Judeţul Călăraşi

Turism

Riveranitatea judeţului Călăraşi la Dunăre creează o atractivitate turistică deosebită, dar insuficient exploatată. Numărul mare de ostroave cu un pitoresc nemaiîntâlnit, ramificarea cursurilor principale prin braţe unice, creează atât un cadru natural ce predispune la relaxare, cât şi condiţii propice pentru practicarea vânătorii şi a pescuitului sportiv. În acest sens amintim cele trei rezervaţii naturale: Ostrovul Ciocăneşti, Ostrovul Haralambie şi Ostrovul Şoimul.

La Săruleşti se organizează anual campionatele naţionale de pescuit sportiv la crap iar în anul 2000 a fost organizat campionatul mondial de pescuit sportiv, stabilindu-se un record greu de egalat - un exemplar de 40 kg.

Ramurile turistice constituite de fluviul Dunărea care delimitează judeţul în zona de sud şi sud-est pe o lungime de 152 km sunt extrem de bogate şi menite a fi puse în valoare. Incintele îndiguite dintre Fluviu şi braţul Borcea în suprafaţă de cca 30.000 ha, canalele naturale cu zona de vegetaţie forestieră, floră şi faună pot fi introduse în circuite turistice cu amenajări şi cheltuieli relativ mici pot arăta vizitatorului un peisaj mirific asemănător celui din Delta Dunării. Acest potenţial turistic insuficient exploatat se află la mai puţin de 130 km de Bucureşti şi la cca 100 km de municipiul Constanţa şi litoralul Mării Negre având legături auto pe DN 3B (Călăraşi - Feteşti - Cernavodă - Basarabi-Constanţa) şi pe DN 3A (Ostrov-Adamclisi-Constanţa).

Baza materială a turismului se compune din 8 unităţi de cazare (3 hoteluri, 4 moteluri, 1 pensiune) cu o capacitate de 533 locuri.

Judeţul Calarasi beneficiază de un potenţial turistic ce permite dezvoltarea unor forme diverse de turism: cultural, monahal, turism verde şi agroturism.

O atractie deosebita o reprezinta obiectivele cultural istorice si arhitectonice printre care amintim:

1. Biserica fostei Mănăstiri Negoeşti este monument istoric şi de arhitectură religioasă. Biserica este ctitorie din anii 1648-1649 a domnitorului Matei Basarab şi a soţiei sale Elina. A fost refăcută în anul 1777 (s-au refăcut ferestrele, zidul împrejmuitor şi s-au reparat chiliile). Restaurată în anul 1850.
2. Biserica fostei Mănăstiri Plătăreşti este monument istoric şi de arhitectură religioasă. Mănăstirea a fost înfiinţată în 1642 de Matei Basarab, soţia sa Elina şi alţii. Cuprinde biserica Sf. Mercurie, construită între 1642-1646. Este un monument remarcabil prin clara compoziţie a formelor arhitecturale si picturi murale interioare.
3. Mănăstirea Sf. Gheorghe din Radu Negru este situată la 10 km est de Călăraşi, la 123 km S-E de Bucureşti. A fost înfiinţată în 1991 cu hramul "Sf. Mucenic Gheorghe", fiind ctitorită de localnici din cărămidă pe temelie de piatră. Arhitectura este în stil bizantin, exteriorul fiind marcat de un brâu din cărămidă roşie presată.

Monumentele de arhitectura:

1. Catedrala Ortodoxă Sf. Nicolae este monument de arhitectură religioasă. Edificiul a fost construit în anul 1838.
2. Palatul Prefecturii este monument de arhitectură laică. Clădirea a fost construită în anul 1897 în stil neoclasic.

Geografia Judeţului Călăraşi

Suprafaţa totală a judeţului Călăraşi, de 5,088 km˛, este inclusă în partea de sud a câmpiei Bărăganului.

Este traversată de râuri cu văi adânci, care se varsă în Dunăre, ca de exemplu Argeş şi Dâmboviţa. 

Vecini sunt la est,  judeţul Constanţa, la vest:  judeţul Ilfov (nord-vest) şi judeţul Giurgiu (sud-vest), la nord:  judeţul Ialomiţa, şi la sud:  Bulgaria - regiunea Silistra şi regiunea Ruse. 

Cu o suprafaţă de 5088 km2, reprezentând 2,1 % din teritoriul României, judeţul Călăraşi ocupă locul 28 ca mărime în rândul judeţelor ţării. 

Judeţul Călăraşi dispune de un relief în care caracteristica predominantă o reprezintă câmpia, luncile şi bălţile.  Relieful este dominat de câmpie, grupându-se în patru unităţi mari:  Câmpia Bărăganului Mostiştei (Bărăganul Sudic), Câmpia Vlăsiei, Câmpia Burnazului, Lunca Dunării. 

Clima

Clima este temperat continentală cu regim omogen, ca urmare a uniformităţii reliefului de câmpie, caracterizat prin veri foarte calde şi ierni relativ reci. 

În extremitatea sudică a judeţului se individualizează topoclimatul specific al Luncii Dunării, cu veri mai calde şi ierni mai blânde decât în restul câmpiei. 

Râuri

Reţeaua hidrografică se compune din două bazine hidrografice, al Dunării şi al Argeşului şi dintr-un sub-bazin, cel al Mostiştei.

Fluviul Dunărea, care delimitează teritoriul judeţului în sud şi sud-est de la km 300 (Cernavodă) la km 450 (Gostinu), se desparte în două braţe - Borcea pe stânga şi Dunărea Veche pe dreapta - care închid între ele Balta Ialomiţei. 

Râul Argeş traversează zona de sud-vest a judeţului, pe o lungime de 37 km, vărsându-se în Dunăre la vest de municipiul Olteniţa, după confluenţa cu Dâmboviţa, în dreptul oraşului Budeşti. 

Alte râuri, cu izvoare de câmpie, ce brăzdează teritoriul judeţului sunt:  Valea Berza, Furciturii, Cucuveanu, Vânăta, Argova, Câlnău, Colceag, Milotina, Rasa, Jegălia, Belciugatele, râuri cu luciu de apă permanent, care au amenajate pe ele mici acumulări piscicole. 

În afara acestora, există şi câteva mari acumulări de apă, destinate atenuării viiturilor, irigaţiilor şi pisciculturii, cu un volum permanent de apă de circa 580 milioane mc.  Acestea sunt:  Iezer-Mostiştea, Frăsinet, Gălăţui, Gurbăneşti, Fundulea şi Măriuţa. 

Resurse naturale

Principala bogăţie naturală o constituie terenurile agricole care ocupă peste 84 % din suprafaţa judeţului. 

Solurile, constituite în cea mai mare parte din diferite tipuri de cernoziomuri şi din soluri aluvionare, au o fertilitate ridicată, ceea ce permite practicarea pe scară largă a agriculturii, predominant fiind caracterul cerealier al producţiei vegetale. 

Vegetaţia forestieră, care ocupă 4,3 % din suprafaţa judeţului este formată îndeosebi din speciile:  plop euro-american, salcâm, stejar brumăriu, salcie albă, frasin de câmp, stejar peduncular, ulm, tei, arţar tătăresc. 

Fauna cuprinde specii de interes cinegetic, dintre care sunt de menţionat:  mistreţul, căpriorul, fazanul, iepurele, vulpea.  Pe bălţi şi lacuri se întâlnesc raţa şi gâsca sălbatică. 

Dintre speciile de peşti care populează apele lacurilor şi bălţilor amintim carasul, crapul, plătica, bibanul, şalăul şi ştiuca, iar în apele Dunării şi Borcei întâlnim somnul, sturionii şi scrumbia de Dunăre. 

Date demografice

În 2002, populaţia judeţului Călăraşi a fost de 324.617 locuitori, iar densitatea de 64/km˛. 

Peste 95% din locuitori aparţin etniei române.  Etnicii minoritari rromi se situează pe locul următor, ei reprezentând aproximativ 5%. 

Judeţul are două municipii, trei oraşe şi 48 de comune. 

Municipii

Călăraşi

Olteniţa

Oraşe

Budeşti

Fundulea

Lehliu Gară

Principalele Localităţi

(Localitate cu Locuitori)

Călăraşi 71.046

Olteniţa 27.217

Modelu 9.804

Budeşti 9.709

Borcea 9.676

Dragalina 8.760

Chirnogi 8.131

Vasilaţi 7.947

Fundulea 6.691

Lehliu Gară 6.592

· 49 Comune

· 160 Sate

Repere culturale

 Reţeaua instituţiilor culturale din judeţ este reprezentată de 53 biblioteci publice (1 judeţeană,1 municipală,3 orăşeneşti şi 48 comunale),5 muzee şi instituţii asimilate, un cinematograf. 

Prima bibliotecă din judeţ s-a înfiinţat în 1837, odată cu începerea cursurilor Şcolii naţionale din Călăraşi. 

La 30 octombrie 1883 se puneau bazele primei biblioteci publice pentru adulţi din Călăraşi, care poate fi considerată predecesoarea Bibliotecii Judeţene “Alexandru Odobescu“ de astăzi.  începând cu 1898, în aproape toate localităţile rurale reşedinţa de comună, se înfiinţează aşa - numitele “ biblioteci populare “. 

Bibliotecile publice dispuneau, la sfârşitul anului 2004, de un fond de carte de circa 792 mii volume, din care 269 mii volume aparţineau Bibliotecii Judeţene.  Tot la Biblioteca Judeţeană există şi un fond de cca.1650 documente audio - video. 

Muzeul “ Dunării de Jos “ Călăraşi, înfiinţat în anul 1951, este o oglindă a istoriei acestor locuri.  Pe o întindere de 364,5 mp, el dispune de peste 48 mii piese de muzeu, începând din neolitic până în epoca contemporană. 

Muzeul de arheologie Olteniţa a fost organizat în anii 1970 - 1971 cunoscut fiind mai ales datorită obiectelor aparţinând culturii Gumelniţa.  El deţine peste 15 mii piese de muzeu reprezentate de unelte de silex, lut, marmură şi os, din aramă şi aur. 

Viaţa culturală este întregită de activitatea Centrului de cultură şi creaţie Călăraşi în cadrul căruia funcţionează Teatrul Popular « Aurel Elefterescu », de activitatea Direcţiei pentru cultură, culte şi patrimoniu cultural naţional Călăraşi şi a Universităţii populare «Petre V.  Haneş» Călăraşi. 

 În judeţul Călăraşi se editează 7 ziare (6 săptămânale) şi 4 reviste. 

 Manifestări culturale importante

 • Festivalul judeţean “ Sărbătoarea şcolilor ”

 • Festivalul judeţean “ Sărbătoarea liceelor ”

 • Festivalul–concurs naţional de interpretare a muzicii uşoare româneşti “ Flori de mai ”

 • Festivalul internaţional al ansamblurilor folclorice “ Hora Mare ”

 • Festivalul internaţional de caricatură ” Dictatorii râsului “

 • Festivalul naţional de teatru “ Ştefan Bănică ”

 • Festivalul–concurs naţional de interpretare a muzicii populare româneşti “La fântâna dorului”

 • Sărbătoarea colindelor tradiţionale “ Colinda de Crăciun ” – manifestare judeţeană

 • Memorialul “ Ion Grama ” Olteniţa – manifestare interjudeţeană

 • Stagiune teatrală – manifestare locală

 Monumente istorice

 - ARHITECTURA -

 Mănăstirea Plătareşti

 Monument de cult ortodox

 Cuprinde:  Biserica “ Sfântul Mercurie” şi Casa

 Domnească

 Datată la anul 1646

 Ctitoria domnitorului Matei Basarab şi a Doamnei Elina

 Este situată în comuna Plătăreşti

 Biserica ” Sf.  Dumitru şi Sf.  Nestor “

 Monument de cult ortodox

 Datată la anul 1648 (restaurată în anii 1900 şi 1937)

 Ctitoria domnitorului Matei Basarab

 Este situată în comuna Mănăstirea

 Gimnaziul “ Carol I ”

 (fost Gimnaziul ”Şitrbei Vodă“, devenit ulterior

 Liceul ”Ştirbei Vodă“)

 Construcţie datând din anul 1881

 Arhitect:  Retter

 Constructor:  ing.  Radovici Petre

 Este situată în municipiul Călăraşi

 Primăria veche Călăraşi

 Construcţie datând din anii 1886-1887

 Arhitect:  Socoleanu Ion

 Constructor:  ing.  Radovici Petre

 Situată în municipiul Călăraşi

 Prefectura judeţului Călăraşi

 Construcţie în stil neoclasic

 Clădire construită între anii 1895-1898

 Arhitect:  Socoleanu Ion

 Situată în municipiul Călăraşi

Muzeul de arheologie Olteniţa

 Clădire datând din anul 1925

 Arhitect Cernescu Ion

 Situată în municipiul Olteniţa

Repere turistice

 Riveranitatea judeţului Călăraşi la Dunăre creează o atractivitate turistică deosebită dar insuficient exploatată. 

Numărul mare de ostroave de un mare pitoresc, ramificarea cursului principal al Dunării prin braţe unice, creează atât un cadru natural ce predispune la relaxare, cât şi condiţii unice pentru practicarea vânătorii şi a pescuitului sportiv. 

Punerea în valoare a Dunării, cu ostroavele ei sălbatice, cu flora şi fauna deltaice, a lacurilor şi bălţilor pline cu peşte, la care se adaugă fondurile de vânătoare în pădurile de foioase, toate ar echivala cu dezvoltarea unui sector de turism sportiv, într-un cadru natural şi ecologic inedit. 

 În anul 2004 judeţul Călăraşi dispunea de 8 unităţi de cazare turistică cu o capacitate de cazare de 566 locuri. 

Repere istorice

Teritoriul actual al judeţului Călăraşi a cunoscut toate etapele dezvoltării istorice a poporului român. 

Descoperirile arheologice demonstrează existenţa societăţii omeneşti în spaţiul călărăşean încă din perioada neoliticului timpuriu.  De-a lungul Dunării, Borcei, Argeşului şi Văii Mostiştei au înflorit culturile Boian şi Gumelniţa - culturi autohtone - unele dintre cele mai expresive culturi neolitice din sud-estul Europei.  Cercetările arheologice au scos la lumină dovezi care atestă principalele ocupaţii ale locuitorilor acestor meleaguri, printre care amintim, crearea aşa-zisei „civilizaţii a lutului”. 

Populaţia locală a trecut, la începutul epocii metalelor, printr-un proces de asimilare cu populaţii răsăritene de stepă.  Despre populaţia getică deplin formată se poate vorbi, pe actualul teritoriu al judeţului, încă din prima epocă a bronzului. 

Epoca bronzului

Epoca bronzului este cunoscută în judeţul Călăraşi prin culturile Glina - bronzul timpuriu, Tei - bronzul mijlociu şi Coslogeni - bronz târziu.  În ceea ce priveşte epoca fierului, descoperirile de pe valea Mostiştei atestă prezenţa unor populaţii hallstattiene timpurii.  Impresionante devin descoperirile arheologice începând cu cea de a doua vârstă a fierului (Lattene), perioadă în care pe teritoriul ţării se dezvoltă civilizaţia geto-dacică.  Populaţia de pe aceste meleaguri intră în relaţii comerciale cu coloniile greceşti de la Pontul Euxin. 

Apariţia, la sfârşitul secolului I î.  Ch.  şi începutul secolului I d.  Ch.  , a romanilor la Dunărea de Jos a reprezentat, pentru istoria acestor meleaguri, un moment deosebit de important.  Legăturile dintre daci şi romani sunt, în această zona, mai vechi decât pentru restul Daciei.  Instalarea autorităţilor romane în Peninsula Balcanică a pus în contact direct pe dacii, locuitori ai Bărăganului, cu civilizaţia romană. 

De-a lungul Dunării stăpânirea romană, reîntărită în timpul lui Constantin cel Mare, a durat până în secolul al VI-lea.  Între anii 324 - 328, în faţa cetăţii Transmarisca (Turtucaia), Constantin cel Mare construieşte o cetate cu rol militar.  Este vorba de Constantiana Daphne, a cărei localizare oscilează în jurul oraşului Olteniţa. 

În perioada feudalismului timpuriu se observă în regiunea Dunării de Jos şi spaţiul judeţului Călăraşi o concentrare demografică.  Descoperiri datând din secolele IX-XI dovedesc existenţa unei populaţii paşnice ce se ocupă cu agricultura şi creşterea animalelor. 

Descoperirile numismatice vin să confirme că, în perioada veacurilor X-XII, în judeţul Călăraşi a existat o locuire românească foarte intensă, aflată în permanent contact cu Imperiul Bizantin, prin intermediul cetăţii-oraş din insula Păcuiul lui Soare care, prin relaţiile sale comerciale, a contribuit la dezvoltarea pieţei răsăritene a ţării. 

Aflat în extremitatea sud-estică a Ţării Româneşti, teritoriul judeţului a fost implicat de timpuriu în evenimentele politice şi militare ale acesteia. 

În timpul domniei lui Mihai Viteazul, locuitorii acestor meleaguri au fost antrenaţi în lupta antiotomană când, oştirile române au atacat, în iarna anilor 1594-1595, cetăţile turceşti din Dobrogea şi Balcani. 

În timpul lui Mihnea al III-lea steagul luptei antiotomane este din nou ridicat.  Mihnea se răscoală împotriva turcilor în 1669, tăind capetele celor aflaţi în oraşele şi schelele de la Dunăre.  Drept represalii, turcii atacă şi pradă localităţile româneşti de la nordul Dunării.  Înfloritorul oraş până în Cornăţel a fost ars din temelii. 

În secolul al XVIII-lea, războaiele ruso-turce din 1768-1774 şi cele ruso-austro-turce din 1788-1891 s-au desfăşurat în mare măsură pe teritoriul actual al judeţului.  Lupte puternice au avut loc în raza satului Ulmu în 1791, în urma cărora turcii au fost înfrânţi şi alungaţi peste Dunăre. 

Războiul ruso-turc

De asemenea, războiul ruso-turc din 1806-1812 aducea mari pagube acestei zone, turcii fiind înfrânţi succesiv la Ulmu (1806) şi Obileşti (1807). 

Din analiza documentelor vremii se desprinde concluzia că ocupaţiile de bază ale locuitorilor erau agricultura şi creşterea animalelor.  Se cultivă cu precădere grâu, mei şi orz şi începând cu sfârşitul sec.  XVIII şi porumb.  Creşterea vitelor era o ocupaţie strâns legată de producţia agricolă, iar în cadrul ei creşterea oilor se situa pe primul plan.  Pescuitul era o altă îndeletnicire de bază. 

Un factor important care a contribuit la dezvoltarea vieţii economice în această zonă a ţării îl constituie meşteşugurile şi comerţul.  Documentele medievale amintesc prezenţa, în satele călărăşene a unor meseriaşi precum tăbăcari, morari, lemnari, postăvari, fauri, şamd. 

Evul mediu călărăşean

Evul mediu călărăşean se caracterizează prin prezenţa unor aşezări importante pentru care domnitorii vremii au luat măsuri de dezvoltare şi întărire.  Dintre cele 60 de asemenea aşezări, citate de I.  Donat în lucrarea sa „Aşezările omeneşti din Ţara Românească în secolele XIV-XVI”, amintim satele fortificate:  Coconi, Căscioarele, Cornăţel, Lichireşti, Gurguiaţi, Spanţov, Chiselet, Ciocăneşti, Pietroiu, şamd

Intensificarea schimbului de mărfuri a făcut ca, începând cu secolul al XVI-lea, să apară la răscruci de drumuri (mai întâi sub formă de sate, apoi târguri şi mai târziu oraşele Olteniţa şi Călăraşi) adevărate centre de schimb ale produselor agricole şi meşteşugăreşti. 

Astfel la 1515 este atestată documentar Olteniţa şi la 1 iunie 1541 Călăraşii (Crăciani).  Încă de la sfârşitul secolului al XIV-lea, în apropiere de vărsarea Mostiştei în Dunăre se dezvoltă oraşul medieval Cornăţel (Mânăstirea de azi). 

Ca aşezare de hotar, Lichireşti găzduia, la sfârşitul secolului al XVII-lea, o unitate de călăraşi-ştafetari ai lui Constantin Brâncoveanu, cu rol de pază şi transmitere a corespondenţei spre Istambul.  Prezenţa acestora contribuie la schimbarea numelui localităţii, noua denumire fiind inserată în harta austriacă din 1790:  Călăraşi vel Lichireşti. 

În secolul al XIX-lea aşezarea cunoaşte o dezvoltare din ce în ce mai rapidă, datorită schelei de pe Borcea şi a târgurilor periodice organizate aici, fapt ce obligă mutarea reşedinţei judeţului Ialomiţa de la Urziceni la Călăraşi şi transformarea sa în oraş, în anul 1833.