Judeţul Brăila

Obiective Turistice

Rezervaţii şi monumente ale naturii

Insula Mica a Brailei - rezervatie complexa (5.336 ha) unde sunt intalnite multe specii rare si unde cuibaresc numeroase pasari.

Padurea Viisoara -rezervatie forestiera de 1897,8 ha (pe soseaua Braila-Slobozia pana la Insuratei si apoi 25 km sud-est pe un drum nemodernizat, spre comuna Spiru Haret), ce cuprinde exemplare de stejar brumariu dezvoltate aici, în plina stepa, datorita conditiilor climaterice optime.

Lacul Jirlau - un lac eutrof, putin adanc, cu vegetatie tipica de balta permanenta, cu asociatii in care predomina stuful, papura si pipirigul, avand o suprafata de 838,66 ha. Lacul asigura habitate de pasaj, hranire, cuibarire pentru o serie de specii de pasari migratoare si sedentare, de zona umeda.

Rezervatia Naturala Camnita - are o suprafata de 1,2 ha si este amplasata in comuna Ramnicelu si este situata in cuprinsul padurii Camnita, padure ce ocupa circa 550 ha, formata preponderant din salcam, plop alb si negru si salcie. Padurea este un arboret natural de frasin - hibrizi de frasin de Pennsylvania, in amestec cu salcam, de origine necunoscuta, in varsta de cca.45 ani. A fost declarata rezervatie pentru ca frasinul fiind preponderent poate fi considerat arboret pur de frasin, ceea ce constituie o raritate in peisajul judetului Braila.

Staţiunea Lacu Sărat

Este o statiune balneoclimaterica permanenta (25m altitudine) în nord-estul Campiei Baraganului, înconjurata de un parc de 40 ha (30 ha padure si 10 ha zona verde ), care atenueaza climatul de stepa, confera un cadru deosebit de pitoresc atât prin monumentalitate, cât si prin vechime si functioneaza înca din prima jumatate a sec. XIX.

Fundul lacului est acoperit de un namol terapeutic cu grad foarte ridicat de mineralizare, considerat unul din cele mai valoroase namoluri sapropelice din Romania Factorii naturali de cura sunt: a pa minerala din lac clorurosodica, sulfatata, magneziana concentrata; namolul sapropelic din lac; bioclimatul excitant de stepa. Statiunea Lacu Sarat este o adevarata oaza de verdeata cu efecte benefice asupra corpului uman.

Edificii religioase

Biserica greceasca (1863-1872), cu vitralii valoroase si fresce realizate de Gheorghe Tatarescu

Biserica "Sfintii Arhangheli Mihail si Gavril", fosta moschee (sec. XVII), transformata în 1831 dupa Pacea de la Adrianopol în biserica ortodoxa. Constructia pastreaza elemente orientale, fiind una dintre putinele biserici din Romania care nu are turle.

Manastirea Maxineni - La 35 de kilometri de orasul Braila, pe directia Focsani, la confluenta raurilor Buzau si Siret, se afla ruinele sfintei manastiri Maxineni - Braila, unde Matei Basarab, in anul 1637, a ridicat una dintre cele mai mari si frumoase manastiri ale Tarii Romanesti.

Geografia Judeţului Brăila

Judeţul Brăila este situat în câmpie, în sud-estul României ocupând o parte din Lunca Siretului inferior, o parte din Câmpia Bărăganului, mici porţiuni din Câmpia Sălcioara şi Câmpia Buzăului. În est, judeţul Brăila cuprinde Insula Mare a Brăilei.

El reprezinta 2% din suprafata intregii tari.

Poziţionare geografică

* 28 grade si 10 minute longitudine estica - punct extrem fiind comuna Frecatei;
  * 27 grade si 5 minute longitudine vestica, punct extrem comuna Galbenu;
  * 45 grade si 28 minute latitudine nordica, punct extrem comuna Maxineni;
  * 44 grade si 44 minute latitudine sudica, punct extrem comuna Ciocile.

Judetul Braila are ca vecini judetul Galati la nord, judetul Tulcea la est, judetul Ialomita la sud si judetul Buzau la vest. Suprafata judetului Braila este de 4.766 kilometri patrati, resedinta sa fiind municipiul Braila.
Jud.Braila

Reteaua de localitati cuprinde: municipiul Braila, trei orase- respectiv Faurei, Ianca si Insuratei si patruzeci (40) de comune dupa cum urmeaza:

Baraganul, Bertestii de Jos, Bordei Verde, Chiscani, Ciocile, Ciresu, Cazasu, Dudesti, Frecatei, Galbenu, Gemenele, Gradistea, Gropeni, Jirlau, Marasu, Maxineni, Mircea Voda, Movila Miresii, Racovita, Rimnicelu, Romanu, Rosiori, Salcia Tudor, Scortaru Nou, Silistea, Surdila-Gaiseanca, Surdila-Greci, Sutesti, Tichilesti, Traian, Tudor Vladimirescu, Tufesti, Ulmu, Unirea, Vadeni, Victoria, Visani, Viziru, Zavoaia.

Relief

Judeţul Brăila, fiind situat în câmpie, are un relief în general uniform, singurele accidente de teren fiind apele curgătoare, crovurile şi depresiunile lacustre.

Reteaua hidrografica a judetului Braila poarta amprenta climatului temperat-continental si a reliefului alcatuit din campuri relativ netede, in cuprinsul carora sunt schitate vai largi si depresiuni inchise, in care se gasesc lacuri temporare sau permanente.

Cea mai importanta artera hidrografica a judetului este Dunarea cu cele doua brate principale: Bratul Macin (Dunarea Veche) spre Dobrogea si Bratul Cremenea, spre Cimpia Brailei, inchizind la mijloc fosta Balta a Brailei, care astazi este indiguita. Dunarea are o mare importanta economica, atit din punct de vedere al alimentarii cu apa a municipiului Braila cit si a sistemelor de irigatii.
Dunarea navigabila

Riul Siret delimiteaza partea de nord a judetului Braila de judetul Galati, pe o lungime de 50 kilometri. Pe partea dreapta, la Voinesti, primeste ca afluent riul Buzau, care uda teritoriul judetului Braila pe o lungime de 126 kilometri.

Intre Jugureanu si Gura Calmatui, pe o distanta de 84 kilometri, curge pe teritoriul judetului Braila, riul Calmatui, care in cea mai mare parte este amenajat pentru irigatii.

In judetul Braila se intilnesc lacuri de stepa si de lunca. O prima categorie o constituie cea a lacurilor cantonate in marele depresiuni de tasare in loess sau crovuri (Ianca 332 hectare, Plopu 300 hectare, Lutul Alb 357 hectare).

O alta categorie de cuvete lacustre o formeaza limanurile fluviatile. (Jirlau 1086 hectare, Caineni 74 hectare, Ciulnita 92 hectare).

Lacurile de meandru si de brat parasit se gasesc indeosebi in lunca Dunarii (Blasova 400 hectare, Japsa Plopilor 76 hectare), pe terasa Calmatuiului (Sarat Batogu, Bentu Batogu) precum si in apropiere de Braila (Lacu Sarat).

Apele din Lacu Sarat - Braila, Sarat Batogu, Tataru-Ciineni si Movila Miresii, au efecte terapeutice, Lacu-Sarat si Ciineni fiind declarate statiuni balneoclimaterice.

Lacurile Jirlau, Ciulnita, Lutul Alb, Plopu, Ianca si Blasova sunt amenajate pentru piscicultura. In judetul Braila sunt si lacuri artificiale destinate pescuitului sau irigatiilor: Maxineni, Gradistea, Insuratei, Ulmu, Brotacelul.

De asemenea exista si lacuri de acumulare precum lacurile Galbenu si Satuc pe piriul Valea Boului, precum si Mircea Voda pe Buzoel Nord, a caror apa este folosita la irigat.

Climă

Clima este temperat continentală cu nuanţe mai excesive în vest şi mai moderate în Lunca Siretului şi Insula Mare a Brăilei.

Situat in apropierea Marii Negre, judetul Braila are temperaturi medii mai ridicate cu 1,5 grade celsius fata de restul cimpiei.

Temperatura medie anuala este de 10,5 grade Celsius, maxima absoluta inregistrata in anul 1951, ajungind la 44,5 grade Celsius, minima absoluta scazind pina la - 30 grade Celsius (anul 1942).

Umiditatea relativa anuala a aerului ajunge la peste 72%, iarna depasind 80%, in timp ce vara reprezinta 65%.

Precipitatiile anuale sunt reduse (in medie 456 litri apa/m.p.) si au caracter torential vara.

Cantitatea anuala de precipitatii nu acopera necesitatile obtinerii unor productii agricole mari, deficitul de apa fiind acoperit prin irigatii.

Populaţie

Populaţia judeţului Brăila, număra la data de 01.07.2005, 385.066 locuitori (1,8% din populaţia României) şi o densitate de 81,5 loc./km˛.

Principala nationalitate a locuitorilor Brailei este cea romana, alaturi de care traiesc in aceasta zona: aromani 0,034%, macedo-romani 0,01%, tigani 1,1%, lipoveni 0,55%, greci 0,1% si alte nationalitati ca bulgari, maghiari, germani, turci si evrei. Din populatia judetului, 66% este este concentrata in zona orasului.

Efectivul de salariati estimate la sfarsitul lunii noiembrie 2005 era de 71, 5 mii personae, din care 53,8% se regaseau in industrie si constructii, 39,8% in servicii si 6,4% in agricultura si silvicultura.

Istoric

Atestată documentar la 20 ianuarie 1368, Brăila, situată într-un cadru natural generos, în imediata vecinătate a Dunării, a devenit cunoscută, în scurtă vreme, ca un important centru comercial, loc de întâlnire a produselor transportate de corăbiile venite din porturile aflate pe coastele Mării Negre şi Mediteranei cu produsele occidentale desfăcute aici, îndeosebi, de negustorii braşoveni.

Acest fapt este consemnat si de cronicarul grec Laonic Chancocondil in 1462, cu prilejul expeditiei lui Mahomeed al II-lea impotriva Domnului Tarii Romanesti, Vlad Tepes, cand scria despre Braila "oras al dacilor, in care fac comert mai mare decat in toate orasele tarii".

Insemnatatea marelui port dunarean este demonstrata si de faptul ca numeroasele drumuri comerciale ce il legau de diferite zone si orase din Tara Romaneasca, Moldova si Transilvania, purtau denumirea de drumul sau calea Brailei . Mare centru economic, cu o pozitie strategica deosebita, aflat in zona de granita dintre cele doua tari romanesti, Braila a intrat in sfera de expansiune a Imperiului Otoman.

Cu atat mai mult cu cat se putea crea o punte de legatura cu Dobrogea, aflata sub stapanire otomana, iar prezenta unei garnizoane militare aici ar fi descurajat intentiile de independenta ale domnilor romani. De aceea, in 1538, cu prilejul expeditiei impotriva Domnului Moldovei, Petru Rares, Braila este ocupata de catre turci, iar doi ani mai tarziu, asa cum reiese dintr-un raport polon, aici se construia cetate de zid.

Desi aflata sub monopol otoman, viata economica a continuat sa evolueze, Braila devenind schela de aprovizionare pentru capitala Imperiului, iar marile venituri obtinute din diferitele activitati comerciale nu mai intrau in visteria tarii, ci reveneau acum sultanului si dregatorilor acestuia.

După 289 de ani de ocupaţie otomană, Brăila este reintegrată Ţării Româneşti, în urma războiului ruso-turc din 1828-1829, încheiat prin semnarea Tratatului de pace de la Adrianopol din 2/14 septembrie 1829. Actul care dezvolta articolul V din tratat prevedea ca cetăţile turceşti de pe malul stâng al Dunării împreună cu insulele dinspre acest mal vor fi înapoiate Ţării Româneşti, hotarul faţă de Imperiul Otoman urmând a fi talvegul Dunării.

Totodata, prin tratat se stipula libertatea de navigatie pe Dunare si mare, ceea ce inseamna desfiintarea monopolului otoman asupra marfurilor romanesti, in consecinta, Braila a cunoscut un avant economic fara precedent in istoria sa, stimulat si de obtinerea, in 1836, a statutului de porto-franco.

Intensele tranzactii comerciale efectuate in port, posibilitatea obtinerii unor castiguri mari si rapide au atras numerosi comercianti straini -bulgari, macedoneni, albanezi, greci dar si francezi, belgieni, austrieci, italieni, evrei, precum si numerosi romani transilvaneni, Braila devenind o entitate multietnica. Specializata in exportul cerealelor, speculand abil construirea retelei de cai ferate, Braila, in scurt timp, a reusit sa transeze in favoarea ei rivalitatea cu portul vecin, Galati, ba mai mult, sa intre in competitie cu Odessa.

O parte a veniturilor obtinute din activitatile comerciale au fost utilizate de autoritatile orasului atat pentru reconstructia si modernizarea acestuia, cat si pentru extinderea capacitatilor portuare.

Desi statutul de porto-franco a fost desfiintat, portul si-a continuat evolutia ascendenta, inregistrand in 1911 momentul de varf al valorii exportului, aceasta si datorita amplelor lucrari de modernizare a instalatiilor portuare si de construire a docurilor care cumprindea un complex intreg de cheiuri, dane, silozuri si magazii, rezervoare de petrol, cai ferate, sosele, precum si un bazin pentru iernatul vaselor.

Intre 1830, cand este inregistrat primul plan de reabilitare a orasului, limitele sale creionandu-se de-a lungul actualului boulevard Al.I.Cuza, si 1898, cand este publicat planul inginerului sef al orasului J.Dufour, constatam ca Braila se extinsese pana la bulevardul Dorobantilor.

Normele riguroase in constructia imobilelor si cladirile trebuiau construite numai in conformitate cu planurile aprobate, in zonele centrale casele trebuiau sa fie exclusive din caramida si sa aiba o fatada anume, trasarea pietelor si parcurilor publice, pavarea strazilor, construirea retelei de canalizare si a celei de aductiune a apei potabile, inaugurarea unui mijloc modern de transport, tramvaiul electric, rezolvarea iluminatului stradal si casnic prin reteaua electrica, sunt doar cateva dintre realizarile autoritatilor locale, Braila inceputului de secol XX prezentandu-se ca un oras de anvergura europeana.