Târgovişte

/\  Târgovişte  Moreni

Târgovişte din Judeţul Dâmboviţa

Târgovişte este reşedinţa şi cel mai mare oraş al judeţului Dâmboviţa, Muntenia, România. Are o populaţie de aproximativ 110.000 de locuitori.

Reşedinţă domnească şi capitală între 1396 şi 1714, oraşul a deţinut mai bine de trei secole statutul de cel mai important centru economic, politico-militar şi cultural-artistic al Ţării Româneşti.

Dacă aveţi vreo informaţie pentru noi despre Târgovişte sau judeţul Dâmboviţa, vă rugăm să ne spuneţi acum!

Vedeţi de asemenea şi Telefoane şi Sunatul în România

===ISTORIE================================================ From the Rest Romania Website at Istorie

Istoricul Oraşului Târgovişte

Săpăturile arheologice efectuate pe teritoriul şi în împrejurimile oraşului au dovedit că această regiune era locuită încă din neolitic.

În Muzeul de Arheologie se găsesc vestigii ale culturilor de tip Stancevo-Criş, Gumelniţa, Coţofeni, apoi din perioada bronzului şi din epoca fierului.

Bine ilustrate în muzeu sunt podoabe şi unelte geto-dacice din vremea regilor Daciei, Burebista şi Decebal, şi ulterior monede ce dovedesc cuprinderea zonei în aria culturii materiale daco-romane (sec. I-III) si apoi bizantină (sec. V-VI). În cartierul Suseni din actualul Târgovişte s-au găsit urme ale unei aşezări din sec. II-V peste care este suprapusă alta protoromână din sec. VIII-X.

Peste acestea, s-a format o aşezare rurală în sec. XII-XIV, din care s-a dezvoltat târgul medieval.

Perioada medievală i-a adus recunoaşterea ca târg de importanţă europeană, unde se schimbau mărfuri sosite din trei continete cu cele ale producătorilor locali.

Prima menţiune a oraşului, la 1396, este făcută de cruciatul bavarez Johann Schitberger, care a vizitat oraşul cu ocazia pregătirilor pentru lupta de la Nicopole.

În timpul domniei lui Mircea cel Bătrân oraşul a devenit principala reşedinţă domnească a Ţării Româneşti. Tot în timpul acestui domnitor a fost refăcută Curtea Domnească, ale cărei ruine împrejmuiesc astăzi Turnul Chindiei; ultimele cercetări arheologice au avansat ideea că o curte a fost ridicată aici înainte de Mircea cel Bătrân.

Primul act oficial, din 1406, este scris pe hârtie către mănăstirea Tismana de "Io. Mircea I Basarab, voievodul Ţării Româneşti, duce de Făgăraş şi Almaş, comite de Severin, despot al pământurilor lui Dobrotici şi domn al Dârstorului, spre cunoştinţa acestora, atât celor de acum, cât şi celor viitori", aşa cum semna tratatele sale de alianţă.

Din 1424 se păstrează prima reglementare comercială făcută de domnitorul Dan II, ce stabileşte privilegiile vamale ale târgoveţilor locali şi drepturile de care beneficiau aceştia în ţară. Din 1451 datează prima culegere de legi făcută de grămăticul Dragomir, din porunca voievodului Vladislav II.

Vlad Ţepeş urcă pe tron în 1456 cu sprijinul prietenilor săi Matei Corvin şi Ştefan cel Mare şi se înscrie în istorie pentru victoria din 1462 împotriva sultanului Mehmet II, cuceritorul Constantinopolului. În timpul său a fost construit Turnul Chindiei.

Voievodul Radu cel Mare reclădeşte începând cu 1499 biserica "Sf. Nicolae din Deal", cunoscută azi ca Mănăstirea Dealu, care va fi terminată de urmaşul său Vlad cel Tânăr. Pictura acesteia va fi realizată în 1514 sub Neagoe Basarab de zugravul Dobomir din Târgovişte.

Mihai Viteazul a reuşit în 1600, pentru prima oară, Unirea celor trei principate româneşti - Ţara Românească, Moldova şi Transilvania. Prestigiul lui de apărător al creştinătăţii era recunoscut în întreaga Europă. Trădarea si uciderea lui a fost plânsă de toţi românii.

În timpul său, Târgoviştea este ocupată de turcii lui Sinan paşa, care fortifică zona centrală. În octombrie 1595, trupele creştine ale Ungariei şi ale lui Mihai Viteazul eliberează oraşul, ce suferă ănsă mari pagube.

Matei Basarab (1632-1654) a fost un mare sprijinitor al culturii. El este cel care întăreşte şi extinde fortificaţiile oraşului (unice la sud de Carpaţi), repară vechile biserici şi construieşte multe altele noi.

Constantin Brâncoveanu a asigurat timp de un sfert de secol (1688-1714) stabilitatea ţării şi a murit ca un martir, refuzând să-şi trădeze credinţa. În timpul său, reşedinţa de vară a ţării s-a aflat la Târgovişte, iar cea de iarnă la Bucureşti. După domnia sa, capitala se mută la Bucureşti, eveniment în urma căruia Târgovişte a început sa piardă din puterea economică precum şi din populaţie.

Urmează un secol al domnilor fanarioţi. Vechea cetate de scaun este cu adevărat părăsită şi trecerea timpului afectează tot mai dureros din zidurile sale, ce ajung să fie folosite de boieri şi unii localnici ca material de construcţie pentru propriile case.

Răscoala lui Tudor Vladimirescu, din 1821, după ce străluceşte la Bucureşti, restabilind domniile pământene pe scaunul ţării, se sfârşeşte trist la Târgovişte.

Tudor şi multi dintre soldaţii săi sunt masacraţi de eterişti pe locul din faţa bisericii Mitropoliei, unde s-a ridicat o cruce de piatră, în amintirea lor.

Târgoviştenii au participat activ la revoluţia română din 1848 si au sustinut toate actele politice ale unioniştilor. După unire, Alexandru Ioan Cuza a intrat să viziteze oraşul, pe sub o arcadă de flori, la 17 iunie 1859.

Modernizarea societăţii româneşti la sfârşitul sec. XIX a însemnat un mare avânt economic, ilustrat prin iluminarea oraşului în 1863, inaugurarea cursei de diligenţe şi apoi de cale ferată Bucureşti-Târgovişte, înfiinţarea primei întreprinderi industriale - Arsenalul Armatei, construirea rafinăriilor de petrol.

Târgoviştea şi-a plătit tributul de sânge în toate marile bătălii ale naţiunii. În războiul de independenţă din 1877-1878 s-au distins numeroşi comandanţi si ostaşi târgovişteni.

În timpul primului război mondial Regimentul III Dâmboviţa nr. 22 a primit Ordinul "Mihai Viteazul" pentru vitejia sa în campania din Transilvania din 1916, şi apoi în timpul marilor bătălii de la Mărăşti, Oituz si Mărăşeşti în 1917.

Târgovişte a fost locul execuţiei dictatorului Nicolae Ceauşescu precum şi a soţiei sale, Elena Ceauşescu, în decembrie 1989.