuturile umede şi verzi ale Deltei Dunării!

Într-adevăr, cei mai arizi şi cei mai vechi munţi din România sunt casă pentru specii unice de animale şi plante, lăsându-vă senzaţia că sunteţi pe undeva prin Utah decât în România.

Curios, oficialii din turism ai regiunii tind să creadă că vestul judeţului Tulcea este subdezvoltat pentru a suporta un turism de calitate, uitând că americanii, australienii, canadienii şi alţi străini într-un număr din ce în ce mai mare îşi petrec vacanţele "trăind precum localnicii" unde este posibil, pentru sentimentul autentic de cultură adevărată, fotografii grozave şi amintiri de durată.

Pentru un turist, vestul judeţului Tulcea poate fi o zonă de explorat cu adevărat remarcabilă, mai precis pentru că este rareori vizitată de cei din afara României, în ciuda faptului că este atât de aproape de mega-destinaţia Delta Dunării. 

Cea mai amuzantă parte este că nu reprezintă o atracţie snoabă pentru români, din această cauză nici nu se află pe harta destinaţiilor de vacanţe a multora dintre aceştia.

Judeţul Tulcea în Dobrogea.

Munţii Măcin Încoronarea glorioasă a ţinutului din vestul Dobrogei.

Foto:  Radio Romania

Rezervaţi-vă un Tur cu cei mai buni! Luaţi-vă un ghid bun şi exploraţi partea vestică a judeţului Tulcea cu cei care cunosc terenul!

Foto:  rucksack

Nu toată lumea are timp să combine o vacanţă la mare cu una la munte, dar Parcul Naţional Munţii Măcin din vestul judeţului Tulcea vă poate oferi acea extra-experienţă şi şanse fotografice unice de care aveţi nevoie pentru a vă face prietenii de acasă să fie invidioşi!

Dar veţi fi pe deplin răsplătiţi de priveliştile uimitoare de pe piscurile Munţilor Măcin, de florile sălbatice rare şi de bogăţiile culturale ale moscheilor vechi şi a mănăstirilor inspirative.

Cum se întâmplă cu multe comunităţi de pe întinsul României, rata natalităţii este în scădere, ceea ce înseamnă că sate întregi şi ferme au pământuri noi, clădiri şi puncte potenţiale de cazare disponibile pentru piaţa turistică. Ceea ce era cândva o casă fermecătoare poate găzdui acum o familie pentru weekend-ul sau săptămâna lor de vacanţă în munţii de lângă Niculiţel, Nifon, Greci sau Luncaviţa.   

 Dunărea curge spre nord

De la Smârdan (pe partea opusă de Brăila) până la Pătlăgeanca (aproape de Tulcea), Dunărea se consolidează şi are un singur braţ, în jurul căruia se găsesc un număr mare de lacuri şi canale mici. 

Dunărea într-adevăr separă Dobrogea de restul României, iar în secolele trecute a fost o graniţă mai puternică şi mai semnificativă decât este astăzi, traversată de poduri pentru maşini şi trenuri, ca să nu mai menţionăm aeroporturi şi trafic fluvial care astăzi alimentează Dobrogea cu produse din întreaga lume.

Iar podişurile şi stepa Dobrogei (care se întinde spre nord până în Ucraina) încapsulează un peisaj diferit de pământurile aluvionare ale câmpiei Valahiei de la vest şi nord-vest. 

Activităţile vestului judeţului Tulcea

Această ţară a minunilor variate şi a atracţiilor pentru toate vârstele necesită doar puţină planificare şi încredere în abilităţile Dvs..

Opţiunile Dvs. includ căţăratul pe stânci în Munţii Măcin, o excursie liniştită prin Valea Fagilor la sud de Luncaviţa, o dimineaţă distractivă în podgoriile de lângă Tulcea sau o experienţă inspirativă la Trinitatea Mănăstirilor de un alb strălucitor. 

Vă rugăm să citiţi ghidurile oraşelor şi regiunilor de mai jos pentru detalii despre ce v-ar place să faceţi!

 Isaccea şi oraşele din nord

 Issaccea este singurul oraş de orice dimensiune dintre Tulcea şi zona Măcinului, cei 5.500 de locuitori bucurându-se de pescuit şi de soarele nordului Dobrogei.

Cam pe la jumătatea distanţei dintre Tulcea şi Brăila pe şoseaua DN22/E87, Isaccea se află la nord-vest de Tulcea, şi la sud-vest de măreţul oraş de pe malul Dunării, Galaţi.   Administrativ, Isaccea include satele alăturate Revărsarea şi Tichileşti.

Motivul Existenţei

De la vizigoţi la cumani, cazaci şi turci, Isaccea a fost pur şi simplu un loc grozav pentru a traversa Dunărea. Beneficiind de pe urma unei altitudini puţin mai înalte, datorită faptului că este pe partea cea mai nordică a scutului muntos Măcin, pământurile de deasupra malurilor râului au fost mai stabile decât regiunile din estul şi vestul acestei porţiuni a Dunării.

Biserica Ortodoxă Lipovenească din Isaccea Din rădăcini ruseşti şi folosind rituri vechi, una din puţinele biserici ortodoxe care nu este românească din ţară.

Foto:  Rennkuckuck

Zidurile Castelului din Isaccea Fără a-i lipsi nimic, Muzeul Judeţean Tulcea este întregit de antichităţi din Castelul de la Isaccea.

Traiul pe terenurile inundate Un mic bordei pentru a hrăni şeptelul la joncţiunea informală a pământului cu apa lângă Isaccea.

Foto:  Rennkuckuck

Pescuit aproape de Isaccea De departe cea mai plăcută metodă de a petrece timpul în nord-vestul Dobrogei!

Acest lucru a făcut ca Isaccea să reprezinte legătura uşoară dintre Balcani şi stepele din sudul Rusiei. Dunărea a fost pentru multă vreme graniţa dintre romani, mai târziu bizantini, şi triburile migratoare barbare din nord, Isaccea fiind un oraş de graniţă, cucerit şi apărat de multe popoare diferite.

Într-un anumit moment, multe lacuri se găseau în oraş, dar unele dintre acestea au fost secate de autorităţile comuniste, pentru a folosi terenul astfel rezultat în folosul agriculturii.

Această iniţiativă nu a fost prea strălucită, iar solul din regiune s-a dovedit a fi nu foarte fertil. Unele din lacurile mai mari au rămas, incluzând Lacurile Saun, Telincea, Rotund, Ghiolul Pietrei şi Racova. Din păcate, în aprilie 2006, digul care proteja aceste terenuri a cedat şi Dunărea a inundat din nou aceste zone.

 Isaccea Astăzi

Astăzi, Isaccea este un oraş agricol, înconjurat de câmpuri cultivate cu cereale, podgorii şi livezi cu pomi fructiferi.  

Afacerile mai profitabile din această zonă în prezent tind să fie cultivarea fructelor, industria pescuitului, fermele de animale şi firmele care se ocupă cu extragerea granitului la Isaccea şi Revărsarea.  

Gazprom are aici birourile regionale pentru a monitoriza şi menţine reţeaua importantă de distribuţie a gazului natural către sud-estul Europei, obţinut din câmpurile ucrainene şi ruseşti.

Cheresteaua este transportată la navele din Isaccea din ţinuturile împădurite înconjurătoare de la sud de Munţii Măcin, iar în trecut o firmă de profil producea ţigări din cel mai fin tutun turcesc. Astăzi, fabricile mai degrabă produc încălţăminte şi haine decât tabac.

 De văzut şi De făcut în Isaccea

Fortăreaţa Romană Noviodunum

Castelul roman Noviodunum a domnit mândru peste Dunăre, fiind unul din cele mai vechi castele din Dobrogea. Astăzi se află în procesul de a fi complet excavat din secolele întregi de stat în noroi, care i-au conservat pentru veşnicie artefactele şi zidurile. 

Muzeul Judeţean Tulcea supraveghează lucrările curente, obiectele fiind catalogate şi expuse cu grijă în Tulcea. În fiecare vară, Institutul de Cercetări Eco-Muzeale organizează "Zilele Castelului Noviodunum", punând ghizi la dispoziţia turiştilor pentru situl arheologic, iar specialiştii oferă informaţii despre descoperirile recente de aici. 

Castelul era sediul central a flotei romane de la Dunăre, şi baza aşezării vieţii civile pentru mai multe secole, văzând goţi, slavi, alani, valahi, turci şi într-un final români călcându-i pământul.   Vedeţi mai multe în Istorie mai jos.

Geamia de la Isaccea

Cu un minaret de 25 de metri înălţime, această Geamie din secolul XVII (numită Geamie pentru că avea propriul Imam şi guverna alte moschei din regiune) a fost pentru sute de ani centrul cultural al comunităţii. Cu inscripţii în piatră şi alte caracteristici arhitecturale grozave, este o minune de admirat şi pe interior. Pe dinafară, mulţumită lui Ceauşescu, este înconjurată de câteva blocuri, nu chiar o caracteristică măreaţă.  

Moscheia din Isaccea, precum toate din Dobrogea, răspundeau Mufti-ului regional (lider spiritual) din Constanţa. Dobrogea dispunea cândva de 196 moschei funcţionale în oraşe şi comune, aproximativ 12 seminarii teologice, 8 licee şi 56 de şcoli primare.

Pentru multă vreme un punct de traversare a Dunării, Isaccea a fost un oraş important în timpul dominaţiei otomane a Dobrogei. Astăzi, comunitatea turcă din Isaccea încă mai celebrează sacrificiul berbecului an de an, sau Curban-Baiaram, o zi importantă în calendarul local.

Str. 30 Decembrie nr. 19, Isaccea, Jud. Tulcea, cod 825200.

Biserica Sfântul Gheorghe

Biserica Ortodoxă Sfântul Gheorghe din secolul XVIII a fost construită pe zidurile unei catacombe. Biserica a fost îngropată de noroi în timpul ocupaţiei otomane, pe atunci turlele bisericilor ortodoxe nefiind mai înalte decât minaretele moscheilor turceşti. Biserica se află situată pe strada Vlad Ţepeş în Isaccea, care a fost cândva rezident al oraşului în timpul campaniilor sale de izgonire a turcilor.

Înăuntrul bisericii, veţi găsi un iconostas (peretele despărţitor care este decorat cu icoane pictate, separând altarul de sala mare a bisericii) creat în timpul domniei prinţului moldovean Vasile Lupu. Acest iconostas a fost transportat pe Dunăre din oraşul moldovenesc, port la Dunăre, Galaţi.

De asemenea, de notat că lucrările la Catedrală au început în anul 1906, lângă vechea biserică Sfântul Gheorghe, care se află şi astăzi aici, în ruine. Destul de ciudat, comitetul care a decis construcţia nouă s-a hotărât în ziua de 4 iunie 1906, aceeaşi zi în care Sfinţii Mucenici Zotic, Attal, Kamasie şi Filip au fost descoperiţi îngropaţi aici, în anul 1971. 

Biserica Sfinţii Voievozi

Biserica Sfinţii Voievozi a fost construită după legenda unui rus, care, fiind în pericol de înec în apele Dunării, i-a promis lui Dumnezeu că va construi o biserică pe malul drept al fluviului în cazul în care îl ajută să supravieţuiască. Astăzi, biserica deserveşte aproximativ 1.400 de familii. 

Mormântul lui Isac Baba

De secole întregi, localnicii musulmani cred că acesta este fondatorul oraşului.

Vedeţi website-ul oraşului Isaccea pentru mai multe informaţii.

 Micul Tichileşti

Tichileşti găzduieşte singura colonie de leproşi din Uniunea Europeană. 

Accesul vizitatorilor nu este permis, centrul fiind deschis numai pentru cadrele medicale şi membrii familiilor. A fost stabilit în timpul anilor comunismului, astăzi mai trăind aici doar câţiva rezidenţi. Pentru cei interesaţi, mai există o raritate în România, la Tichileşti: o Biserică Baptistă!

The Sarica-Niculiţel Winery

 Podgoriile Sarica

Într-adevăr, când ai câmpii deschise, climat mediteranean şi mănăstiri colorate la stânga şi la dreapta, de ce să nu cultivi câteva plantaţii cu viţă de vie pentru a face ziua perfectă?

S-a constatat că solul este foarte bun în anul 1954 şi au plantat viţă de vie, care acum produc vinuri albe pentru înfloritoarea piaţă de export, cum ar fi Aligoté, Riesling Italian şi Fetească Albă. 

Podgoriile de aici se bucură de o vară uscată şi lungă şi de o iarnă blândă. Datorită amplasării unice la câmpie, înconjurată de păduri şi zone mlăştinoase, clima este mai blândă şi umedă decât cea specifică restului Regiunii Dobrogea.   Cu o medie anuală a temperaturii de 10,8°C şi o medie a precipitaţiilor de 527 ml/an.

Căderile de apă anuale fiind în jurul a 440 ml/m˛, de uscăciunea relativă a regiunii beneficiază cel mai mult viţa de vie. Sunaţi înainte sau trimiteţi un email mai întâi, şi opriţi dacă sunteţi în zonă. 

Dacă sunteţi foarte norocos, puteţi lua o sticlă de Merlot, Pinot Noir sau Fetească Regală. Vedeţi excelentul website al Podgoriei Sarica-Niculiţel pentru o privire rapidă asupra lucrurilor de aici. 
 

Podgoria Sarica-Niculiţel, Măcin, lângă Tulcea Podgoria este pe şoseaua Tulcea-Brăila.    +40 (240) 540 093, FAX: +40 (240) 540 092.

 Comuna Niculiţel

Un orăşel frumos sau un sat foarte mare, greu de spus, dar Niculiţel reuşeşte să aibă farmecul său aparte, cu aproximativ 5.000 de locuitori şi podgorii şi mănăstiri în apropiere.

Niculiţel este unic într-un fel, fiind cea mai mare comună din judeţul Tulcea, aproape de oraşul Tulcea, la sud de şoseaua principală, şi este o destinaţie fiabilă pentru un weekend de vară. Zona este grozavă pentru pomii fructiferi şi viţa-de-vie.

Chiar şi în lunga perioadă de dominaţie otomană (4 secole), etnicii români locali preferau să importe vinul din Moldova (din jurul Iaşi-ului în special), oferind conducătorilor turci şi vecinilor tătari poşircă. 

Frumuseţe Naturală

Într-o vale a platoului Niculiţel, oraşul este apărat de dealuri, permiţând comunităţii să fie uşor apărată în trecut, deschiderea dinspre nord fiind singura rută de acces viabilă. 

În spatele dealurilor se zăreşte Masivul Niculiţel, cu o altitudine nu la fel de înaltă precum cea din Munţii Măcin din partea de vest, dar cu o privelişte interesantă, acoperiţi de garofiţele, brânduşele şi campanulele protejate. Ca păsări, amintim barza obişnuită şi cea cu picioare înalte, vânturelul şi ciudatul cuc. 

Istorie

În Niculiţel şi împrejurul său se găsesc rămăşiţe de structuri geto-dace, romane şi medievale. Din zilele romane, puteţi distinge un apeduct, o necropolă şi o veche biserică timpurie creştină. Mai târziu, zidurile oraşului vechi au fost dezgropate, datând din secolul XIV, aproape de Biserica Sfântul Atanasie.

De asemenea, s-au descoperit criptele a patru martiri într-o bazilică construită în timpul domniei împăratului roman Valens (aproximativ 370 d.Hr.), care era ocupat să alunge vizigoţii atacatori din nordul Dunării.

Zidul lui Traian din timpul erei romane timpurii care înconjoară satul comemorează conducătorul care a cucerit Dacia şi care a inclus regiunea în dominaţia romană. Alte obiecte găsite sunt romane, proto-bulgare sau bizantine, nefiind foarte clare.

Biserica Sfântu Atanasie

Această biserică din secolul XIV este una din cele mai vechi din regiune care au supravieţuit ca lăcaş de cult funcţional. Cândva era parte a unui complex princiar şi a răzbit prin cei 458 de ani ai dominaţiei Imperiului Otoman, până în anul 1878.

Situată aproximativ la sud-vest de centrul satului, mai există de asemenea şi o biserică din secolul XII, cu planul general compus din trei camere.

Cultura

Nu surprinzător, casele au fost construite de secole folosind metoda onorată de timp a chirpiciului, ajutat de paie şi lemne pentru a avea aderenţă şi a ţine pereţii în picioare. Acoperişurile sunt din stuf sau şindrilă.

Ca un sat funcţional în timpurile medievale, satul a cultivat talente şi meserii, incluzând domeniul blănăriei (iernile sunt, totuşi, cam răcoroase), fierăriei, dogăriei, ţesătoriei şi tinichigeriei. Încă puteţi cumpăra materiale ţesute la război sau de mână, cu motivele şi modelele locale.

Festivalul sătesc anual are loc la mijlocul toamnei, în onoarea Sfintei patroane, Sfânta Parascheva. Întreaga comunitate, mulţi în costume tradiţionale, celebrează ziua şi noaptea sărbătoarea de pe 14 octombrie.

Datorită naturii uneori aride a câmpiilor nordului Dobrogei, localnicii au dezvoltat un ritual al ploii şi fertilităţii, denumit Paparuda, unde invocă spiritele locale şi pe Dumnezeu pentru a aduce ploaie şi bunăstare asupra comunităţii lor. Acest ritual mai este întâlnit şi în Muntenia, sub acelaşi nume.

În Duminica dinainte de Mardi Gras (Lăsata Secului pentru Postul Paştelui), în fiecare an, sătenii se adună şi aprind focuri mari care luminează cerul, denumit ritualul Orăria, similar Focului de Sâmedru din sudul Transilvaniei (vedeţi Ghidul nostru despre Bran).  Dar nebunaticii locuitori din Niculiţel rostogolesc buştenii aprinşi la vale de pe dealuri. Da, mari bulgări de foc. Puţin cam periculos, dar totuşi o datină locală distractivă.

Mergeţi la Consiliul Local din Niculiţel pentru mai multe informaţii, evenimente sau locuri de văzut.

 Trinitatea Mănăstirilor

 Mănăstirile din Nordul Dobrogei

Formând un triunghi pe hartă despre care unii cred că ar avea semnificaţie religioasă, Mănăstirile din nordul Dobrogei sunt exemple grozave ale tehnicilor de construcţie de la începutul secolului XIX.

Imperiul Otoman a tolerat credinţa ortodoxă în cea mai nordică provincie a lor din Dobrogea, deşi acest lucru a venit cu o restricţie, aceea de a nu permite ca bisericile creştine să ajungă la acelaşi număr cu cel al moscheilor din regiune. 

Mănăstirea Celic-Dere Fondată în anul 1840, un exemplu perfect al stilului valah în Dobrogea.

Imagine:  webshots

O privire din spaţiu asupra Mănăstirii Celic-Dere

Foto:  Wikimapia

Turnurile Mănăstirii Saon

Foto:  Resurse Ortodoxe

Grădina Zoologică de la Saon Într-adevăr o combinaţie unică pentru orice mănăstire dobrogeană: păuni şi credincioşi!

Foto:  webshots

Mănăstirea Cocoş Deserveşte comunităţile din estul Munţilor Măcin, cuibărite în zonă din anul 1833.

Imagine:  webshots

 Celic-Dere

La vest de Frecăţei şi Cataloi, şi la 3 km sud de micul oraş Teliţa, Mănăstirea şi biserica Celic-Dere este uşor accesibilă pe principala şosea trans-dobrogeană DN22/E87. 

Puteţi alege să ajungeţi aici prin Teliţa de la nord, virând spre sud de pe şoseaua ce leagă Tulcea de Brăila, sau dreapta spre vest la Cataloi, dacă mergeţi la sud spre Babadag şi Constanţa din oraşul Tulcea. 

Albul strălucitor al mănăstirii Celic-Dere vă va cuceri cu siguranţă, părând că Dumnezeu a aşezat-o acolo. Denumită astfel după pârâul Celic care curge prin vale, Celic-Dere este clasică şi impresionantă, mai ales pentru un oraş atât de mic.
 

 Mănăstirea Saon

Pe şoseaua dintre Tulcea şi Isaccea (mergând spre vest din Tulcea către Galaţi, Măcin şi Brăila), această mănăstire are avantajul de a avea, dintre toate lucrurile, o mică grădină zoologică ataşată, având şi păuni. 

Pe ultimul petic de pământ mai înalt înainte de câmpiile inundate ale Dunării, complexul mănăstirii se află pe malul unui râu mic ce se revarsă într-un lac adiacent Dunării.

Fondată în anul 1846 de călugării ce au părăsit mănăstirea Celic, aceştia au reuşit să construiască o capelă şi chiliile de dormit din chirpici. 

Până în anul 1881, prin mutarea altor călugări de la Celicul de Jos, mănăstirea Saon a devenit independentă. 

În acelaşi an, călugării de la Saon au construit din lemn şi chirpici o biserică închinată "Gloriei lui Dumnezeu", şi două aripi pentru călugări, care astăzi au rămas în partea dreaptă a capelei.

Picturile murale din biserică au fost realizate de ultima stareţă a mănăstirii, Marla Odudencu, împreună cu Măicuţa Salomeea, iar iconostasul fiind foarte frumos pictat de C. Kipirlin în anul 1957.

Pe dinafară, puteţi admira scena urcării către cer, în mod ciudat înfăţişându-l pe Sfântul Ilie fiind hrănit de corbi.

În timpul conducerii mănăstirii de către stareţul Filimon (1889-1905), aceasta a fost arsă până la pământ, doar biserica rămânând neatinsă de flăcări. În anul 1909, Episcopul Nifon Niculescu a pus temporar conducerea mănăstirii sub administrarea mănăstirii Cocoş. Pe 1 septembrie 1909, episcopul Nifon a pus fundaţia noilor biserici, cu dedicaţia "Sub Protecţia Maicii Domnului", construite din cărămidă şi piatră, iar cupola cu trei turnuri.

Nu este clar dacă stareţul a prevestit într-o zi că va avea curtea plină de păuni, găini de Guineea şi perechea de struţi care şi-au găsit refugiul la mănăstire, după ce deţinătorii au realizat că aceştia nu se conformau noilor standarde ale Uniunii Europene (erau crescuţi pentru carne şi ouă).  

Păunii au sosit ca un cadou din partea unei familii de avocaţi din Tulcea, iar găinile se află aici de generaţii întregi. 

Pe vremuri, aici venea să se hrănească o căprioară, dar unii vânători din zonă au reuşit să o prindă. Oricare ar fi amestecul de animale pe care îl veţi găsi la Saon, veţi avea parte de o experienţă unică!

 Mănăstirea Cocoş

Mănăstirea Cocoş este după Niculiţel, pe partea estică a primei linii a Munţilor Măcin când călătoriţi spre vest către parcul naţional de acolo. 

Denumit după sunetele nocturne ale cocoşilor din regiune, mănăstirea este frumos meşterită, fiind una din cele mai interesante şi mai echilibrate arhitectural.

Situată la 6 km de Niculiţel, Mănăstirea Cocoş a precedat invazia românească în Dobrogea cu 50 de ani. Fondată de călugării Isaia, Gheronţie şi Visarion, complexul este izolat la poalele dealului Cocoş, înconjurată de parfumul îmbietor al pădurilor de tei.

Puteţi să vă opriţi din citit aici şi să aveţi încredere că Mănăstirea Cocoş este demnă de o destinaţie de 3 stele pentru vacanţa Dvs.: este pur şi simplu grozavă. 

Totuşi, dacă doriţi câteva explicaţii, să spunem doar că mănăstirea are totul, de la aripi încolonate lungi, până la o biserică fabuloasă, împrejurimi superbe şi oportunităţi rare de fotografiere.

Povestea Cocoşului

Mănăstirea Cocoş a fost fondată în anul 1833, de către călugării Visarion, Gheronţie şi Isaia de la Mănăstirea Neamţ, care au venit pe la Muntele Athos înainte de a se opri aici. Au ajuns până la Isaccea, unde s-au stabilit şi au cumpărat o mică parcelă de pământ, construind o mică biserică din chirpici, fără turle sau clopotniţă, respectând legile Imperiului Otoman ale acelor zile.

Această biserică, căreia i-au fost aduse unele îmbunătăţiri în timp, a rezistat până în anul 1910, când a fost dărâmată şi construită o troiţă în locul unde era altarul, pentru a comemora biserica originală.

Din moment ce exista nevoia pentru o biserică şi un loc care să reziste, Părintele Visarion a fost uns ca stareţ al Mănăstirii Cocoş. O nouă biserică construită din cărămizi şi piatră a fost finalizată în anul 1853, cu asistenţa financiară a unui cioban transilvănean, care a donat întreaga sa avere în momentul în care s-a călugărit. 

Prima biserică a fost dedicată "Sfântului Duh", iar după ce trupele române şi ruse au alungat otomanii în anul 1878 (astfel legile care limitau înălţimea bisericilor ortodoxe nemaifiind în vigoare), cele trei turle au fost repede construite, celebrând noua conducere de la Bucureşti.

Între anii 1862 şi 1884, stareţul Daniel a fost la conducere, sub a cărui direcţie a fost construit o nouă clopotniţă, o realizare frumoasă şi astăzi, încă mai putând fi admirată. În jurul turnului clopotniţei sunt şase frize. Acelaşi stareţ a construit şi chiliile călugărilor în partea de vest, în faţa bisericii, în stil oriental, cu pridvor şi cerdac şi învelite cu olană, într-adevăr meritând câteva poze!

O Cruce Masivă

Biserica de la Mănăstirea Cocoş este o construcţie masivă de piatră în formă de cruce. Golurile de pe fiecare parte a naosului sunt destul de adânci şi mari. Deasupra sunt trei turnuri octogonale, pe care sunt dispuse opt ferestre înguste şi înalte. Turnul principal este într-adevăr foarte mare, impunător chiar.

Picturile bisericii au fost începute în anul 1914, executate de pictorul italian F. da Biasse, în stil neo-bizantin, şi terminate în anul 1916. Picturile au fost extensiv restaurate între anii 1957 şi 1960.

Mănăstirea Cocoş are un muzeu cu icoane vechi şi obiecte artistice religioase din judeţul Tulcea. Muzeul mai are de asemenea şi o colecţie de cărţi religioase româneşti vechi.

Măcin Capitala Stepei Dobrogei

Harta oraşului Măcin Pe cel mai estic canal al Dunării, Măcin funcţionează ca un centru regional şi o importantă bază pentru excursiile Dvs. în Parcul Naţional Munţii Măcin, la aproximativ 15 minute depărtare.

Imagine:  Cartiere.ro

See an Aerial Map of Măcin Here

 Oraşul Măcin

Oraşul Măcin este un loc grozav să vă cazaţi pentru a face excursii în parc, precum este şi orice loc de-a lungul şoselei de la poalele Munţilor Măcin.

Venind spre Măcin dinspre Tulcea, veţi trece de principalul hotel, câteva pensiuni şi două campinguri de vacanţă. Una din pensiunile mai cunoscute ale zonei este accesibilă din capătul de sud al parcului, la Căprioara (aproape de Pasul Cărăpeliţ, la aproximativ 30 km de Măcin).  

Măcin este un orăşel prăfuit cu o populaţie de aproximativ 12.000 de locuitori, servind ca centru regional pentru comunităţile agricole de la nord şi sud.

Geografic, oraşul Măcin este de fapt puţin mai aproape de Brăila, dar este considerat mai mult o parte a Dobrogei, şi de aici, a Tulcei. Măcin este un centru regional, supraveghind o mare suprafaţă de terenuri agricole de la sud, de-a lungul ţinuturilor inundabile ale Dunării. 

Un canal interior controlat al Dunării furnizează apă pentru partea de est a terenurilor, asemănător cu sistemele de irigaţii şi reţeaua de râuri şi canale din valea San Joaquin din California. Pe un canal al Dunării, Măcin are chiar şi un port, vasele de capacităţi mici navigând în aval spre nord-vest, la Brăila.

Centrul oraşului

Măcin este un orăşel prietenos şi dispune de tot ceea ce aveţi nevoie pentru câteva zile petrecute în regiune, în timp ce vă bucuraţi de munţi sau de cultura dobrogeană. 

Vizitaţi Casa de Cultură pentru exponate rotative, opriţi-vă la bibliotecă să aruncaţi o privire, iar Cinema Republica, cu cele 100 de locuri ale sale, poate fi foarte distractiv într-o după-amiază ploioasă.

Mănăstirea Măcin

Interesant pentu un oraş de această mărime, dispune de o Biserică Catolică, Sfântul Antonie, ca şi de o Biserică Baptistă şi cea Adventistă A Şaptea Zi, împreună cu celelalte biserici Ortodoxe, o capelă Ortodoxă şi Mănăstirile Sfântul Nicolae şi Sânta Parascheva.  Interiorul din lemn este principalul motiv pentru care această mănăstire ar trebui să fie pe lista Dvs. cu locuri "de vizitat".

Liceul local este numit după cel mai faimos rezident al său, geologul şi mineralogul Gheorghe Munteanu Murgoci (1872 - 1925), care a petrecut foarte multă vreme în munţii din regiune, studiind formaţiunile de roci.  

Castelul Arrubium

Măcin este de fapt un loc antic, datând din secolul III, când a fost numit Arrubium, sub conducerea târzie romană şi timpurie bizantină. Castelul a fost construit împreună cu o biserică în onoarea zeului Jupiter, iar castelul îmbrăţişa de asemenea credinţele triburilor locale care îl venerau pe Rhemaxos, înrudit cu Zyraxes, un cult comun în regiunea Deltei Dunării în acea perioadă.

Romanii au stabilit o unitate de cavalerie aici între anii 99 şi 241 d.Hr., iar oraşul Arrubium servea de asemenea ca centru de pensionare pentru veteranii diferitelor campanii războinice regionale, deşi nu la fel de important precum Adamclisi dinspre sud. 

Imperiul Otoman s-a mutat aici în jurul anului 1420, folosind Măcinul ca oraş de garnizoană, şi a domnit regiunea în mare parte agricolă şi minieră până când România a atacat de peste fluviu pentru o ultimă dată, în anul 1878, cucerind Dobrogea şi oraşul.

Administraţia Parcului Naţional

Administraşia Parcului Naţional Munţii Măcin are sediul central în oraşul Măcin, împreună cu un biolog (Bogdan Băjenaru) şi personal acreditat. Pădurarul Cristian Gutoi va fi fericit să vă răspundă la întrebări, la numărul de telefon +40 (240) 571 012, sau puteţi opri acolo pentru hărţi, îndrumări şi sugestii, ca şi instrucţii despre cum să păstraţi curăţenia şi frumuseţea munţilor Măcin.

Alte obiective turistice

În oraşul Măcin, câteva fotografii la Geamia din secolul XVIII sunt de preţuit, una din cele mai estice moschei din Dobrogea, şi o amintire a istoriei culturale bogate din această regiune. Lângă moschee este de asemenea un han, care găzduia călătorii otomani ce mergeau spre nord. 

Puteţi de asemenea să admiraţi Monumentul Eroilor din centrul oraşului.

 Parcul Naţional Munţii Măcin

Minunile ţinutului înalt al Dobrogei

Munţii Măcin sunt poziţionaţi în nord-vestul judeţului Tulcea, alipiţi de graniţele vestice ale Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării. În parc, Muntele Ţuţuiatul este, la 467 metri, cel mai înalt vârf al acestor munţi din ţinuturile înalte ale Dobrogei, şi au distincţia de a fi cei mai bătrâni şi cei mai arizi munţi din toată România, fiind unici ca aspect, floră şi faună.

O rezervaţie naturală în partea de est a munţilor a fost stabilită de Regele Ferdinand al României în anul 1927. Regele avea o reşedinţă la Mamaia şi deseori se aventura în ţinuturile înalte ale Dobrogei pentru a admira minunile naturale ale regatului său. Un înfocat botanist amator şi iubitor de natură, regelui îi plăceau bujorii, garoafele rare şi păsările din această regiune.

 Munţii sunt bine situaţi, la aproximativ o oră de Tulcea, iar pentru cei familiarizaţi cu regiunea, vor avea senzaţia din sudul Californiei, în mare parte precum Parcul Naţional King's Canyon de acolo.  

Această zonă unică în România (şi de fapt în toţi Balcanii) poate fi accesată prin sud, trecând de aeroportul din Tulcea de la Cataloi, apoi spre vest pentru a ajunge în valea centrală principală a parcului, în satele Hamcearca şi Nifon, care vă va conduce spre acces uşor la secţiunea centrală a parcului şi la traseul ce duce în vârf.

Mai departe spre est se găseşte Mănăstirea Cocoş, şi puteţi de asemenea să intraţi în această zonă pe DN22/E87, principala cale de acces dintre Tulcea şi Măcin (vedeţi harta mai jos).  

Zonele mai populare ale parcului includ Culmea Pricopanului, principalul traseu din lanţul muntos, valea Luncaviţei în partea de nord, cu campingul turistic "La Scapeţi". 

Ca de obicei, vă rugăm să vă asiguraţi că nu lăsaţi focuri aprinse,
mizerie sau nu deranjaţi liniştea vieţii sălbatice în parc!

Sediul Parcului Naţional Munţii Măcin, Strada Isaccei nr. 25, în Tulcea Sediul central al parcului este situat pe strada principală cu hotelurile majore. +40 (240) 514 720.

Munţi şi Râuri

Majoritatea pâraielor şi a râurilor din munţi curg spre sud dinspre parc. Pe partea de vest, unde munţii se ridică din zonele inundabile ale Dunării, oraşul Greci este cea mai mare comunitate, cocoţată pe dealurile acestei zone muntoase.   

Greci a fost cândva gazdă pentru sute de pietrari italieni şi familiile acestora, muncind la extracţia granitului bogat în carierele din zonă.

Deşi puteţi crede că aceşti munţi nu sunt prea înalţi -- majoritatea celor din scutul muntos de est sunt numiţi "dealuri" -- trebuie să ţineţi minte că ei se înalţă brusc din ţinuturile inundabile ale Dunării, realizând un contur impresionant la orizont, în special piscurile de-a lungul Culmii Pricopanului din nord, arătând ca un facsimil al măreţilor Carpaţi din interiorul ţării. Aceştia reprezintă motivul principal pentru care Dunărea trebuie să curgă spre nord înainte de a se despărţi în cele trei braţe principale pentru a forma fabuloasa sa Deltă. 

Protecţie lucrativă

Parcul Naţional are oraşul Măcin şi zona Greci ca centru administrativ, încercuite de terenuri agricole în zonele satelor Cerna, Hamcearca, Luncaviţa şi Jijila.  

Terenurile împădurite ocupă 11.291 de hectare din suprafaţa parcului, conduse de Administraţia Forestieră Naţională prin centrele de la Măcin şi Cerna, supervizate de cel din Tulcea. Cele 3.837 de hectare care reprezintă suprafaţa rezervaţiei protejate din interiorul parcului sunt presărate din loc în loc de zone special amenajate unde anumite activităţi sunt permise, astfel fiind un exemplu al conservatorismului românesc modern. 

Ariile protejate includ păduri vechi, poieni naturale rare, câmpuri mlăştinoase şi de stepă, dintre care multe se află în zone stâncoase şi au fost evitate în trecut de agricultură.

 Munţi vechi, granit grozav!

Extraordinarele piscuri de granit ale Munţilor Măcin sunt cele mai vechi din România, formate acum aproximativ 300-400 de milioane de ani, în timpul apariţiei crustei Hercinice.

Relieful regiunii este hazardat în partea de nord-vest a munţilor, unde culmile ascuţite ale Pricopanului încântă privirea cu formale lor neobişnuite. Altitudinea variază în interiorul parcului între 7 şi 467 metri, mai notabile pe lângă Culmile Măcin şi Pricopan. 

Creasta Măcin este cel mai înalt din Munţii Măcin, cuprinzând cea mai mare parte a parcului, majoritatea acoperită de păduri, unde cel mai înalt punct este Ţuţuiatu, cu 467 de metri. Al doilea şir este iconicul Pricopan, un fel de deget mare al mâinii parcului, extinzându-se precum o peninsulă spre dealurile dobrogene înconjurătoare, pe partea de nord-vest a parcului. 

Aspectul alpin al Pricopanului, cu coroana sa stâncoasă, realizată din spirale din granit, ating 370 de metri altitudine prin Vârful Sulucu Mare.  

Climatul şi solul este sunt de stepă autentică aici, fiind singura astfel de zonă în Uniunea Europeană, presărată cu flori sălbatice, izvoare şi mici cascade.

Geologia acestei interesante zone este o sinteză dintr-o perioadă specifică geologică, cu calcar, cuarţ şi granit în părţile din sud şi est, şi roci cristaline în cea de sud-est. Formaţiunile mai eruptive se găsesc în principal în zona de nord a parcului. Zăcămintele de loess din urma topirii gheţarilor sunt prezente în special pe regiunile de platou, la altitudini mai joase.

 Organizaţia Greenpeace şi Carierele de Piatră

Este neîndoielnic faptul că săpăturile din Munţii Măcin au furnizat granit de calitate timp de secole. Ceea ce este dezbătut acum este dacă aceste săpături sunt potrivite mediului sau nu.

Greenpeace în Romania a protestat împotriva explorării stâncilor din Parcul Naţional şi consideră mişcările Ministerului Mediului că ar schimba graniţele parcului pentru a face loc companiilor minerifere. Conform comunicatului de presă de la începutul anului 2007:

"Modul în care Ministerul Mediului a ajutat SC Hidromineral (compania minieră) să continue distrugerea într-un parc naţional unic în Europa este suspicios. Compania a pierdut anul trecut dreptul de a exploata resursele de granit în Munţii Măcin, dar conducerea iresponsabilă a Ministerului Mediului a mutat limitele legale ale Parcului Naţional Munţii Măcin pentru a face loc "Autostrăzii Băsescu", DN66A.  

Acest tratament aplicat de Minister zonelor protejate începe să devină simptomatic şi trebuie încetat imediat, din moment ce astfel de crime împotriva biodiversităţii nu mai sunt tolerate, acum când România a aderat la Uniunea Europeană", a declarat Gabriel Păun, coordonatorul campaniei Greenpeace. 

Greenpeace România, Bd. Corneliu Coposu nr. 3, bl. 101, sc. 4, ap.73 030601 în Bucharest  
Greenpeace monitorizează politica guvernamentală şi avertizează în privinţa activităţilor periculoase mediului din România.
Tel./Fax: +40  (31) 805 8752

 O confluenţă unică a zonelor

Munţii Măcin şi zonele înconjurătoare sunt unice în România şi în Balcani, datorită varietăţii vegetaţiei care se întâlneşte aici. 

De fapt, aceste formaţiuni muntoase sunt cele mai sudice zone de stepă din Balcani. Faptul că este o arie de convergenţă pentru specii de plante din zonele înconjurătoare face ca aici să trăiască animale adaptate special acestei vegetaţii uscate din Munţii Măcin. 

 Creaţi între perioadele Paleozoice şi Mezozoice, părţile mai joase ale vechilor munţi din parc beneficiază de o confluenţă a câtorva zone de specii. Un habitat unic este creat în Munţii Măcin datorită poziţiei lor, unde stepa şi pădurile sub-mediteraneene şi balcanice există efectiv coeziv. 

Imagini florale: webshots

Specii endemice forestiere unice

Cât despre speciile de plante, Munţii Măcin este locul unde capătul de nord al zonei Mediteraneene se întâlneşte cu speciile Balcanice şi Pontice, pe lângă faptul că în această locaţie puteţi găsi specii endemice Europei Centrale şi din zona Caucaziană.  

 Pentru a pune cireaşa pe tort, aceste dealuri vechi reprezintă limita vestică pentru câteva specii asiatice, dintr-un total de aproximativ 2.000 de specii de plante. 

Sunt peste 20 de specii şi subspecii de plante endemice acestei zone, incluzând clopoţelul dobrogean (Campanula romanica), Corydalis solida ssp slivenensis, Euphorbia nicaeensis ssp cadrilateri, Moehringia grisebachii, M. Jankae, şi Silene cserei.

Păduri dobrogene de făget şi cărpiniş, împreună cu Carex pilosa sunt unice în România şi se găsesc în zonele rezervaţiei din jurul Măcinului, şi de asemenea combinaţii de Gymnosperme (altaice) şi Celtetum (glabratae).  Cinci specii de plante din Măcin sunt pe Lista Roşie euorpeană, clasificate ca vulnerabile. Două specii de plante sunt endemice, Centaurea jankae şi Dianthus dobrogensis, o încântătoare plantă roz, de fapt sub-endemică, deoarece se găseşte numai în judeţul Tulcea şi este destul de rară.

 Fauna Munţilor Măcin

Lista faunei din Munţii Măcin include aproximativ 2.000 specii de nevertebrate, dintre care aproximativ jumătate sunt fluturi confirmaţi recent în munţi, iar 2 specii sunt strict protejate, 3 sunt noi pentru ştiinţă şi 40 noi în România. 

41 de mamifere rătăcesc prin zonele muntoase, incluzând adaptatul la stepă popândăul (Spermophilus citellus), dihorul pestriţ (Vormela peregusna) şi şacalul (Canis aureus) printre altele, dintre care 10 sunt strict protejate.   

Specii rare de păsări ca mierla de piatră (Monticola saxatilis), pietrarul negru (Oenanthe pleschanka), pietrarul răsăritean (Oenanthe isabellina), sfrânciocul cu capul roşu (Lanius senator) şi vulturul hoitar (Neophron percnopterus) îşi fac cuiburi în parc, împreună cu alte 182 de păsări, 11 reptile şi 7 specii de amfibieni.

Vipere şi Şopârle Dobrogene

Vipera cu Corn este cel mai veninos şarpe de pe pământul românesc, căruia îi place să lenevească la soare în parcul naţional. Şopârla de Câmp se întâlneşte pe terenurile nisipoase cu ierburi, la liziera pădurilor, la marginea culturilor, rar în zonele pietroase.  

Trasee

Desigur, cea mai bună metodă de a vă bucura de toate minunile Parcului Naţional Munţii Măcin, este aceea de a urma unul din multele trasee spre piscuri, culmi, lacuri şi zone împădurite. Pădurile de fagi în special merită tot efortul, precum şi vederile superbe de unde puteţi urmări traseul Dunării care se unduieşte spre deltă şi coastă. 

Întrebaţi la sediul administrativ din oraşul Măcin cum puteţi ajunge în cel mai înalt punct, la Piscul Ţuţuiatu (467 metri), sau la Piscul Căpuşa (433 metri), Piscul Moroianu şi Piscul Priopcea (410 metri), cele mai înalte 4 puncte ale parcului. De asemenea populară este şi Culmea Pricopanului, cu Piscul Şulucu Mare (370 metri) pe partea de sud. 

Lacurile din zonă

Sunt două lacuri care au fost formate în trecut de Dunăre, Lacul Sărat şi Lacul Slatina, dintre care ultimul este de agrement, aproape de campingul turistic din Culmea Pricopanului (care era închis ultima dată când am verificat -- daţi click aici dacă aveţi informaţii noi, mulţumim). 

Traseele Lacului Sărat sunt foarte bune pentru un picnic lângă lac, şi poate pentru a vedea o broască ţestoasă greacă sau eurasiatică, iar rezervaţia ecologică Pădurea Valea Fagilor este superbă pentru o excursie dus-întors.

Traseele din Culmea Pricopanului Traseul cu o dungă albastră porneşte din Măcin şi urmăreşte Culmea Pricopanului.

NOTĂ: Crucea Roşie denotă numai un marcaj de traseu şi nu că ar fi unităţi sau stocuri medicale la acea locaţie. Contactaţi spitalul din Măcin pentru îngrijire medicală de rutină şi sunaţi la 112 în caz de urgenţă medicală oriunde în România. Fundal Satelit:  multimap Artă suprapusă:  REST ROMÂNIA

Culmea Pricopanului Un ecosistem încântător cu vegetaţie puţină şi sol uscat face această zonă să arate precum Grecia sau sudul Californiei.

Foto:  webshots

Stânci şi Piscuri la Cerna O vedere a Dolomitelor româneşti printre stâncile ascuţite din prim-plan.

Foto:  webshots

 Pe traseul Sfinxului!

Sfinxul Măcin este o stâncă imensă, pe care vântul şi ploile au săpat-o pentru a arăta ca o faţă de bărbat, înconjurată de pietre tăiate în forme ciudate, şi care supraveghează traseele, vegetaţia şi vietăţile care surprind la tot pasul în aceşti munţi mici.

Pentru a găsi această minune a naturii şi pentru a ajunge pe crestele Munţilor Măcin, puteţi porni din mijlocul oraşului Măcin, urmărind simbolul cu linia albastră verticală, traversând Valea Vâlcului în aproximativ o oră. 

Lanţul Pricopan se înalţă maiestuos în faţa Dvs. după ce treceţi de podeaua văii. Dacă aţi parcurs o distanţă rezonabilă în ziua sosirii Dvs. aici, puteţi campa la poalele lanţului muntos, la una din vechile mănăstiri, bine menţinute şi curate, cu mese de picnic şi bănci, şi poieni frumoase pentru instalarea de corturi, dacă este nevoie.

După încă 15 sau 20 de minute de-alungul poalelor munţilor, traseul ajunge la Fântâna de Leac. Puteţi să vă umpleţi termosul aici şi să speraţi la ceea ce este mai bun, deoarece următoarea oprire cu apă potabilă este la trei ore şi jumătate, când veţi ajunge la Şaua Ţuţuiatul.

Menţinând aceeaşi poziţie faţă de marcajul cu linie albastră, continuaţi urcuşul principal al zilei printre roci şi pietre pe traseu, până vi se dezvăluie Sfinxul.  

Daţi bună ziua figurii de piatră, apoi vă puteţi pregăti pentru a vă bucura de pasajul mai uşor printre crestele culmilor Pricopanului. Veţi trece de Vârful Piatra Râioasă (346 metri) şi de Vârful Şuluncu Mare (370 metri).

De aici şi până la Dealul Îmbulzita, nu este nici măcar o vale pe drum, dar apoi coborâţi panta uşor, urcaţi printr-o pădure densă, urmărind traseul marcat cu linie roşie, şi puţin câte puţin, ajungeţi la Vârful Căpuşa.   

La sud de acesta, veţi ajunge în zona Şeii Ţuţuiatul, de unde puteţi lua apă de izvor de munte, şi un peisaj fabulos al Deltei Dunării spre est, sau aparent nesfârşitele câmpii valahe de peste canalele dunărene de la vest.

Dacă nu sunteţi dispuşi să campaţi, puteţi profita de şansa de a urca pe Muntele Ţuţuiatu, care este într-adevăr cel mai înalt punct din Dobrogea, oferind privelişti superbe spre nord şi sud. 

Muntele Ţuţuiatu este câteodată numit familiar Vârful La Greci, datorită dominaţiei sale în spatele localităţii Greci, aşezată la poalele muntelui.

Mergeţi înainte!

Dacă aveţi echipament de camping şi provizii bune, puteţi continua spre sud pe toată lungimea culmii, trecând de Vârful Negoiu şi Şaua Oancea (încă un izvor acolo, pe versantul de sud-vest), sau chiar să coborâţi de pe culme prin capătul sudic.  

Sau puteţi să urcaţi înapoi pe traseul cu linie roşie, apoi în jos prin Valea Fagilor, o depresiune izolată minunată, cu propriul microclimat, perfect pentru măreţii fagi imperiali argintii de aici, rari în zonă, şi un exemplu bun despre convergenţa a mai multor ecosisteme în Munţii Măcin.

Dar majoritatea vor fi fericiţi cu excursia de o zi, şi se vor întoarce pe traseul destul de abrupt spre oraşul Greci, de pe dealurile acestor munţi.  

Este destul de prăpăstios pe alocuri drumul de coborâre, pe lângă carierele de piatră, dar veţi scoate un timp bun, şi veţi ieşi la drum foarte repede, la aproximativ 3 km de oraşul Măcin. Puteţi lua un maxi-taxi din centru de la Greci pe durata întregii zile. 

În cazul în care credeţi că v-ar plăcea compania unui localnic care cunoaşte munţii şi care ar putea să vă arate cum se trag sforile (literal), contactaţi:

Tururi Montane Rucksack, Marian Anghel, Ghid montan.
Strada G. Coşbuc nr. 25, C18, Apt .53  în Galaţi.  
Rucksack oferă expediţii montane şi tururi cu experienţă în Munţii Măcin şi alte locaţii din România.
  +40 (745) 33 50 25  Fax: +40 (336) 81 41 64.

 Minunata Vale a Fagilor

Valea Fagilor din partea de nord a parcului a fost în trecut denumită "La Scapeţi", sau impropriu, "unde trăiesc scapeţii".  

Scapeţii erau membrii ai unei secte ortodoxe estice, ai cărei aderenţi erau castraţi, pentru gloria rasei lor. Astăzi aici se află o tabără turistică.

Fagii "Imperiali" cu trunchiuri groase de până la un metru, sunt amestecaţi cu tei argintii, ulmi, arţari de câmp, frasini şi plopi de munte.   Pădurea din acest defileu mai dispune de câţiva fagi argintii, mulţumită atmosferei umede protejate a acestei văi înguste, atât de departe de fagii înrudiţi ai lor de peste Câmpia Bărăganului, din Munţii Carpaţi.

 Câmpurile fosilifere

Dealurile fosilifere Bujoarele sunt Rezervaţie Geologică Naturală, oferind pe vremuri paleontologilor şansa de a face descoperiri frumoase.

Dacă aveţi întrebări, mergeţi la biroul parcului de la Cerna, în cazul în care aveţi un translator cu Dvs.; pentru personal care ar putea cunoaşte limba engleză, vizitaţi birourile forestiere din Tulcea şi Măcin.

  Vedeţi mai multe despre Regiunea Dobrogea aici! 

Mai jos sunt listate câteva agenţii zonale care vă pot ajuta cu rezervarea şi organizarea de tururi locale prin zona Tulcea .

Transilvania Tourist Service, Bd. Gen. Grigore Balan nr. 1 în Sf. Gheorghe

0267 351817  FAX: 0267 316553 

International Tourism & Trade, Str. Jozef Bem nr.2 în Sf. Gheorghe

0267 351551  FAX: 0267 351551 

International Tourism & Trade, Str. Jozef Bem nr.2 în Sf. Gheorghe

0267 351551  FAX: 0267 351551 

Delfinul Resort,  în Sf. Gheorghe

021 2300507  FAX: 021 2301298 

Treff, Str. 1 Decembrie 1918, nr.5 în Sf. Gheorghe

  0267 311591  FAX: 0267 311591 

Delta Voyage&culture,  în Sf. Gheorghe

Btt (Covasna), Bd. G-ral Grigore Balan nr.18 în Sf. Gheorghe

  0267 324869  FAX: 0267 351902 

Endre Urbanovici, Bd. 1 Decembrie 1918 nr. 36 în Sf. Gheorghe

  0267 351902  FAX: 0267 351902 

Sind Romania (Sf Gheorghe), Bd. General Grigore Balan 1 în Sf. Gheorghe

  0267 311231  FAX: 0267 311231 

Europolis, Str. IA,nr.190 în Sulina

  0240 543128  FAX: 0240 543092 

sau Click Aici pentru o hartă cu mai multe localităţi

  TRANSPORTul

 O oprire în vestul Tulcei în turul Dvs.

Ţinuturile vestului judeţului Tulcea sunt deservite de şoseaua care circulă între capitalele regionale Tulea şi Brăila sau Galaţi. Astfel, este o oprire la îndemână între Moldova sau Bucureşti şi Delta Dunării.

În cazul în care călătoriţi dinspre Bucureşti, vestul Tulcei este cel mai uşor accesibil cu maşina sau cu trenul până la Brăila. Maxi-taxi-urile pleacă aproximativ din oră în oră spre est la Tulcea, traversând oraşele Măcin, Luncaviţa şi Isaccea. Puteţi de asemenea să luaţi trenul până la Galaţi mai întâi, dar această variantă este de preferat dacă veniţi dinspre nord, din regiunea Moldova. 

Desigur, puţini vor vrea să rateze Delta Dunării, aşa că puteţi să călătoriţi în vestul judeţului, să faceţi câteva excursii montane, să vă cazaţi la o mănăstire sau pensiune, să aruncaţi o privire prin podgorii şi să admiraţi ambianţa diferită a regiunii înainte de a vă continua drumul spre oraşul Tulcea şi Deltă. Evident, cealaltă variantă este să vă întoarceţi la Bucureşti sau chiar Constanţa prin vestul judeţului Tulcea, pentru a fi siguri că faceţi acele poze ale Culmii Pricopanului, Văii Fagilor şi ale altor minuni ale naturii din zonă.

 Adăugaţi la itinerar!

Dacă aveţi o săptămână, sau ceva de genul, timp pentru a petrece în regiunea Dobrogea, Vestul Judeţului Tulcea este perfect de adăugat pentru a fii siguri că aveţi varietate în vacanţa Dvs.!

În timp ce staţiunea Eforie Nord are atracţia sa, nisipurile fine de la Gura Portiţei efectul lor şi insulele împădurite din Delta Dunării farmecul incontestabil, aşa munţii de stepă din vestul judeţului Tulcea îi vor face pe cei care se vor uita la pozele Dvs. să creadă că aţi vizitat 4 ţări, şi nu doar o regiune din România!

Nu toată lumea are timpul necesar pentru a vizita şi munţii şi marea în timpul vizitei lor în România, aşadar munţii din Dobrogea sunt o ocazie unică să imortalizaţi acele panorame care înconjoară fluviul Dunărea şi dealurile dinspre aval, în Delta Dunării!

Numerele de înmatriculare a maşinilor încep cu TL în Judeţul Tulcea, iar codul judeţean de telefonie este (x40).

  Comunicaţii

 Cum să sunaţi în Tulcea

Toate numerele de telefon din Tulcea încep cu (267) or (367), în funcţie de serviciul de telefonie, fie operatorul vechi naţional Romtelecom sau nou-intraţii pe piaţa telecomunicaţiilor.

Ca să sunaţi la Tulcea, trebuie să nu formaţi cifra 0 de la începutul numărului, astfel încât (0267) să devină (267). În privinţa numerelor din reţeaua mobilă, procedaţi la fel, astfel încât (07xx) devine (7xx). Atât serviciul de telefonie fixă cât şi cel mobil au şase numere după cele iniţiale, specifice fiecărui judeţ. 

 Pentru informaţii complete despre sunat şi tabelul cu codurile judeţene, vedeţi pagina Sunatul în România aici.

Mai jos sunt listate câteva hoteluri şi pensiuni locale prin zona Tulcea .

Popasul Doi Iepuraşi, DN 22, Km 47 în Babadag

Popasul reprezintă o bună modalitate de relaxare şi odihnă.

0240 562035  

Motel Dumbrava, Republicii 81 în Babadag

Motelul este amplasat într-o zonă liniştită, unde vă veţi putea relaxa şi odihni.

0240 561328  

Pensiunea Razelm, Baia în Baia

Această oază de linişte poate deveni locul Dvs. preferat pentru vacanţele din anii următori.

0240 564113  

Pensiunea Modern, Republicii 135 în Baia

Gazdele vă vor trata cu multă căldură, astfel făcându-vă să reveniţi.

0744 317374  

Pensiunea Andra Maria, Caraorman în Caraorman

Pensiunea este situată în mijlocul Deltei Dunării, oferind multiple posibilităţi de petrecere a timpului liber.

0240 547264  

Pensiunea Vital, Chilia Veche în Chilia Veche

Aici se organizează frecvent grozave partide de pescuit.

0240 547444  

Pensiunea Măriuţa, Chilia Veche în Chilia Veche

Turiştii pot practica pescuitul într-o reţea de lacuri şi canale proprii.

0744 557671  

Pensiunea Batac, Chilia Veche în Chilia Veche

Pensiunea oferă o privelişte înconjurătoare de vis.

0240 531080  

Pensiunea Ovidiu, Crişan în Crisan

Pensiunea este situată într-o zonă de vis, pe malul braţului Sulina.

0744 601262  FAX: 0240 547028

Pensiunea Cristi, Crişan în Crisan

Pensiunea este înconjurată de verdeaţă, într-o zonă liniştită.

0240 547017  FAX: 0240 547017

Hotel Sunrise, Crişan în Crisan

Observarea păsărilor, pescuitul, plimbatul cu barca, toate aceste activităţi vă vor face vacanţa foarte plăcută.

0240 547191  FAX: 0240 547193

Pensiunea Delia, Crişan în Crisan

Pensiunea pune la dispoziţia turiştilor bărci şi ghizi pentru organizarea de tururi în Deltă.

0240 547018  

Pensiunea Vasiliu Crişan, Crişan în Crisan

În aceste locuri, apusul de soare oferă o privelişte de neuitat.

0240 547021  

Pensiunea Vali Timişoreanu, Crişan în Crisan

Pensiunea oferă multiple modalităţi de petrecere a timpului liber.

0722 458993  

Pensiunea Trofim Sorin, Crişan în Crisan

Pensiunea este construită în superbul stil tradiţional al zonei.

0240 547077  

Pensiunea Pelican II, Crişan în Crisan

Turiştii vor fi trataţi cu mâncăruri tradiţionale zonei, bazate pe peşte.

0240 534958  

Pensiunea Pelican I, Crişan în Crisan

Aici este locul unde veţi scăpa de toate grijile şi vă veţi relaxa.

0240 534958  

Pensiunea Oprişan Andrei, Crişan în Crisan

Puteţi vizita superbele manumente ale naturii ale zonei, ghidaţi de gazde.

0744 912651  

Pensiunea Nufărul, Crişan în Crisan

Pensiunea dispune de o terasă situată chiar pe malul Dunării, oferind a privelişte de vis.

0721 092150  

Pensiunea Maria, Crişan în Crisan

Gazdele vă pot pregăti masa la cerere, bineînţeles cu specificul zonei.

0744 357148  

Pensiunea La Vică, Crişan în Crisan

Pensiunea este deschisă tot timpul anului, pentru cei care vor sa vadă minunăţiile Deltei iarna.

0240 546442  

Pensiunea Gherasim Gabriel, Crişan în Crisan

Liniştea locului este tulburată doar de zgomotul valurilor Dunării.

0240 547020  

Pensiunea Cristina, Crişan în Crisan

Aici vă veţi bucura de dorinţa localnicilor de a vă desluşi misterele Deltei.

0723 184265  

Pensiunea Cacencu Trifan, Crişan în Crisan

Peisajul zonei vă va cuceri cu siguranţă.

0240 547066  

Hotel Lebăda, Crişan în Crisan

Hotelul este amplasat într-o poziţie ce oferă privelişti superbe.

0240 547191  

Pensiunea Pelicanul, Dunavăţul de Jos în Dunavatu de Jos

Pensiunea oferă multe posibilităţi de petrecere a timpului liber.

0744 568878  

Pensiunea Lebăda, Dunavăţu de Jos în Dunavatu de Jos

Pensiunea oferă clienţilor săi bucătărie tradiţională românească şi cu specific pescăresc.

0740 370146  

Hotel Egreta, Dunavăţu de Jos în Dunavatu de Jos

Hotelul oferă toate serviciile necesare pentru ca vacanţa Dvs. să fie cât mai aproate de perfecţiune.

0722 644027  FAX: 0742 718131

Pensiunea Puiu, Dunavăţu de Jos în Dunavatu de Jos

Pensiunea oferă cazare im 8 camere duble mobilate în stil modern.

0722 599295  

Pensiunea Delta, Dunavăţu de Jos în Dunavatu de Jos

Liniştea Deltei vă va face vacanţa foarte plăcută.

0744 594412  

Pensiunea Casell, Dunavăţu de Jos în Dunavatu de Jos

Pensiunea oferă bărci pentru clienţii dornici de aventură.

0744 519979  

Pensiunea Milică, Jurilovca în Jurilovca

Acesta este locul ideal de petrecere a vacanţei.

0240 519214  

Cabana Pescarilor, Jurilovca în Jurilovca

Cabana este situată într-o zonă de vis.

0240 561429  

Pensiunea Tamarin, Murghiol în Murghiol

Pensiunea oferă spre închiriere 2 vile şi 10 căsuţe.

0744 330886  

Pensiunea La Traian, Murghiol în Murghiol

Pensiunea oferă personal calificat pentru toate activităţile relaxante pe care doriţi să le faceţi în Deltă.

0745 390110  FAX: 0240 545905

Hotel Cormoran, Sat Uzlina în Murghiol

Pensiunea oferă cazare în 34 de camere duble şi garsoniere.

0744 656372  FAX: 0744 736372

Motel Halmiris, Murghiol în Murghiol

Motelul dispune de o locaţie selectă şi un restaurant minunat.

0740 489380  

Pensiunea Teodoru, Murghiol în Murghiol

Visul oricărui pescar respectabil este şă ajungă aici.

0240 545912  

Pensiunea Delta Group Company, Murghiol în Murghiol

În inima Deltei veţi găsi liniştea de care aveţi nevoie.

0744 492342  

Hotel Pelican, Murghiol în Murghiol

Hotelul este amplasat într-o zonă superbă, oferind o privelişte de vis.

0240 545877  

Hotel Safo, Sat Uzlina în Murghiol

Hotelul oferă servicii de calitate la preţuri accesibile.

0741 163292  

Casa Nechita, Nufărul în Nufarul

Gazdele sunt foarte primitoare şi vă vor face să vă simţiţi ca acasă.

0745 026040  

Pensiunea Lucia, Sfântu-Gheorghe în Sfântu Gheorghe

Pensiunea este situată între mare şi Dunăre, la mică distranţă de acestea.

0240 546749  

Pensiunea Mareea, Sfântu-Gheorghe în Sfântu Gheorghe

Pensiunea oferă 10 camere duble spre închiriere şi o sală pentru servitul mesei.

0744 306389  

Pensiunea Casa Galbenă, Sfântu-Gheorghe în Sfântu Gheorghe

Aici puteţi stabili un itinerariu sub îndrumarea gazdelor.

0745 757849  FAX: 021 4991527

Hotel Castel, Lunca Oltului în Sfântu Gheorghe

0267 318700  FAX: 0267 351246

Complex Delfinul, Sfântu-Gheorghe în Sfântu Gheorghe

Complexul oferă 5 vile în mijlocul unor lacuri superbe.

0749 187551  FAX: 021 2301298

Hotel Bodoc, 1 Decembrie 1918 în Sfântu Gheorghe

0267 311292  FAX: 0267 311291

Vila Noua Egretă, Gura Portiţei, Sat Vacanţă Eden în Sfântu Gheorghe

Vila este situată într-o zonă superbă, în mijlocul naturii.

0240 561429  

Pensiunea Visconti, Sfântu-Gheorghe în Sfântu Gheorghe

Pensiunea oferă cazare în 5 camere duble într-o zonă foare liniştită.

0240 532726  

Pensiunea Tony, Principală 9 în Sfântu Gheorghe

Gazdele vă vor face să vă simţiţi mai bine ca acasă.

0744 183169  

Pensiunea Agora, Crângului 1 în Sfântu Gheorghe

Aici veţi găsi locul care vă va cuceri prin liniştea şi frumuseţea sa naturală.

0240 546802  

Pensiunea Andra, Sfântu-Gheorghe în Sfântu Gheorghe

Pensiunea este situată în centrul localităţii, într-o zonă de vis.

0240 546811  

Vila Secuiască, Gabor Aron Nr. 14 A în Sfântu Gheorghe

0267 311190  

Pensiunea Agora, Crângului Nr. 1 în Sfântu Gheorghe

0267 351897  

Pensiunea Central, Grof Miko Imre Nr. 13 în Sfântu Gheorghe

0267 311058  

Hotel Consic, General Grigore Bălan Nr. 31 în Sfântu Gheorghe

0267 326984  

Hotel Korona, Gării Nr. 1 în Sfântu Gheorghe

0267 351164  

Hotel Sukaskert, 1 Decembrie 1918 Nr. 1 în Sfântu Gheorghe

0267 312171  

Hotel Park, Gabor Aron Nr. 14 în Sfântu Gheorghe

0267 311058  

Pensiunea Maxim, Strada a IV-a Nr. 148 în Sulina

Ospitalitatea gazdelor convinge mulţi turişti să revină în următorii ani.

0240 543868  

Pensiunea Adriana, Strada 4, Nr. 124 în Sulina

Pensiunea oferă şi servicii de masă cu specialităţile specifice zonei.

0240 543575  

Casa Alga, Păcii 7 în Sulina

Principala calitate a acestei zone este că puteţi alege ori Dunărea, ori Marea Neagră pentru a vă petrece timpul liber.

0745 777999  

Pensiunea Flori, Sulina în Sulina

Pensiunea organizează excelente partide de pescuit.

0722 695111  

Pensiunea Josana, Sulina în Sulina

Puteţi merge în excursii pe apă, la Pădurea Letea cu maşina sau pe plajă la Marea Neagră să vă bronzaţi.

0746 165926  

Pensiunea Ana, Strada IV A în Sulina

Frumuseţea naturală a acestei zone vă va convinge să reveniţi.

0240 543252  

Pensiunea Angy, Strada a IV-a, Nr. 77 în Sulina

Pensiunea este situată în centrul Sulinei, lângă punctele de atracţie majore.

0240 543344  

Pensiunea Rustic, Europolis 60 în Sulina

Pensiunea dispune de 2 restaurante unde se servesc excepţionale preparate din peşte.

0744 511907  

Pensiunea Delta, Strada III A Nr. 288 în Sulina

Pensiunea oferă cazare în 4 camere duble şi una triplă.

0240 543261  

Casa Coral, IA nr. 195 în Sulina

Pensiunea oferă cele mai bune servicii şi condiţii din Sulina.

0744 355244  

Pensiunea Jean Bart, Comandor Eugeniu Botez 190 în Sulina

Pensiunea este situată chiar pe malul Dunării, o zonă de vis.

0240 543128  

 Traversarea spre nord:  Noviodunum

Mare parte din istoria mai importantă a vestului judeţului Tulcea a avut loc în jurul celui mai important punct de traversare a Dunării din tot nordul Dobrogei, cunoscut astăzi drept oraşul Isaccea.

 Această regiune strategică şi valoroasă era cunoscută ca Noviodunum în timpul dominaţiei romane, Genucla pentru daci, Vicina de genovezii contractaţi de Imperiul Bizantin să construiască castele, porturi şi să înflorească comerţul în zonă.  

Mai târziu, ruşii (iar şi mai târziu, lipovenii) făceau referire la Isaccea prin Obluciţa (Облучица), care este numele slavic derivat din cuvântul "oblutak", care înseamnă poetic orice piatră ce a fost rotunjită de apă.

Soldaţi Cumani din piatră Dinastia familiilor cumane se extindea până la vest în Oltenia, "Basarab" fiind un nume tipic cuman şi un conducător din Valahia.

Foto:  Muzeul Rusesc

Port Dobrogean Tătăresc, 1840 De lângă Cernavodă, îmbrăcămintea tradiţională tătărească a acelor zile, completată de pipă şi privirea sfidătoare.

Imagine:  Muzeul Românesc

Romanii la Isaccea

Oraşul a fost cucerit de romani în anul 46 d.Hr., când influenţa greacă era în descreştere în regiune, devenind parte a provinciei Moesia, sub numele de Noviodunum.

A fost fortificat şi a devenit cel mai important oraş militar şi comercial din zonă. Ruinele sale sunt situate la 2 km spre est de Isaccea modernă, pe un deal cunoscut sub numele de Eski-Kale ("Fortăreaţă Veche" în limba turcă).

Baza Noviodunum pentru flota romană de la Dunăre (Classis Flavia Moesica), a fost de asemenea temporar şi locul câtorva legiuni romane (Legio V Macedonica şi Legio I Iovia).

O comoară ce conţine 1071 de monede romane a fost descoperită la aproximativ 3 km de cetate, fiind îngropată sub conducerea lui Gallienus (267 d.Hr.), probabil în timpul raidurilor goţilor şi herulilor, care posibil să fi distrus şi fortăreaţa. Spre sfârşitul secolului IV, goţii au traversat pe la Isaccea, dar atacurile lor au fost respinse, eventual semnând un tratat de pace de a nu mai traversa Dunărea iarăşi.

După schisma Imperiului Roman, Imperiul Bizantin a fost ascendent în regiune, Isaccea devenind o bază navală strategică bizantină la Dunăre.

Hunii au încercat să preia oraşul, dar au fost de asemenea împinşi înapoi peste Dunăre de conducătorii bizantini, iar mai târziu, în secolul VI, slavii au făcut la fel, iar în anul 602 comunitatea a intrat sub controlul avarilor.  

Nu multe s-au întâmplat în Isaccea până spre sfârşitul dominaţiei Imperiului Bizantin, când în anul 971 Isaccea a fost întărită ca avanpost de garnizoană. În anul 1036, pecenegii, izgoniţi spre sud de către cumani, s-au stabilit în Scythia Minor (astăzi Dobrogea).

Pecenegii făceau comerţ cu bizantinii, care a dus la o creştere a vieţii economice în regiune, lucru arătat de numărul de monede găsite în Isaccea, atingând 700 de monede pentru perioada 1025-1055. Totuşi, pecenegii au fost ulterior asimilaţi şi au dispărut din istorie.

Vicina

 1210:  Italienii sosesc, din nou

La începutul secolului XIII, navigatorii genovezi au construit lângă Isaccea un port denumit Vicina, iar până la sfârşitul acelui secol, a luat fiinţă o comunitate înfloritoare, condusă de un consul, sub jurisdicţie bizantină.

Zona a ajuns sub conducerea lui Theodore Svetoslav (1300-1321), care a preluat controlul asupra întregii Dobrogea, deşi genovezii refuzau să continue comerţul sub dominaţie bulgară, datorită vămilor pe care trebuiau să le plătească atunci când făceau comerţ cu Imperiul Bizantin. După moartea acestuia, tătarii au preluat controlul Isaccei/Vicinei. 

Totuşi, până în 1331/1332, Vicina era din nou sub dominaţie bizantină, iar în 1337/1338, a fost ocupată de tătari. Mitropolitul Vicinei, Makarios, a promis patriarhului de la Constantinopole că el va pleca chiar dacă sunt sub dominaţie păgână. Genovezii nu au plecat nici ei, dar curând importanţa oraşului a scăzut.

 1332:  Turcii şi Tătarii se mută aici

Tătarii Nogai s-au stabilit în oraş la mijlocul secolului XIII până la începutul secolului XIV, conform cronicilor arabe, şi în alte locuri din Europa Centrală începând cu anul 1250.

Tătarii Nogai se considerau a fi descendenţi ai poporului din Hoarda Aurie. Îşi luaseră numele de la Hanul Nogai, nepotul lui Genghis Han. Abulfeda a menţionat oraşul, amplasându-l în teritoriul "Al-Ualak" (Valahia), cu o populaţie majoritară turcă, şi condusă de bizantini.

Un despotat bizantin eista în nordul Dobrujei, Isaccea fiind centrul acestuia, care de câteva dăţi între anii 1332 şi 1337 a devenit vasală a Hoardei Aurii al lui Nogais, sub numele de "Saqčď".

Tătarii deţineau o importantă monetărie la Isaccea (la portul Vicina), care realiza monede marcate cu litere greceşti şi arabe, între anii 1286 şi 1351.

Diferite tipuri de monede din argint şi aramă erau făurite, inclusiv monede care purtau semnul Hoardei Aurii, cu numele hanilor, a hanului Nogai şi a fiului acestuia, Čeke (realizate între anii 1296-1301).

1392-1601:  Revolte între Valahi şi Turci

Spre sfârşitul secolului XIV, zona a fost sub conducerea lui Mircea cel Bătrân, a devenit parte a Imperiului Otoman în anul 1417 şi recâştigată de Vlad Ţepeş în anul 1462, în timpul campaniilor sale împotriva regimului otoman.

Era numai o chestiune de timp când în anul 1484 a fost din nou cucerită din nou de otomani, fiind inclusă în Provincia Silistra (Ozi), care cuprindea Dobrogea, mare parte din Bulgaria de astăzi, şi mai târziu Budjak (Bugeac, la nord de Dunăre) şi Yedisan.

Otomanii au construit în Isaccea o fortăreaţă pentru apărarea graniţei nordice. Pe 6 octombrie 1598, Mihai Viteazul a înfrânt armata turcă la Isaccea, re-capturând oraşul, dar acest lucru a rezistat doar puţin timp, din moment ce după moartea lui Mihai, în anul 1601, oraşul a intrat din nou sub stăpânire otomană. În decembrie 1673, la tabăra militară turcă din Isaccea, Dumitraşcu Cantacuzino a fost învestit Prinţ al Moldovei.

 1711-1878:  România şi Rusia Invadează

În timpul războaielor dintre ruşi şi turci din secolele XVIII şi XIX, regiunea fost ocupată de fiecare din cele două părţi succesiv, fiind incendiată şi aproape complet distrusă.

În timpul campaniei Prutului (1711), ruşii au încercat să-i blocheze pe otomani de a traversa Dunărea la Isaccea, dar eşuând în tentativa lor, cele două armate s-au ciocnit la Stănileşti, pe râul Prut. 

Isaccea a fost asediată de trei ori în secolul XVII: în anii 1770, 1771 şi 1779. În anul 1771, a fost cucerită de ruşi la începutul bătăliei de la Kagul, ruşii distrugând fortificaţiile şi moscheile. După anexarea rusească a Crimeei în anul 1783, unii tătari de aici au venit în Dobrogea, stabilindu-se în Isaccea şi mai spre sud.

 În timpul războiului ruso-turc din anii 1828-1829, oraşul a fost din nou devastat de ruşi. Totuşi, spre deosebire de multe alte aşezări din regiune, nu a fost distrus, dar după 10 ani de războaie devastatoare, doar 150 de case mai stăteau în picioare. În anul 1853, în timpul Războiului Crimeei, a fost asediat din nou de ruşi, înainte ca teatrul de război să se mute în Crimeea.

 1877: Ruşii alungă Otomanii

Incredibil, ruşii au decis să poziţioneze trupe în sudul României (Valahia), într-o alianţă grea între ministrul român al afacerilor externe Mihail Kogălniceanu (care a fost în funcţie între 3 aprilie 1877 şi 24 noiembrie 1878) şi coroana rusă.

Românii (atunci fiind formaţi din principatele unite Moldova şi Valahia) s-au alăturat invaziei Imperiului Otoman din Dobrogea, oraşul devenind parte a noului stat român, parte a unui tratat care a schimbat Dobrogea cu teritoriile moldoveneşti Basarabia şi Bugeac.

O legendă locală explică existenţa unei movile de lângă vechiul pod din Isaccea: în timpul războaielor ruso-turceşti, un general turc acuzat de trădare a fost îngropat de viu (cu tot cu cal), fiecare din soldaţii săi fiind forţat să aducă un fes plin cu noroi şi să-l arunce peste general.

Bisericile locale şi primăriile din toate oraşele nordice dobrogene au fost rapid transformate în spitale şi sedii centrale care comandau trupele române şi ruse. 

După Războiul Crimeei, o Comisie Europeană a Dunării s-a înfiinţat, care a decis să cureţe aluviunile dintre gurile Dunării, între Isaccea şi Marea Neagră. Totuşi, traficul comercial crescut pe Dunăre circula pe partea dreaptă a Isaccei, acum doar un orăşel riveran fără vreo importanţă semnificativă. În anul 1899, Isaccea avea o populaţie de 3.335 locuitori.  

Provincii turceşti, anul 1726 Întinzându-se până la nord în Moldova, judeţul Tulcea era bine înrădăcinat în sfera otomană.

Imagine: Wikipedia

Sultanul Dobrogei KÖPRÜLÜ MEHMET PAŞA (1575-1661)

Foto:  Guvernul Turciei

Judeţul Tulcea, Războiul din 1878 Rusia şi-a mutat trupele în România şi a declarat război Imperiului Otoman, câştigând după un an. Aici, faimoasa pictură a lui Nicolae Grigorescu înfăţişează bătălia de la Smârdan, aproape de Măcin în Judeţul Tulcea.

Imagine: Guvernul României

 Judeţul Tulcea Otoman

În anii 1860, Dobrogea avea 196 de moschei funcţionale în oraşe, sate şi pieţe, o duzină de şcoli teologice, 8 licee, sistem sanitar şi 56 de şcoli primare.

 În judeţul Tulcea, o nouă şină de cale ferată a început să fie construită din cel mai nordic oraş turcesc, Tulcea, prin oraşul Măcin, care era aşezat într-o râpă dincolo de Brăila din Regatul României, de cealaltă parte a fluviului Dunăre. 

Imperiul Otoman de la Istanbul s-a asigurat că provincia lor dobrogeană era bine conectată, zona din jurul oraşului Tulcea fiind legată de restul lumii otomane şi mai departe prin telegraf, precum erau şi alte şapte oraşe dobrogene. 

 Sosirea Turcilor, Secolele 9 - 11

După secole de migraţii prin ceea ce este astăzi judeţul Tulcea din Nordul Dobrogei, secolul IX a adus stabilirea pecenegilor, cumanilor, turcilor şi tătarilor, urmaţi de turcii otomani. 

Cumanii, care au trecut într-un număr important în jurul secolului 11 prin Moldova, Muntenia, Oltenia şi Transilvania, s-au stabilit în majoritate în regiunea Dunării de jos, cunoscuţi în mare drept "cei de lângă ocean". 

O parte din populaţia cumană din Dobrogea a intrat după ce otomanii au sosit din regiunea balcanilor de jos. Stabilirea destul de multor turci în anul 1263 la Babadag a fost începutul sosirii turcilor osmani, venind în Dobrogea din Anatolia şi din Balcani.

 Dobrogea este Otomanizată

Islamul a început să aibă o influenţă profundă asupra triburilor turceşti stabilite în Dobrogea în secolul X, iar până în secolul XIII, marea majoritate a turcilor din această zonă erau deja mahomedani.

Colonizarea balcanilor, începută de Murad I (1360-1389) a fost extinsă prin judeţul Tulcea şi Delta Dunării. Înţelegând importanţa militară şi strategică a provinciei sale dobrogene, sultanii otomani au fortificat castelele de la Yeni-Sala (vedeţi castelul de la Enisala aici), şi Isaccea.

Oştile turceşti care au ocupat Dobrogea au fost urmate mai târziu de elemente rurale. Sultanii au acordat suprafeţe întinse de pământ conducătorilor locali şi celor dispuşi să se stabilească în Balcani, într-o încercare de a stabiliza provincia. Menţinând obiceiurile otomane, între anii 1543 şi 1667, turcii care aparţineau tribului Kogeagik au fost relocaţi de-a lungul a 64 de sate în Dobrogea.

Comerţul a înflorit în Dobrogea de-a lungul rutelor caravanelor care traversau imperiul, deşi războaiele cu ruşii la nord au avut un efect negativ asupra populaţiei dobrogene.

Oraşe au fost distruse în războaiele care au început în anul 1711, au ars dramatic în anii 1770, au fost reaprinse în anii 1820, populaţiile fluctuând în funcţie de război între 40.000 şi 100.000 de locuitori în anul 1834. Turcii au fost izgoniţi din zona Mării Negre a Rusiei în anii 1860, 10.000 dintre aceştia mutându-se şi stabilindu-se în Dobrogea.  

 Dobrogea acordată României

Prin deciziile Congresului de la Berlin din anul 1878, României i-a fost acordată Dobrogea şi Delta Dunării. 

De îndată ce noua administraţie românească a fost instalată, peisajul economic şi social al provinciei a devenit sever. O mulţime de familii turce şi tătare, acum refugiaţi şi nevoiţi să-şi părăsească casele în timpul războaielor, au aşteptat săptămâni întregi pentru ca românii să stabilească o administraţie funcţională.  

Oamenii doreau numai să se reunească în satele lor şi să se reîntoarcă la prietenii, familiile şi slujbele lor, dintre care multe erau la construcţia căii ferate înainte de invazia românilor. Dar lucrurile s-au îmbunătăţit uşor, iar familiile dobrogene care au evitat războiul au avut la dispoziţie până la trei ani să se întoarcă şi să-şi revendice casele. 

 Noua cultură a Regatului

Autorităţile române au respectat tradiţiile dobrogene, chiar şi în armata română, unităţile locale dobrogene, în mare parte islamice, erau complet integrate şi structurate în propriile companii şi plutoane, cu fesuri şi turbane tradiţionale.  

Avea sens în acest fel, iar noua administraţie românească sub conducerea Regelui Carol I a fost remarcabil de sensibilă la cultura noii provincii, din moment ce dieta şi revendicările ceremoniale şi religioase ale acestor companii erau clar diferite de cele ale muntenilor şi moldovenilor.

Similar, românii au înfiinţat curţi de apel şi judecătorii sensibile la tradiţiile fiecărei comunităţi, iar poziţia muftiului din Tulcea şi Constanţa avea semnificaţie mare în vieţile maselor dobrogene.

Legea a garantat libertatea de a preda în limba locală turcă, iar la Babadag a fost înfiinţată o nouă Madrasa (colegiu) care preda cursuri în limba română.  

În 10 ani de contopire a Dobrogei cu Regatul României, majoritatea şcolilor predau materii în ambele limbi, iar "Dobruca Gazetesi" (Gazeta Dobrogeană) tipărea titlurile în limba turcă şi conţinutul articolelor în limba română.

  În ciuda acestor libertăţi şi a încercării reale de a integra şi sprijini cultura turcească, o parte a populaţiei mahomedane din Dobrogea s-a mutat spre sud, înapoi în Imperiul Otoman. 

 Turcii şi Tătarii pleacă

Deşi sistemul era bun şi generos după standardele occidentale, exista şi corupţie, iar multe din legile, structurile guvernamentale şi serviciile publice erau pur şi simplu străine nativilor dobrogeni. 

Populaţiile turce şi tătare au început să plece la începutul secolului XX şi până prin anii 1920, când noua Republică a Turciei sub conducerea lui Ataturk a lansat o campanie menită să aducă înapoi în ţara proprie turcii din Dobrogea.

 Dobrogea Turco-Tătară astăzi

Astăzi, limba şi cultura turcă în Dobrogea sunt susţinute de evenimente recente, cum ar fi Olimpiada la Limba Turcă care a avut loc la Colegiul Naţional Kemal Ataturk din Medgidia.

 În luna aprilie anul 2007, cei aproximativ 40 de şcolari turci care reprezintă comunităţile lor din Dobrogea şi-au făcut auzit motto-ul:  "În această zi, de-a lungul întregii ţări, vom vorbi numai limba noastră!".  

În anii precedenţi, ceremoniile Zilei Limbii Turce s-au ţinut la Eforie Sud şi Constanţa. Evenimentele sunt susţinute de partidul politic din România care reprezintă turcii şi tătarii rămaşi în Dobrogea, Uniunea Democratică a Musulmanilor turco-tătari din România, ca şi de muftiul local şi consulul turc din Constanţa.

Tătarii de astăzi din România, descendenţi ai tătarilor din Crimeea, trăiesc mai mult spre centrul şi sudul Dobrogei, pe lângă Biulbiul, Topraisar, Azaplar Murfatlar, Castelu, Osmancea şi Bairamdede. Confraţii lor, tătarii nogai, trăiesc în principal în Mihail Kogălniceanu şi în satele Lumina, Valea Dacilor şi Cobadin. Comunităţile principale sunt cele din Rusia, în nordul oraşului Groznâi şi în jurul râului Terek.

Citiţi mai multe în Istoria Dobrogei pentru o vedere mai largă.

Citiţi mai multe la Consiliul Judeţean Tulcea.

Primăria din Babadag.

  Adăugaţi Caută şi Harta în directorul Favorite!

  Adăugaţi Forumul în directorul Favorite!

România:  E-mail aici sau 0745.882.738    Fax 031.710.7036

SUA:  Vanzari în SUA sau +1.866.800.6464 (tel/fax, gratuit în SUA)

Versiunea Engleză

Apreciem oportunitatea de a vă ajuta -- orice sugestie este binevenită
pentru a îmbunătăţi lucrurile pe viitor!Trimiteţi un mesaj aici, şi îţi mulţumim pentru că ai apelat la serviciile noastre!

Click aici pentru oferte de publicitate cu Rest România