Judeţul Buzău

Judeţul Buzău

Judeţul Buzău este situat în sud-estul României, între 44°44' şi 45°49' latitudine nordică şi între 26°04' şi 27°26' longitudine estică.

Se învecinează cu judeţele Braşov şi Covasna la nord-vest, Vrancea la nord-est, Brăila la est, Ialomiţa la sud şi Prahova la vest.

Judeţul Buzău face parte din regiunea de Dezvoltare 2 Sud - Est, cu sediul la Brăila.

Buzău

 Ca sărbători tradiţionale populare si religioase în judeţul Buzău pot fi amintite: 

• Buzău - duminica,12 - 24 iunie:  Drăgaica

• Rm.  Sărat - sâmbăta,15 mai:  Floarea de salcâm

• Bisoca - ultima duminica a lunii august:  Pe plaiuri bisocene

• Bozioru - miercuri,20 iulie:  Sf.  Ilie; 6 august:  Pobreajenul; 29 august:  Sf.  Ioan

• Braesti - 8 septembrie:  Pinul

• Buda - 29 iunie:  Sf.  Petru; 8 septembrie:  Naşterea Maicii Domnului

• Calvini - duminica,25 martie:  Buna Vestire; Moşii de vara; 27 iulie:  Pantilimon

• Cătina - marţi,24 iunie:  târg anual

• Cernatesti, sat Aldeni - 27 iulie:  Pantilimon

• Chiojdu - miercuri,8 septembrie:  Naşterea Maicii Domnului; Înălţarea Domnului

• Cozieni - joi,15 august:  Sf.  Maria

• Gura Teghii - joi, ultima săptămâna a lunii mai:  Gherghelas

• Lopătari - duminica,29 iunie:  Sf.  Petru; 27 iulie:  Târg la Plaiul Nucului

• Măgura - joi,29 iunie:  Sf.  Petru; 6 august:  Pobreajenul

• Merei, sat Dealul Viei, sat Monteoru - zilnic în perioada 15 iun.  - 1 sept.  ,8 iunie:  Sf.  Mihail

• Mânzalesti - 29 august:  Sf.  Ioan - Beşlii; ultima duminica din iunie:  Meledic; 15 august:  Festivalul Slanicului, Gavanu; Gura Bădic - Rusaliile

• Murgeşti - 15 august:  Sf.  Maria

• Odăile - 15 august:  Sf.  Maria; prima duminica după Sf.  Maria

• Pardosi - 20 iulie:  Sf.  Ilie

• Pătârlagele - sâmbăta; prima vineri după Paşti:  Târgul Cucului, la Valea Muscelului

• Pietroasele - duminica; 1 iunie:  târg la Sarânga

• Podgoria - 29 iunie:  Cotatcu; 27 iulie:  Plesesti

• Racoviteni - 29 august:  Sf.  Ioan

• Rusetu - duminica,29 iunie:  Sf.  Petru; 15 august:  Sf.  Maria

• Sarulesti - 27 iulie:  Pantilimon

• Vintilă Vodă - Duminica Floriilor; 14 septembrie:  Ziua Crucii; 14 octombrie:  Vinerea Mare; 21 noiembrie:  Ovidenia; 6 decembrie:  Sf.  Nicolae

• Viperesti, sat Tronari - duminica; 8 noiembrie:  Sf.  Mihail si Gavril

• Vâlcelele - duminica; 8 septembrie:  Naşterea Maicii Domnului. 

Geografia Judeţului Buzău

 Relieful este variat si dispus în trei trepte, care coboară de la nord-vest spre sud-est. 

Astfel, în nord domina înălţimile Munţilor Vrancei si Buzăului (cu vârful Penteleu de 1.772 m, si vârful Lacauti, de 1.777 m), apoi în centru dealurile subcarpatice de curbura (Burdusoaia, Ciolanu-Magura, Istrita cu 754 m), si în sud zona de şes a Câmpiei Române, cu caracter piemontan si Câmpia Buzăului (cu 80 m, cu înclinare vestica, pe direcţia nord-vest si estica, pe direcţia vest-sud), Gherghitei, Râmnicului. 

 Suprafaţa judeţului este de 6.102,6 km 2 (2,6 % din suprafaţa tarii).  Judeţul Buzău se întinde pe aproape tot bazinul hidrografic al râului Buzău care izvorăşte din curbura Carpaţilor. 

Dispunerea armonioasa a celor trei forme de relief caracterizează judeţul Buzău:  la nord se găsesc Munţii Buzău, parte din Carpaţilor de Curbura; la sud se găseşte câmpia, aparţinând Câmpiei Române, iar la mijloc, o regiune de dealuri acoperite cu livezi.  Unele dealuri coboară spre sud, ceea ce le conferă un climat sud-mediteranean favorabil viticulturii, regiunea Pietroasele fiind renumita pentru vinurile sale. 

Clima

Clima este temperat continentala la fel ca în toata tara, diferenţiata în funcţie de relief (predominând crivatul, în tot cursul anului, din nord-est si sud-vest, dar si austrul, de la sud-vest, aducând uscăciune si căldura vara, temperaturi ridicate iarna, vânturi ce influenţează clima judeţului). 

Temperaturile medii variază între 12şC si 14şC.  Temperaturile maxime se înregistrează în iulie, până la 37şC, în timp ce temperaturile minime se înregistrează în februarie - 26şC.  Media anuala a precipitaţiilor este între 400 mm si 500 mm. 

Oraşe şi Infrastructura Judeţului

Judeţul Buzău are 2 municipii - Buzău (oraşul de reşedinţa al judeţului) şi Râmnicu Sărat, şi 3 oraşe, Nehoiu, Pogoanele, şi Pătârlagele.  

Lista localităţilor importante din judeţul Buzău sunt Berca, Mihăileşti, Costeşti, Mărăcineni, Nehoiu, şi 82 comune cu 482 de sate.

 Judeţul Buzău face parte din regiunea de Dezvoltare 2 Sud-Est, cu sediul la Braila. 

 Legăturile judeţului cu celelalte zone din tara: 

• Drumul European E 85 (sau DN 2) dinspre Bucureşti sau dinspre Suceava, Bacău, Focşani;

• DN 1B spre Ploieşti;

• DN 10 spre Braşov (itinerar pe Valea Buzăului);  

• DN 2B spre Braila;

• Magistrala feroviara - linia 500 - de importanta europeana (Bucuresti-Ploiesti-Buzau-Focsani-Bacau-Suceava). 

 Infrastructura judeţului Buzău se prezintă astfel: 

• Numărul de locuinţe:  189.765

• Lungimea cailor ferate:  232 km

• Lungimea drumurilor:  DN-322 km; DJ-920,5; km; DC- 1.395 km

• Lungimea străzilor orasenesti:  439 km din care modernizate:  326 km

• Kilometri de reţea apa:  1.258,5 km (145 localitati)

• Kilometri reţea canal:  203,3 km (10 localitati)

• Kilometri conducte gaze:  374,9 km (22 localitati)

 Resurse naturale: 

 Principala bogăţie montană o constituie lemnul. 

Subsolul este bogat în depozite de origine organica (petrol, cărbune, chihlimbar, calcar) si minerala (sare, gresie, argila, nisipuri, pietrişuri).  De asemenea se mai pot aminti:  gaze naturale, nisipuri cuarţoase si diatomit, importante izvoare minerale, soluri fertile, păduri, pajişti, fond cinegetic, potenţial hidroenergetic si eolian. 

Pădure 

Pădurile alcătuiesc una dintre importantele bogaţii naturale ale judeţului.  Zona montana concentrează cea mai mare parte din suprafaţa acoperita cu păduri si totodată cel mai însemnat volum de masa lemnoasa, flora si fauna caracteristice acestei zone.  Masive forestiere închegate se extind din vârful Lacaut si până în culmea Siriului. 

Râuri 

Nu este de neglijat nici potenţialul hidrografic, reprezentat de râul Buzău, pe cursul căruia exista doua amenajări hidroenergetice:  barajul Siriu, cu centrala hidroelectrica Nehoiasu si barajul Cândesti, cu amenajarea hidroenergetica Cândesti-Vernesti-Simileasca (care alimentează cu apa ?Sistemul de irigaţii Câmpia Buzăului Est si respectiv Vest?).  Pe lângă acestea mai exista 5 centrale hidroelectrice de mica putere, amplasate pe râurile Bâsca fără Cale, Bâsca cu Cale, Bâsca si Slanic. 

 Dintre resursele subsolului, petrolul constituie în prezent principala bogăţie a judeţului.  Alături de petrol, în sud-estul judeţului sunt cantonate însemnate zăcăminte de gaze naturale, exploatate de aproximativ 40 de ani. 

 Cărbunele existent este de slaba putere calorica, în cantitati mici, ceea ce îl face neexploatabil.  Prezenta în subcarpati (Istrita Măgura) a calcarelor a permis de mult luarea lor în exploatare.  Exista numeroase cariere, multe de interes local.  Cele mai mari sunt la Ciuta si Viperesti. 

 În zona localitatii Pătârlagele se extrag nisipuri cuarţoase si diatomit. 

 La nord-est de municipiul Buzău (Simileasca), la Berca (Satuc) si în sud-vestul municipiului Râmnicu Sărat se exploatează argila, de calitate superioara, larg folosita în industria materialelor de construcţie.  În albia Buzăului, a Râmnicului si a altor râuri se găsesc rezerve importante de pietrişuri si nisipuri, în multe locuri existând balastiere de mare productivitate. 

Geologie

Prospecţiunile geologice si lucrările de foraj efectuate pentru depistarea de noi rezerve de petrol, au evidenţiat prezenta zăcămintelor de sare, la diferite adâncimi, la Mânzalesti, Bisoca, Bratilesti, Goidesti, care pot fi exploatate în viitor.  Alături de acestea, în subsolul judeţului sunt semnalate gipsuri si chihlimbar. 

 Ape minerale sulfuroase, feruginoase, clorosodice, uneori bogate în iod, se afla la Siriu, Nehoiu, Monteoru, Fisici, Balta Alba, Strajeni, Nifon, Lopătari.  Izvoarele de la Siriu-Bai, cu o temperatura medie de 30 0 C si un debit de aproape 4000 l/h oferă posibilitatea de tratament în boli reumatismale.  Nămolul de la Balta Alba, cu un procent redus de substanţe organice, cu o concentraţie în săruri de 12471,9 mg/kg (în care predomina ionii de clor, sodiu, magneziu), deşi cunoscut de foarte mult timp pentru valoarea sa terapeutica, este în mai mica măsura folosit. 

 Printre bogăţiile naturale ale judeţului se mai număra potenţialul hidroenergetic si eolian, solurile fertile, pajiştile si fondul cinegetic. 

Flora

 Flora prezintă variaţii si elemente specifice pentru fiecare din cele trei tipuri de relief:  câmpie, deal, munte. 

 La câmpie se dezvolta o vegetaţie caracteristica stepei si silvostepei.  În stepa vegetaţia a fost modificata de om si înlocuita pe mari întinderi prin plante cultivate.  Terenurile, cu excepţia islazurilor, văilor si saraturilor, sunt cultivate cu cereale, floarea soarelui, leguminoase si, mai puţin, cu pomi fructiferi si vita de vie. 

 Vegetaţia naturala este reprezentata de specii ierboase:  peliniţa (Artemisia austriaca), pălămida, pelinul, ciulinul, coada şoricelului, colilia (Stupa capillata), scaietele, spinul, brusturul. 

 Prin si pe lângă terenurile cultivate cresc si plante cu flori frumoase:  macul, neghina, cicoarea, muşeţelul, papadia, codita-şoricelului, unele dintre ele având virtuţi terapeutice.  Foarte răspândite sunt loboda si traista ciobanului. 

 În stepa vegetaţia lemnoasa este rara, reprezentata mai ales de salcâm, dud, ulm, plop, tei si arbuşti ca măceşul. 

 În silvostepa, pe lângă terenurile ocupate de culturi, apar păduri limitate la arii mai restrânse, ramasite ale codrilor de altădată, cum sunt cele de la Rusetu, Bradeanu, Valeanca, Crângul Buzăului, Frasinu, Spataru si cele de la nord-est de oraşul Râmnicu Sărat. 

 La sud-vest de municipiul Buzău, în câmpie, se afla pădurea Spataru, rezervaţie floristica cu o suprafaţa de 165 ha.  Aici predomina frasinul pufos (Fraxinus pallisae).  Alături de el vegetează stejarul (Quercus robur), stejarul pedunculat (Quercus pedunculiflora), jugastrul (Acer campestre), parul pădureţ (Pirus piraster), arţarul tătăresc (Acer tataricum). 

 Specii asemanatoare celor din pădurea Spataru vegetează si în pădurea Frasinu, alta rezervaţie, cu suprafaţa de 158 ha, pădure de tip frăsinet de depresiune din silvostepa.  Numai aici se găsesc împreuna cele doua specii de frasin:  Fraxinus palissae si Fraxinus angustifolia. 

 Pădurea Bradeanu, rezervaţie forestiera cu suprafaţa de 2,1 ha, reprezintă un rest al vegetaţiei lemnoase din silvostepa Munteniei, aparţinând, din punct de vedere fitogeografic, pădurilor de stejar brumăriu. 

Zone Vegetaţie

 Zona dealurilor subcarpatice si zona de munte sunt ocupate de păduri etajate astfel:  etajul stejarului, etajul fagului, etajul coniferelor si etajul tufărişurilor sau subalpin. 

 Zona subcarpatica este acoperita predominant de stejar în amestec, pe masura ce altitudinile cresc, cu fagul.  Sub influenta föhnului si datorita unor condiţii topoclimatice specifice, în zona colinara se întâlnesc specii de nuanţa submediteraneeana-pontica:  cărpiniţa (Carpinus orientalis), scumpia (Cotinus coggygria), liliacul sălbatic (Syringa vulgaris), mojdreanul (Fraxinus ornus), stejarul pufos (Quercus pubescens), cerul (Quercus cerris), gârniţa (Quercus fraenetto), aliorul de stepa (Euphorbia steposa), migdalul pitic (Amigdalus nana), cârcelul (Ephedra distachia), jaleşul plecat (Salvia nutana), unghia găii (Astragalus dasyantus), măciuca ciobanului (Echinops ruthenicus). 

 De la altitudinea de 600 m începe regiunea dealurilor înalte si, totodată, în etajul fagului ce se întinde până în jurul altitudinii de 1200 m.  Aici, pe lângă Fagus silvatica, cresc carpenul, teiul alb, paltinul, mesteacănul, dârmozul (Viburum lantana), cruşinul (Rhamnus frangula) si lianele Hedera helix si Clematis Vitalba. 

 Daca în desişul pădurilor de fag sunt puţine plante cu flori, în luminişuri se afla o abundenta de specii:  săbiuţa (Gladiolus imbricatus), pana zburătorului (Cynanchum vincetoxicum), sânziana (Galium odoratum), aliorul (Euphorbia amigdaloides), trepidatoarea (Mercurialis perennis);  în fâneţele de pe Bâsca Mare:  murul (Rubus sulcatus), fragul (Fragaria vesca), năvalnicul (Pteridium aquilinum) s.  a.  Pe terenuri defrişate se instalează adevărate covoare de zburătoare (Chamaenerion angustifollium). 

 În pădurile de fag si de brad, în locuri umbroase si umede, cresc diverse specii de ciuperci, muşchi si ferigi (Driopteris filix-mas, Equisetum). 

 În unele sectoare peste jumătate din arboret îl constituie bradul.  La aceasta altitudine, în pădurea de fag cresc anemone, pochivnic (Asarum europaeum), leurda (Allium ursinum), socul roşu.  În locuri cu exces de umiditate se pot întâlni Athyrium filix-femina, Myosotis palustre, Filipendula ulmaria, Equisetum silvaticum, briofitele Mnium punctatum, Fissidens cristatus - plante hidrofile. 

 Ultimul etaj, acela al zonei subalpine, este reprezentat de pajişti întinse cu ierburi si tufărişuri.  Pe versanţii nordici predomina ienupărul pitic (Juniperus communis).  Pe versanţii sudici si sud-estici cresc afinul (Vaccinium myrtillus), merişorul (Vaccinium vitisidaea) si - spre poale, pe terenuri abrupte si umede - arinul verde (Alnus viridis), care formează aici grupuri masive, cu sistem radicular bine dezvoltat, care opreşte declanşarea eroziunilor si alunecărilor de teren. 

Fauna

 Fauna Buzăului nu prezintă specii caracteristice, despre care s-ar putea afirma ca salasluiesc numai aici, dar, favorizata si de faptul ca judeţul concentrează în limitele sale toate formele de relief, este foarte variata, alcătuind un interesant tablou ecologic si cinegetic. 

 Printre animalele nevertebrate terestre întâlnite aici se număra o serie de moluşte (Helicella, Helix pomatia, Ena montana), insecte, arahnide diverse, printre care o menţiune aparte o merita scorpionul carpatic (Euscorpius carpathicus). 

 Vertebratele terestre sunt larg reprezentate de amfibieni (broasca bruna de pământ, salamandra, brotăcelul, broasca roşie de munte), reptile (şopârla cenuşie, guşterul, şopârla de munte, şerpi neveninoşi - Natrix n.  si, mai rar, vipera), păsări (vrabia, bufnita, cucuveaua, şoimul, grangurul, gaiţa, pupăza, piţigoiul, sitarul, cucul, ciocănitoarea pestriţa, ciocănitoarea verde româneasca, mai rar întâlnita în restul tarii, privighetoarea, mierla, forfecuţa, corbul (Corvus corax) - ocrotit de lege, eretele, acvila de munte (Aquila chrysaetos) - ocrotita de lege, cocosul de munte (Tetreao urogallue - ocrotit), mamifere (orbetele, popândăul, hârciogul, cârtita, liliacul, şoarecele de câmp, şoarecele de pădure, dihorul, iepurele, veveriţa, pisica sălbatica, râsul (Lynx Lynx), bursucul, lupul, vulpea, mistreţul, cerbul, ursul (Ursus arctos -ocrotit). 

 În apele curgătoare si în lacuri sunt multe specii de viermi moluşte, crustacee, amfibieni si peşti (caras, crap, biban si chiar păstrăv si lipan). 

Populaţia Judeţului

 Potrivit datelor statistice de la data de 1 ianuarie 2005, populaţia stabila din judeţul Buzău se cifrează la 495.325 de locuitori (242.264 persoane de sex masculin, respectiv 253.061 persoane de sex feminin), dintre care 41,43% au domiciliul în municipii si oraşe si 58,57% în mediul rural. 

 La aceeasi data, populaţia activa a judeţului era de 195.000 persoane iar populaţia ocupata se cifra la 182.000 persoane.  Pe domenii de activitate, structura populaţiei ocupate se prezintă astfel: 

• agricultura, vânătoare si silvicultura - 80.400 persoane, din care 5.400 salariaţi

• industrie - 41.300 persoane, din care 36.300 salariaţi

• construcţii - 7.700 persoane, din care 7.200 salariaţi

• comerţ si prestări servicii - 19.100 persoane, din care 12.800 salariaţi

• hoteluri si restaurante - 1.200 persoane, din care 800 salariaţi

• transport, depozitare si comunicaţii - 4.800 persoane, din care 3.200 salariaţi

• activitati financiare, bancare si de asigurări - 1.100 persoane, din care 1.000 salariaţi

• tranzacţii imobiliare, închirieri si servicii prestate întreprinderilor - 4.500 persoane, din care 2.100 salariaţi

• administraţie publica - 3.700 salariaţi

• învatamânt - 8.000 persoane, din care 7.900 salariaţi

• sănătate si asistenta sociala - 6.000 persoane, din care 5.700 salariaţi

• alte activitati de servicii colective, sociale si personale - 4.200 persoane, din care 1.900 salariaţi

 Populaţia în pregătire profesionala si alte categorii de populaţie în vârsta de munca, la data de 01.01.2005 era de 106.700 persoane. 

 Structura etnica a populaţiei judeţului în funcţie de libera declaraţie a persoanelor recenzate, la ultimul recensământ, se prezintă astfel:  481.272 români (98,98% din total),14.446 romi (2,9%),153 maghiari,43 germani,37 turci,27 italieni,22 ruşi-lipoveni,21 polonezi,20 evrei,18 ucraineni,7 sârbi,4 bulgari,3 tătari,3 sloveni,3 chinezi si 135 de alte etnii. 

Religia Judeţului

 Structura religioasa a populaţiei judeţului Buzău consemna la 18 martie 2002:  490.830 ortodocşi,2.948 adventişti de ziua a şaptea,540 romano-catolici,516 penticostali,453 creştini după Evanghelie,243 de religie evanghelica,139 baptişti,86 greco-catolici,72 musulmani,54 reformaţi,22 de religie mozaica,135 de alte religii,70 fara religie,41 atei si 65 de religie nedeclarata. 

 În judeţul Buzău exista: 

• 363 grădiniţe

• 363 scoli primare, gimnaziale si speciale

• 29 licee, grupuri şcolare si licee speciale

• 3 scoli de arte si meserii

• 1 instituţie de învatamânt superior (A.  S.  E)

• 229 biblioteci şcolare

 În domeniul sanatatii, serviciile publice se prezintă astfel: 

• 6 spitale (sector public)

• o unitate medico-sociala

• 4 policlinici

• 6 dispensare medicale

• 113 farmacii si puncte farmaceutice

• 228 cabinete medicale individuale si de familie

• 124 cabinete stomatologice

Istoria

Teritoriul judeţului Buzău, leagănul culturii si civilizaţiei române, conserva vestigii care atesta existenta omului în regiune din timpuri imemoriale. 

Unelte si arme din oase sau pietre cioplite au fost scoase la lumina în câteva locuri pe teritoriul judeţului, cât si obiecte ceramice din Neolitic si Epoca Bronzului aparţinând Culturilor Boian, Gumesti si Monteoru. 

Vestigiile din Epoca Bronzului au fost descoperite în regiunea de dealuri, care împreuna cu ruinele câmpului roman de la Pietroasele si ale altor câteva aşezări dacice stau mărturie a continuităţii vieţii si civilizaţiei pe acest teritoriu. 

Numele Mousaios (Buzău) a fost pentru prima data menţionat în scris într-o scrisoare a guvernatorului roman din Dobrogea trimisa lui Vasile cel Mare, episcopul de Capadichia, în anul 376 d.  Hr.  Scrisoarea menţionează existenta, pe malurile râului Mousaios, a unei aşezări urbane (polis) numita tot Mousaios (Buzău).  Documentul se găseşte în Biblioteca Vaticanului.

Cultură

 Meleagurile Buzăului au dat tarii nume de rezonanta în politica, literatura, arta, arhitectura, ştiinţa. 

Sunt binecunoscuţi paşoptiştii si unioniştii Scarlat Voinescu, Costache Ciochinescu, Neagu Benescu, Petru Suciu Muresan sau Dimitrie Racoviţă.  În pictura au strălucit Nicolae Teodorescu, seful scolii de zugravi de subţire, înfiinţata la Buzău în 1831, între elevi numărându-se si nepotul sau Gheorghe Tattarescu, Ion Andreescu, profesor la Buzău între anii 1872 si 1878, Ştefan Popescu, Grigore Negosanu, Constantin Petrescu-Dragoe, Adina-Paula Moscu si Alexandru Moscu, muzicienii Nicolae si Maria Severeanu, prof.  Ioan Vicol, pianistul George Moscu, baritonul Aurelian Costescu Duca, Nicu Poenaru si inegalabilul Nicolae Leonard, care a copilărit de la 6 ani în oraşul Buzău. 

Nu trebuie sa-i dam uitării pe cunoscuţii slujitori ai Thaliei, Nicolae Niculescu-Buzau, Nicolae Petre Rusu-Ciucurete, Vladimir Maximilian, George Ciprian, patronul spiritual al teatrului profesionist de la Buzău (înfiinţat în 1995, inaugurat la 5 aprilie 1996). 

Literatura

 Începând cu Mitrofan si Dionisie Romano, episcopi, si continuând cu Vasile Cârlova, primul poet modernist, amintim pe Vasile Voiculescu, Ion Caraion, Ion Baiesu, Radu Cârneci, Laurenţiu Ulici, Passionaria Stoicescu, Denisa Comanescu-Prelipceanu si mulţi alţii. 

Ştiinţa

Ştiinţa este strălucit reprezentata prin savanţi de renume si cu contribuţii însemnate în domeniile lor de activitate.  Nicolae Vaschide, ajuns director la Sorbona, prof.  univ.  Constantin Sudeteanu, academicienii Radu Vladescu si Traian Savulescu, renumitul oculist Nicolae Manolescu si, nu în ultimul rând, laureatul premiului Nobel pentru medicina, George Emil Palade, strălucit elev al cunoscutului liceu "Bogdan Petriceicu Hasdeu". 

Viaţa politică

 La Buzău s-au înfiinţat si au activat societati si asociaţii culturale între care, în 1893, filiala Ateneului, prima asociaţie a învatatorilor " Solidaritatea " (1882), germenele asociaţiei profesionale pe tara, societati literare, muzicale si ştiinţifice, ceea ce conferă Buzăului un loc important între centrele de cultura si spiritualitate ale tarii. 

A pulsat aici si o puternica viata politica, la Buzău constituindu-se si activând secţiuni ale majoritarii formaţiunilor politice cunoscute - Partidul Conservator (19 februarie 1902), Partidul Taranesc (30 decembrie 1918), Partidul Naţional Taranesc (1927), Partidul Naţional Liberal (1882), Partidul Poporului, Partidul Naţional Agrar, Partidul Naţional Creştin, Partidul Socialist si altele.  S-a desfăşurat în timp o acerba concurenta politica, fricţiuni si chiar conflicte soldate cu victoria celor mai tari.  Dintre oamenii politici pe care documentele vremii îi consemnează frecvent amintim pe conservatorii Alexandru Marghiloman si Emil Teodoru, taranistii Anton Filoti, Apostol Albu, D.  Serbescu-Lopatari, Vasile Antonescu, Pompiliu Ioanitescu, fost subsecretar de stat în Ministerul de Interne, liberalii Constantin Angelescu, Justin Stănescu, George Dunca, Alexandru Ionescu Bradeanu, Mircea Catuneanu etc.