Judeţul Teleorman

Turism

În judeţul Teleorman potenţialul turistic nu este unul impresionant, în principal fiind practicat turismul de tranzit şi agrement. Zone cu un pitoresc special fiind cele de pe malul Dunării, în apropierea lacurilor, precum şi în apropierea pădurilor. Se poate practica în condiţii deosebite pescuitul şi vânătoarea.

În municipii si orase exista baze hoteliere, iar pe principalele artere de circulatie hanuri si moteluri.
Datorita configuratiei sale geografice – campie traversata de ape, principalul punct de atractie este fluviul Dunarea si lunca sa, care este de o frumusete aparte, fiind zona cu cele mai generoase turistice.

Datorita facilitatilor care vor fi create la Turnu Magurele, prin stabilirea unor zone libere si a punctului de trecere frontiera, cu bacul pe Dunare, turismul si capacitatile de cazare se vor dezvolta foarte repede in aceasta zona.

Pentru localitatile situate pe malul Dunarii, agroturismul este o idee de viitor datorita posibilitatilor de pescuit si vanatoare existente in zona si care reprezinta puncte de atractie pentru turisti.

Obiective turistice în Teleorman

- Zona turistică Dunărea, cu braţele secundare Dunărica, Pasarea, lacurile Suhaia şi Fatana (posibilităţi de pescuit sportiv).
  - Alexandria.

- Muzeul Judeţean de Istorie.
  - Catedrala cu picturi de Ştefan Luchian.
  - Bustul domnitorului Al. I. Cuza.
  - Monumentul eroilor teleormăneni 1941 – 1945.

Obiective turistice în Turnu Măgurele

- Cetatea romană Turris.
  - Cetatea medievală Turnu.
  - Statuia lui Mircea cel Bătrân (O.Han).
  - Dorobanţul de la 1877 (R. Romanelli).
  - Bustul generalului David Praporgescu.

Obiective turistice în Zimnicea

- Aşezarea geto – dacică de tip dava (secolul 4 – 1 î.Ch.).

Obiective turistice în Islaz

- Monumentul dedicat proclamaţiei din 9-21 iunie 1848.

Obiective turistice în Balaci

- Ruinele curţii boiereşti a familiei Bălăceanu.
  - Biserica ridicată în anul 1684.

Obiective turistice în Tătărăştii de Sus

- Ruinele unei curţi boiereşti din secolul XVIII.

Obiective turistice în Brânceni

- O biserica pictata de Gh. Tătărescu.
 

Obiective turistice în Prunaru

- Monumentul închinat cavaleriştilor.
  - Cimitirul eroilor din Primul Război Mondial.

Geografia Judeţului Teleorman

Reţeaua hidrologică

Reţeaua hidrologică a judetului Teleorman prezinta anumite particularitati specifice zonei in care este asezat fiind formata din fluviul Dunarea si afluentii sai principali din acest sector: Oltul, raurile Calmatuiul si Vedea.

Judetul este traversat de parurile Dimbovnic, Glavacioc si Calnistea, care sunt afluenti ai Neajlovului, precum si de raul Teleorman, paraurile Burdea, Cainelui, Clanita, Tinoasa, Nanov si Tarnava.

Resursele de apa (exceptand Dunarea si Oltul) sunt moderate sub raport cantitativ si se gasesc sub forma apelor subterane (ape freatice si ape de adancime) si a apelor de suprafata ( rauri, lacuri naturale si artificiale).Vedea(120km) si Calmatuiul(118km) sunt principalele rauri ale judetului care, impreuna cu afluentii lor, dreneaza peste 80 % din suprafata.

Dunarea, fluviu de interes european, margineste judetul pe o lungime de 90 Km in partea sudica, reprezentand o deosebita importanta pentru teritoriul in care apa este deficitara.

Dunarea a creat in imediata apropiere a malurilor sale o succesiune de grinduri fluviale, catre interior s-au format depresiuni ocupate temporar de ape numite ,,listeve” ( Listeava Mare, Mica, Vasluiului, Lupilor, Lata, La Plopi, Zimnicea).

In campie, in exteriorul luncii, cele mai multe depresiuni sunt ocupate de lacuri permanente sau temporare, multe dintre ele desecate (Bercelu, Sarat, Balta Luciei, Balta Rosie, Cioara, Balta lui Bran, Suhaia, Vartoape, Calugaru, Calina).

Relieful

Campia Munteniei de Vest, numita si Campia Centrala sau a Teleormanului, este o subunitate a Campiei Argesene, cuprinsa intre Olt si Arges, o regiune geografica bine individualizata, care incepe in nord, la peste 300 m altitudine, scazand sub 100 m in apropierea depresiunii Calnistei.

Altitudinea campiei este cuprinsa intre 38-43 m la nivelul terasei. Lunca Dunarii este treapta cea mai joasa din relieful regiunii si prezinta particularitati foarte diferite de restul teritoriului, altitudinea fiind de 24 m la Turnu Magurele si 20 m la confluenta cu Vedea.

Latimea variaza intre 1 Km in dreptul orasului Zimnicea si 6 Km in dreptul localitatii Vanatori si a lacului Suhaia.

Lunca Dunarii reprezinta in mod natural o asociere de grinduri, brate parasite, rivaluri, jopse, depresiuni, puturi ocupate permanent sau temporar cu apa, cunoscute sub numele de balti, fiind rezultatul activitatii marelui fluviu, ce s-a desfasurat prin eroziune laterala si acumulare longitudinala, prin procesul de revarsare peste maluri, in timpul apelor mari de primavara, Dunarea a creat in imediata apropiere a malului o succesiune de grinduri fluviatile, ce formeaza partea cea mai ridicata din lunca.

Morfologia zonei formeza terasele si luncile Dunarii si Oltului, se intalnesc aici soluri zonale in conditii bioclimatice specifice, soluri intrazonale, cernoziomuri freatic-umede si argile fluvionare brun-roscate, soluri de lunca si soluri selinizate.

Resurse naturale

Sunt putine, din care unele descoperite recent, sunt strans legate de structura geografica si de relief. Cele mai importante sunt zacamintele de petrol si gaze naturale, puse in evidenta si expoatate in partea nord-estica a judetului, intre Videle si Olteni. O alta resursa o reprezinta materialele de constructii, nisipurile si pietrisurile din stratele de Fratesti, nisipurile si pietrisurile din albiile minore ale raurilor. Argila reprezinta, de asemenea o importanta materie prima pentru fabricarea caramizilor.

Clima

Este temperat-continentala, specifica campiei sudice si se caracterizeaza printr-un potential caloric ridicat, amplitudini mari ale temperaturii aerului, cantitati reduse de precipitatii si adeseori in regim torential vara, precum si frecvente perioade de seceta.

Doar Lunca Dunarii, cu suprafete mari acoperite de apa introduce o nuanta topoclimatica specifica.Radiatia solara globala este in medie de 125 Kcal/cm2, iar in partea sudica, pe terasele Dunarii, suma globala ajunge la 127,5 Kcal/cm2, cea mai mare valoare din tara. Durata de stralucire a soarelui este intre 2200-2300 ore/an.

   Temperaturile medii anuale sunt: 110 C, cea mai mare temperatura medie anuala 21,50 C, cea mai mare temperatura medie lunara in luna iulie, - 27 0 C, cea mai scazuta temperatura in luna ianuarie. Amplitudinea de peste 700 C, dintre care cea de 77,70 C la Alexandria este cea mai mare din tara.

Cea mai mare valoare a nebulozitatii se semnaleaza in luna decembrie, iar cea mai mica in luna august. Formarea cetei este inlesnita de umiditatea mare si temperaturile scazute ale aerului.

Lunile decembrie si ianuarie au un mare numar de zile cu ceata, cand densitatea este mare si persista aproape toata ziua, cu intensitati ridicate dimineata si seara.

Flora şi fauna

Potentialul bio-pedageografic al judetului Teleorman a evoluat in stransa legatura cu conditiile de relief, roca, clima si hidrografie.

Partea nordica a judetului se incadreaza in zona padurilor de stejari, reprezentata prin cer si garnita la care se adauga si alte foioase ca teiul, frasinul, ulmul, carpenul, parul si marul paduret.

Vegetatia arborescenta este formata din maces, porumbar, gherghinari, corn, soc, lemn cainesc, etc; iar vegetatia ierboasa este reprezentata de cimbrisor, firuta, mierea ursului margelusa, laptele cucului, specii de paiusiuri.

Vegetatia luncilor este alcatuita din paduri si pajisti. Padurile de lunca, numite si zavoaie sunt formate din arbori cu lemn moale (plopi, salcii) si apar discontinuu in luncile Dunarii si Oltului.
    Cele mai frecvent intalnite animale sunt: iepurii, vulpile, viezurii, popandaii, harciogii, soarecii de camp, mistretul, etc.Dintre pasari amintim: privighetoarea, sticletele, graurul, cinteza,fazanul, mierla, pitigoiul, cioara, stancuta, cotofana, pupaza, ciocanitoarea si altele.

Dintre reptile sunt prezente: soparle, gusteri, serpi, iar ca batracieni: broasca de padure, gusterul si broasca raioasa. Printre speciile de pesti care populeaza apele judetului amintim crapul, caracuda, carasul, linul, stiuca, somnul si rosioara iar din Dunare, alaturi de crap, se pescuiesc si pesti migratori cu valoare economica precum: scrumbia de Dunare , nisetrul si pastruga.

Demografie

Numarul total al locuitorilor stabili ai judetului Teleorman este de 453 mii. Numarul de localitati este de 97, din care: 3 municipii, 2 orase, 231 sate.

Muncipiile si orasele judetului sunt:

- Alexandria – 57.000 locuitori,

- Turnu Magurele – 35.000 locuitori,

- Rosiorii de Vede – 36.000 locuitori,

- Zimnicea – 17.000 locuitori.

- Videle – 13.000 locuitori.

Istorie

Cele mai vechi descoperiri arheologice din judeţul Teleorman datează din paleolitic sau epoca pietrei cioplite. Astfel uneltele de silex descoperite la Ciuperceni, lângă Turnu Măgurele, au o vechime de aproximativ 1.500.000 ani . Atribuite aceleiaşi epoci sunt şi o serie de unelte, aşchii şi nuclee de silex găsite pe valea râului Vedea, între Poroschia, Alexandria şi Nanov sau pe valea Oltului în zona localitatilor Liţa şi Odaia.

Neoliticul este reprezentat de cele aproape 100 de asezari identificate pe teritoriul judetului, printre cele mai importante fiind cele de la Vitanesti, Magura, Laceni, Alexandria, Ciolanestii din Deal, Tiganesti, Slavesti, Tatarastii de Sus.

Aici a fost descoperit un numar important de obiecte: unelte de silex, piatra, os, corn sau cupru, vase ceramice cu forme de decor variat, statuete antropomorfe si zoomorfe, obiecte de podoaba.

Unele descoperiri au caracter de unicat national, cum sunt fragmentele ceramice pictate din aur, descoperite la Vitanesti, importanta descoperirilor din epoca neolitica, a determinat organizarea, incepand cu 1998, unui program international romano-britanic de cercetare ce continua in prezent.

Descoperirile arheologice din epoca bronzului din judetul Teleorman sunt mai reduse ca numar, dar nu si nesemnificative: necropola din bronzul tarziu de la Zimnicea, eponima pentru cultura din sudul Romaniei si o mare parte din Bulgaria.

Din prima epoca a fierului sunt de remarcat ceramica bogat ornamentata din asezarea apartinand culturii Basarabi de la Laceni si mai ales mormantul tumular de la Bujoru unde a fost descoperit cunoscutul car-cazan (din bronz si fier), apartinand aceleiasi culturi.

O crestere spectaculoasa a numarului asezarilor si necropolelor se produce in cea de-a doua epoca a fierului, din aceasta perioada dateaza asezarea fortificata si cimitirele de la Zimnicea, precum si cetatile de la Albesti, Orbeasca de Sus, Pleasov, Trivale Mosteni, etc..

Sapaturile arheologice din siturile amintite au scos la lumina numeroase fragmente si vase ceramice getice, provenite de la vase grecesti si elenistice, fibule, unelte, etc.

Dintre descoperirile funerare cel mai cunoscut, este, mormantul princiar de la Peretu (descoperit in noiembrie 1970 si datand din secolul IV i.Chr.) in acest mormant au fost descoperite un coif si un sceptru, ambele din argint, partial aurite, trei vase de baut de argint, 47 de aplice de argint pentru impodobirea harnasamentului, resturile unui car cu 4 roti etc..

Tot din secolul IV i. Chr. dateaza si mormantul de la Fantanele (comuna Suhaia), unde, intr-un mormant tumular distrus au fost descoperite resturile unui vas de bronz grecesc, vase getice, o amfora elenistica si o vatra decorata.

La Zimnicea, intr-un alt mormant tumular, au fost descoperite in 1948 un coif de bronz grecesc, doua amfore thasiene, vase de argint si de bronz, monede macedonene, vase ceramice, varfuri de sageti si lance, etc.

Întrucât Teleormanul este situat la Dunăre, la graniţa cu Imperiul Otoman, pe teritoriul său s-au desfăşurat în Evul Mediu numeroase lupte pe care domnitorii Ţării Româneşti le-au purtat pentru apărarea pământului strămoşesc.

Mircea cel Batran (1386-1418) a luat o serie de masuri de intarire a hotarului de la Dunare prin consolidarea si construirea de noi cetati intre care Cetatea Turnu. In 1417 Cetatea Turnu a fost cucerita de turci si transformata in raia.

In evul mediu teleormanenii au fost prezenti nu numai pe fontul luptei pentru independenta si libertate nationala, ci si pe planul luptei pentru emancipare sociala.

In timpul Revolutiei din 1821, participarea Teleormanului a avut un caracter local, ca si in celelalte judete din Campia Dunarii, unde aproape totalitatea satenilor erau clacasi.

Flacara Revolutiei de la 1848 a cuprins intregul judet, Islazul devenind loc de incepere a Revolutiei pentru ca aici si in localitatile apropiate se gaseau unitati militare, comandate de ofiteri devotati Revolutiei – Nicolae Rosioreanu, Christian Tell, fratii Racota.

Unirea Principatelor, stipulata in Proclamatia de la Islaz, si alegerea lui Alexandru Ioan Cuza ca domnitor al Principatelor Unite a fost intampinata cu un viu entuziasm de toti locuitorii judetului Teleorman.

Alexandrenii si turnenii au trimis scrisori de felicitare domnitorului Alexandru Ioan Cuza si au strans bani pentru procurarea unui tun cu care sa fie inzestrata armata tarii.

Razboiul de independenta din 1877-1878 a insemnat, prin insasi desfasurarea sa, o etapa superioara in lupta pentru neatarnare si unitate statala. Judetul Teleorman a fost, in timpul Razboiului pentru independenta, locul de trecere a grosului trupelor rusesti peste Dunare, itinerariul armatelor imperiale ruse spre Dunare fiind: Bucuresti, Draganesti de Vlasca, Vitanesti, Cernetu, Storobaneasa, Beiu, Smardioasa, Zimnicea, Svistov, iar o alta parte din coloane au trecut prin Alexandria, Furculesti, Dracea, Turnu Magurele.

Teleormanul a fost unul din marile depozite de munitii si armament ale armatei romane in timpul Razboiului de Independenta, Turnu Magurele a fost unul din cele mai importante centre sanitare spitalicesti ale armatei romane.

In amintirea eroilor teleormaneni cazuti in Razboiul pentru Independenta patriei, la Turnu Magurele a fost ridicata statuia ,,Dorobantul luptator” prin subscriptie publica, precum si in alte localitati din judet: Pietrosani, Zimnicea.

Dupa Razboiul de Independenta din 1877-1878, judetul Teleorman a devenit unul din focarele de agitatie social-politica ale tarii, avand drept cauza principala tot problema agrara.

In timpul primului Razboi mondial, pe teritoriul judetului Teleorman au avut loc lupte crancene la Ulmulet, Soimu, Rosiorii de Vede, Draganesti Vlasca si Prunaru, unde s-a desfasurat celebra sarja din 15 noiembrie 1916, executata de Cavaleristii din Regimentul 2 Rosiori.

Perioada dintre cele doua razboaie mondiale este marcata de dezvoltarea capitalista a zonei, de aparitia in cele patru orase (Turnu Magurele, Rosiorii de Vede, Alexandria si Zimnicea), alaturi de traditionalele ateliere de croitorie, tamplarie si fierarie a fabricilor actionate mecanic, cu un numar insemnat de muncitori.

Izbucnirea celui de-al doilea Razboi mondial a pus temporar capat evolutiei spre dezvoltare a localitatilor din Teleorman.

In 1968, ca urmare a reformei administrativ-teritoriale s-a infiintat judetul Teleorman, situatie care a permis o dezvoltare a zonei fata de primele doua decenii ale perioadei postbelice.

Evenimentele din decembrie 1989, la care teleormanenii au luat parte activa, au inscris judetul pe drumul trecerii de la economia centralizata la economia de piata.