Judeţul Dolj

Geografia Judeţului Dolj

Prezentare

Privit în ansamblul teritorial al României, Doljul are o pozitie sudica-sud-vestica, axata pe cursul inferior al râului Jiu de la care îsi trage numele ( Jiul de Jos, sau Doljiu ).

Teritoriul judetului se întinde între 43°43'si 44°42' latitudine nordica si, respectiv, 22° 50'si 24° 16' longitudine estica, adica pe aproximativ un grad latitudinal si un grad si jumatate longitudinal.

Limite conventionale îl separa de judetele: Olt - est, Mehedinti - vest, Gorj - nord, Vâlcea - nord-est. Numai pe latura sudica limita este naturala, aceasta fiind constituita de cursul Dunarii care formeaza aici si granita tarii noastre cu Bulgaria.

Între aceste limite - a caror lungime totala depaseste 45o km - teritoriul Doljului are o întindere de 7414 kmp, ceea ce înseamna 3,1 % din suprafata tarii. Din acest punct de vedere Doljul se situeaza pe locul 7 între unitatile administrativ-teritoriale ale României.

Climă şi relief

Judetul Dolj apartine zonei climatice temperate, dar pozitia sa si caracterul depresionar al terenului pe care îl ocupa în apropiere de curbura lantului muntos carpato-balcanic determina, în ansamblu, o clima mai calda decât în partea centrala si nordica a tarii.

Dintre elementele majore ale cadrului natural european, fluviul Dunarea si lantul muntos carpato-balcanic pot fi luate ca repere în determinarea pozitiei geografice a judetului. Dupa aproximativ 100 km de la iesirea din defileul ''Portile de Fier'', Dunarea curge prin partea de sud-vest si sud a judetului, pe o distanta de aproape 150 km.

Dupa aspectul general predominant al reliefului, Doljul poate fi considerat un judet de câmpie, iar dupa agentul principal care a generat formele de relief de pe cea mai mare parte a teritoriului sau se încadreaza perfect în categoria judetelor dunarene.

Istorie

Aflându-se în partea cea mai mănoasă şi roditoare a Olteniei, într-o zonă ce a oferit - de-a lungul mileniilor - condiţii de viaţă dintre cele mai prielnice, teritoriul Doljului a cunoscut o locuire autohtonă neîntreruptă, având rădăcini adânci în străvechea epocă paleolitică. Cea dintâi menţiune documentară a judeţului datează din anul 1444, sub denumirea de Judeţul de Baltă - aşezat în Câmpia Dunării - şi care se întindea de la Balta Blahnita - astăzi în judeţul Mehedinţi -, până la cea de la actuala comună doljeană Bistreţ.

Într-un document - datat 1 iunie 1475- este mentionat orasul Craiova , actuala resedinta a judetului Dolj . Cercetari mai recente au relevat însa ca pentru prima oara asezarea medievala figureaza sub denumirea latina Ponsiona - pod peste Jiu -, într-o harta alcatuita în preajma bataliei de la Nicopole ( 1396), inclusa într-un manuscris ce se pastreaza la Biblioteca Nationala de la Paris.

Tot în aceasta perioada se pun bazele marii Banii a Olteniei , cu sediul la Craiova, cea mai importanta institutie feudala dupa cea a domniei. În secolul al XVIII -lea, judetul Dolj, împreuna cu cea mai mare parte a Olteniei, devine zona de ample operatiuni militare în cadrul razboaielor purtate de marile imperii: otoman, habsburgic si tarist.

Evenimentele politico-sociale petrecute în a doua jumatate a secolului al XIX-lea si începutul secolului XX - Unirea Principatelor, cucerirea Independentei tarii în urma razboiului din 1877, reformele agrare etc. - au creat conditii favorabile dezvoltarii economiei si relatiilor capitaliste.

Formarea statului national unitar român - în anul 1918 - a fost salutata în Dolj, ca de altfel în întreaga tara, cu entuziasmul si bucuria de nestavilit ale tuturor celor care rezistasera eroic pe câmpurile de lupta, sau actionasera cu dârzenie împotriva ocupatiei straine.

Asa cum o atesta documentele vremii, în perioada interbelica Doljul a cunoscut o sensibila dezvoltare economica si edilitara. Totusi, în ansamblul economiei nationale, în anul 1940, Doljul se înfatisa ca un important judet agricol, cu o activitate comerciala si bancara înfloritoare, dar cu o industrie slaba, unilaterala, farâmitata, lipsita de o baza materiala corespunzatoare.

Intrarea României în cel de-al doilea razboi mondial a condus, inevitabil, la un accentuat regres economic si social. Caracterul preponderent agricol al judetului s-a pastrat si s-a accentuat ulterior; modificari esentiale ale structurii economice au aparut mult mai târziu, odata cu politica de industrializare fortata , ceea ce a condus la migratia masiva a populatiei de la sat la oras.

Revolutia din decembrie 1989 - eveniment istoric ce a determinat trecerea la o noua Românie - a creat posibilitatea aparitiei rapide a primilor germeni ai economiei de piata si, ulterior, înfiintarii de noi centre de productie, servicii si utilitati, concomitent cu disparitia altora prin noua legislatie din domeniul economiei private, al concurentei si al climatului general de afaceri, ce a început sa prinda contur si sa se consolideze în tara noastra.