Suceava

Veghind asupra oraşului

Este foarte simplu să te orientezi în centrul oraşului, datorită cetăţii de scaun care tronează deasupra oraşului, putând fi văzută de pe majoritatea străzilor principale.  

Situată în mijlocul unui platou aflat la este de oraş, Petru I Muşat a pus prima a pus prima piatră de temelie în anul 1388.  De aici domnitorii Moldovei, de la Muşat la Alexandru cel Bun, Ştefan cel Mare şi urmaţi de mulţi alţii, şi-au condus bogatele imperii. 

Fortificaţiile construite în Moldova la sfârşitul secolului 14 aveau ca scop principal respingerea unui eventual atac al turcilor otomani de la sud.

Toate metodele de fortificare erau folosite, de la pământ bătătorit şi lemn până la piatră şi cărămidă.  Petru I Muşat (1375-1391) a dispus clădirea cu ziduri de apărare înalte de 10 metri şi 2 metri grosime şi cu turnuri de apărare la colţuri. 

Ştefan cel Mare şi Sfânt

În timpul domniei nepotului lui Alexandru cel Bun, Ştefan cel mare şi Sfânt, fortăreţei i-a fost construit un cerc suplimentar de apărare, împreună cu o serie de şanţuri cu scopul de a proteja mai bine fortificaţia.

Atunci au fost construite şi poduri pentru a facilita accesul soldaţilor şi a proviziilor înăuntrul cetăţii.  De pe aceste ziduri marele sultan Mehmed al II-lea a fost învins, în timpul campaniilor din 1476, când Ştefan avea doar 16 ani. 

Un conducător popular al timpului său, Ştefan cel Mare era venerat de către popor:   “Ştefan, Ştefan, Domn cel mare  Seamăn pe lume nu are  Decât numai mândrul soare!  Din Suceava când el sare,  Pune pieptul la hotare  Ca un zid de apărare!”

Cetatea a fost pentru mulţi ani capitala Moldovei, fiind destul de inaccesibilă în calea turcilor distrugători. 

Ştefan a apărat cetatea cu ajutorul ţăranilor liberi din zonă, ale căror drepturi de a avea în posesie pământ era legat direct de obligativitatea serviciului militar în armata lui Ştefan.

Ţăranii se bucurau de o viaţă bună sub domnia lui Ştefan cel Mare, deoarece Moldova nu avea un sistem feudal precum restul Europei. 

Acel sistem de opresie nu a venit pentru încă 100 de ani, fiind introdus de către Mihai Viteazul, care a forţat ţăranii să-l accepte odată cu primele legi feudale româneşti.  Sistemul feudal în Suceava şi Bucovina nu a fost desfiinţat până când austriecii nu i-au eliberat pe şerbi după proclamaţia de la 1848.  Şi tot în această cetate Ştefan cel Mare a murit la 2 iulie 1504

Punctele cheie de apărare ale cetăţii au fost distruse în mare parte de către Dumitraşcu Cantacuzino în 1675, la ordinul turcilor.

 Din când în când, cetatea a fost închisă publicului datorită lucrărilor arheologice..

Lucrări importante de restaurare au avut loc în la sfârşitul secolului 19 precum şi în era comunistă timpurie, în deceniile 5 şi 6.  Din fericire, în timpul comunismului, arheologia a fost considerată o arie de puţin interes pentru poliţia politică.  Arheologi din toată ţara au continuat lucrul la cetate începând cu al Doilea Război Mondial până la căderea regimului comunist, în 1989.   

Întreaga fortăreaţă este bună pentru un pic de distracţie în familie şi poate fi văzută alături de copii, care probabil vor alerga de-a lungul zidurilor sau se vor căţăra pe ele în zilele de vară, şi epuizându-se urcând şi coborând scările circulare.

Astăzi, întregul complex oferă vizitatorului o privelişte asupra vieţii medievale, ce cuprinde câteva imagini surprinzătoare, printre care şanţuri adânci şi turnuri rotunde, ziduri de caste iar în zilele ceţoase, o privelişte scurtă asupra trecutului moldovenesc glorios.

Deschis în zilele de vară 8-20, Toamna 9-18, Iarna, 10-18.   

Intrarea 1.5 Ron, Copii 0.5Ron Taxa de fotografiere- 5Ron. 

Strada Cetăţii + 40 (743) 950.415 numărul de telefon este al custodelui cetăţii

Curtea Domnească de la Suceava

Curtea Domnească de la Suceava a fost imortalizată in scrierile cronicarilor moldoveni precum şi în naraţiunile călătorilor străini.

A fost descrisă ca fiind un palat, mare biserică şi punct de acces spre poalele Carpaţilor.

Curtea Domnească a fost localizată în perimetrul oraşului medieval, chiar lângă Biserica Sf.  Dumitru în Cartierul Şipot, care a fost vechiul centru de meşteşugărit al Sucevei.  Fundaţie este încă vizibilă şi se merită citirea panourilor, în timp ce vă îndreptaţi spre una din bisericile din apropiere. 

Adresa : Ana Ipătescu Blvd, +40 (230) 216 439 Fax: + 40 (230) 522.979

Muzeul de Ştiinţe Naturale

Muzeul de Ştiinţe Naturale prezintă în totalitate viaţa naturală din Bucovina.  Din colecţiile mai deosebite se poate enumera cea de cristale de rocă şi pietre preţioase şi exponate ce prezintă viaţa sălbatică a zonei, în habitatul natural. 

Adresa: str. Stefan cel Mare, nr. 23, Suceava Telefon : + 40 (230) 213.775

Vă place istoria? Vedeţi  Muzeul de Istorie din Secţiunea de Istorie  

Planetariul din Suceava

Deschis în 1981, Planetariul este compus din planetariu, o cameră pentru predat, o terasă de observaţie şi ceva mai degrabă ciudat, o bibliotecă germană cu o sală de lectură ataşată. 

Adresa : str. Universităţii, nr 13A, Suceava Telefon: + 40 (230) 216.439 (interior 119).

Muzeul Satului Bucovinean

De-a lungul ţării, se pot găsi mai multe muzee ale satului ce arată cultura şi tradiţiile din regiune.

Muzeul Satului Bucovinean şi adiacentul Muzeul Etnografic, expune costumele şi ţesăturile tradiţionale din zonă, incluzând o replică a unei taverne precum şi o gospodărie tipică.

Dacă termenul de muzeu al satului nu-ţi este familiar, mai pe scurt, el înseamnă o serie de clădiri din perioade diferite aşezate pe un teren, conectate între ele prin cărări pentru a le putea vizita pe rând.  Pentru acei călători care au fost la Dayton, Ohio, The Carillon Complex prezintă o colecţie similară de clădiri restaurate, toate decorate şi echipate pentru a reprezenta o anumită perioadă istorică. 

Câteva case prezentând viaţa rustică, sunt decorate foarte viu cu linii foarte frumoase, cu textile, mobilă rustică şi cu toate tipurile de oale şi ustensile de uz zilnic.

Muzeul Satului Bucovinean este situat adiacent Cetăţii de Scaun şi merită cu siguranţă jumătate de oră din timpul dvs.  pentru a vedea diferitele stiluri de construcţii şi accesorii pentru casă din timpuri străvechi. 

Hanul Domnesc

Muzeul Etnografic din Suceava

Hanul Domnesc este unul dintre cele mai vechi clădiri publice din Moldova, cu parterul şi pivniţa datând din de la sfârşitul sec.16 şi începutul sec.17. 

Hanul Domnesc a fost la început un punct de reper pentru călătorii şi comercianţii ce soseau în zonă iar mai târziu, în jurul sec.17 până în sec.19, clădirea a servit drept reşedinţă regală, fiind cabana de vânătoare a împăratului ungar Franz Joseph.  În prezent, aici este găzduit Muzeul Etnografic din Suceava, ce prezintă în principal istoria etnografică a regiunii Bucovina.

Expoziţia permanentă din hol a fost deschisă recent pentru public şi reconstituie atmosfera unui han din sec.18.

Hanul renovat era un loc de întâlnire al negustorilor şi al călătorilor în drumul lor spre Suceava.

Expoziţia expune diferite camere:  sala de recepţie, bucătăria, sala de dormit, cămara, pivniţa cu vinuri, bordelul local, toate fiind părţi vitale ale oricărui han bucovinean.

La etajul secund, se află câteva piese foarte interesante de artă populară şi etnografică, reprezentativă pentru această parte a ţării.

Cel mai ine este să faceţi cetatea şi muzeul odată, iar dacă nu sunteţi în formă, puteţi lua un taxi până la cetate şi apoi puteţi coborî spre muzeu; altfel, puteţi merge de la muzeu pe jos cam 20 de minute până la cetate, folosind scările şi unele scurtături ce vă vor duce sus.  Privelişte de sus este minunată, aşa că nu cumva să uitaţi camera foto!!!

Adresa : str. Ciprian Porumbescu, nr. 5, Suceava Telefon: + 40 (230) 516.439 (interior 115)

Casa memorială Simion Florea Marian

“Să câştigi cu o atingere de stilou” este ceea ce cel mai mare folclorist şi etnograf român academicianul Simion Florea Marian a făcut, fiindu-i înmânat medalia Herescu şi un premiu în valoare de 4000lei pentru munca sa, un studiu asupra poporului român.

Casa memorială este una normală pentru România, conţinând mobilă, poze, portrete, monografii şi o bibliotecă cu cărţile preferate ale autorului.

Marele rol al lui Simion a fost acela de a culege şi a organiza în colecţii şi compilaţii legende, mituri, cântece şi imagini din zonele rurale ale României, multe dintre ele din Bucovina.  El a contribuit cu prisosinţă la solidificarea şi proeminenţa identităţii naţionale într-un moment când această identitate căpăta o importanţă din ce în ce mai mare odată cu unirea Moldovei cu Ţara Românească.

Multe credinţe ale ţăranului român au fost puse pe hârtie şi “codificate” pentru prima prima dată în scrierile lui Marian, iar cercetările şi scrierile sale incluzând articole din ziare au fost în concordanţă cu mişcarea spirituală din acea perioadă.  Mai mult despre tradiţii şi folclor aici. 

Casa a fost cumpărată chiar de autor din banii pe care i-a câştigat în urma unui concurs organizat de către Academia Română iar modificările şi decorarea au fost făcute chiar de către el.

Casa este cu adevărat drăguţă, având 6 camere ce degajă o atmosferă încântătoare, ea fiind renovată în iunie 1974.   Fără îndoială că administratorii acestui frumos monument au o grijă deosebită pentru zestrea şi memoria marelui scriitor român.

Casa este pe strada cu acelaşi nume la     Nr. 4. Tel: + 40 (230) 216 439

Statuia lui Ştefan cel Mare

Statuia este cu adevărat o operă monumentală, ceea ce dovedeşte dragostea şi admiraţia moldovenilor pentru cel ce a fost legendarul erou, Ştefan cel Mare. 

Dezvelită în timpul perioadei comuniste în 1977, statuia îl înfăţişează pe Ştefan călare pe armăsarul său, iar o serie de reliefuri complicate de la baza sculpturii descriu în imagini bătăliile lui Ştefan împotriva turcilor.

Într-adevăr, în acea luptă de la Vaslui, Ştefan a fost din nou victorios! Măreaţa sculptură a fost realizată de către Eftimie Bârlădeanu şi dezvelită în 1977.

Monumentul este un loc bun pentru a-ţi trage sufletul înainte de urca spre cetatea de scaun. 

Plimbări prin oraşul Suceava

De-a lungul străzii Armenia

Ia un maxi taxi din Piaţa 22 decembrie până la vechea Mănăstire Zamca, un locaş de cult glorios, cu turn şi ziduri de apărare, ce te duce cu gândul mai mult la o fortăreaţă decât o biserică. 

Priviţi frescele din biserică şi minunaţi-vă de combinaţiile influenţelor arhitecturale din întregul complex.

De la Mănăstirea Zamca puteţi merge cam 400 de metri până la Biserica Sf.  Simeon, având în apropiere cimitirul precum şi cimitirul armenesc.

De aici, poţi merge sper sud, spre Casa Memorială Simion Florea Marian şi de acolo spre Muzeul Satului Bucovinean şi dacă aveţi voinţă, puteţi ajunge până la Cetatea de Scaun. 

Ocolul bisericilor

Ocolul bisericilor

Pornind din nou din Piaţa 22 decembrie, aveţi o paletă largă de biserici pe o rază de doar 300 de metri.  Poate părea un pic ciudat să vizitaţi aceste biserici “normale” de vreme ce vă aflaţi în regiunea cu bisericile protejate de către UNESCO.  

Însă aceste mici bijuterii urbane se află la o distanţă de doar câţiva metri una de cealaltă, fiind construite în epoci istorice diferite.  Între aceste biserici este inclusă şi o capelă ce aparţinea vechii Curţi Domneşti, Biserica Ortodoxă Armeană precum şi alte multe stiluri diferite de biserici moldoveneşti. 

Biserica Domniţelor

Cunoscută sub numele de Biserica Domniţelor, această biserică închinată iniţial Sfântului Ioan Botezătorul se află la mică distanţă de ruinele fostei Curţi Domneşti.   

Vasile Lupu a pus temelia acestei biserici în aul 1643, servind ca şi capelă pentru curte, acum fiind separată de către principalul drum, Str.Ana Ipătescu.  Capela a înlocuit o biserică ce se afla pe acelaşi loc, ce fusese dedicată tot Sfântului Ioan Botezătorul.

Biserica este cunoscută de către localnici sub numele de Biserica Coconilor sau Biserica Beizadelelor.  Este o biserica mică şi foarte frumoasă, cu decoraţii exterioare fermecătoare şi cu o modestă grădină frontală.

În spatele bisericii se află o străduţă liniştită şi urmărind-o până la capăt puteţi ajunge la Biserica Sf.  Gheorghe.  Piaţa principală dintre ruinele domneşti şi biserică poate deveni foarte aglomerată iar dacă nu aveţi destul curaj să o traversaţi, puteţi foarte bine să vizitaţi alte biserici mai mari şi mai frumoase în Suceava. 

Turnul cu clopot Sf.  Dumitru Marcând faptul că Suceava face parte din Moldova, având un stil arhitectural distinct.  Biserica Sf.  Dumitru

Biserica Sfântul Dumitru

De pe ruinele Curţii Domneşti puteţi vedea turnul înalt de 45 de metri al acestei mici şi deosebite biserici din centrul oraşului.  Cum vă apropiaţi de biserică veţi putea observa stema Ţării Moldovei pe una din feţele turnului.

Simbolul zimbrului se află stema regiunii, Bucovina, având acel fundal roşu şi albastru.  Zimbrul a fost vânat până la dispariţie, în anul 1627 mai putând fi găsit doar în rezervaţii speciale.

Turnul solid şi cu o structură în stil moldovenesc, construit de către Alexandru Lăpuşneanu în 1560, a fost folosit ca punct de observare a incendiilor sub ocupaţia austriacă, în timpul marilor incendii de la sfârşitul secolului 18. 

Biserica a fost construită de către Petru Rareş între 1534 şi 1535 pe bazele unei biserici mai vechi, aşa cum se obişnuia în acele zile.  Este pictată pe dinăuntru şi pe dinafară iar stilul poate fi considerat unul moldovenesc. 

Vă puteţi îndrepta de aici de-a lungul bulevardului principal spre Biserica Sf.  Gheorghe

Catedrala Sf.  Gheorghe de la Mirăuţi

Pe un mic platou situat cam la jumătatea distanţei dintre ruinele Curţii Domneşti şi Cetatea de Scaun, Biserica Sf.  Gheorghe a fost construită pe locul care cunoscut sub numele de Dealul Tătarilor

Biserica Sf.  Gheorghe din Mirăuţi ce se afla pe acest loc era cea mai veche din Suceava, ea probabil fiind construită din lemn şi apoi înlocuită cu ziduri din piatră de către Petru Muşat.  Până în 1402 a fost sediul Mitropoliei Sucevei în timpul domniei lui Alexandru cel Bun şi a fost locul de încoronare al domnitorilor până la atacul tătarilor din 1513 ce a dus la distrugerea bisericii originale.

Reconstrucţia a început în anul 1514 condusă de fiul lui Ştefan cel Mare, Bogdan al III-lea cel Orb, în acelaşi an în care el a subjugat Moldova într-un pact foarte neinspirat în care suveranitatea Moldovei era dată în schimbul apărării împotriva tătarilor devastatori.

Construcţia a fost finalizată în anul 1522, sub domnia lui Ştefăniţă, fiul lui Bogdan şi nepotul lui Ştefan cel Mare.  Aici este îngropată soţia lui Ştefan cel Mare.

Este o construcţie de o frumuseţe deosebită, cu un suflu puternic dar graţios în acelaşi timp datorită acoperişului din ţiglă emailată.  Picturile murale interioare şi exterioare au fost executate sub domnia lui Petru Rareş.  Pentru ai spori farmecul şi graţia, partea superioară a bisericii a fost modificată la începutul secolului al 17-lea şi i s-au adăugat şi turle în spirală pentru un efect mai puternic.  Biserica a devenit scaunul Arhiepiscopiei Sucevei şi Rădăuţilor.

După ce aţi văzut Sf.  Gheorghe, probabil cea mai importantă biserică din Suceava, este normal să simţiţi impulsul de a urca până la Cetatea de Scaun. 

Biserica Sf.  Gheorghe

Biserica face parte din complexul mănăstiresc Sf.  Ioan cel Nou, de pe strada Mănăstirii. 

Deşi biserica cu acelaşi nume ca şi cea episcopală a fost construită mai spre centrul oraşului spre a putea deveni noul scaun al Mitropoliei Sucevei, acest fapt a dat Sucevei două biserici măreţe.  Oraşul port la Marea Neagră, Cetatea Albă, a fost odată sub sfera de influenţă a domnitorilor moldoveni (trecând apoi în posesia Imperiului Otoman) iar în 1300 un turc sub numele de Ioan din Trebizon (pe coasta sudică a Turciei de astăzi) a refuzat să renunţe la credinţa sa creştină în faţa paşei. 

Aşa cum spune legenda, el a fost târât de-a lungul străzilor şi torturat iar în urma refuzului de a accepta Islamul, a fost executat. 

La auzul acestei povestiri, pe atunci conducătorul Moldovei, Bogdan cel Chior, a făcut în aşa fel încât să aibă oasele lui Ioan aduse la Suceava.  Astfel Ioan a devenit primul sfânt al oraşului, devenind Ioan cel Nou, pentru a-l putea distinge de celălalt sfânt, Ioan Botezătorul. 

Biserica Sf.  Gheorghe are aceste relicve, oasele unui turc devotat credinţei ortodoxe, dând numele bisericii –Ioan cel Nou deşi mulţi o numesc simplu, Sf.  Gheorghe. 

Sinagoga Gah

Societatea de ajutor reciproc Gemilut Hasidim din Suceava oferea servicii şi sprijin în întreaga regiune pentru cei săraci, nevoiaşi şi pentru cei aflaţi la strâmtoare.

Hasidim (provenit din ebraicul: חסידים) este pluralul cuvântului Hasid (חסיד), însemnând "pios" sau "îndreptăţit", cu dovezi de bunătate pline de dragoste

Hasidim este pluralul lui Hasid, ceea ce înseamnă pios, moral.  De fapt, Gemilut Hasidim în traducere literală ar fi “dovezi de bunătate pline de dragoste” însemnând vizitarea bolnavilor, hrănirea celor flămânzi şi acordarea de adăpost străinilor.  În credinţa evreiască, aceste acte sunt considerate mult mai valoroase decât milostenia obişnuită pentru că ele în primă instanţă sunt acte de bunătate manifestate faţă de săraci, bolnavi şi cei aflaţi în nevoie precum şi onorarea celor morţi şi nu doar simple donaţii de bani.

Sinagoga a fost construită având aceste sentimente în inimă, fiind ridicată de către societate în cinstea credinţei evreilor în anul 1870, într-un moment în care populaţia evreiască se apropia de 10,000 de suflete iar oraşul avea 10 sinagogi.  Evreii erau reprezentaţi puternic în meşteşugurile locale, în profesiile învăţate şi în guvern.

 Evreii locuiau în multe din oraşele Bucovinei, de la oraşe mari precum Cernăuţi până la sătucuri izolate.  În prezent, sinagoga este un exemplu frumos de arhitectură moldovenească autentică combinată cu tapiseriile bogate a credinţei evreieşti.

Din păcate, după o zeci de ani de convieţuire armonioasă sub administraţia austriacă, odată cu plecarea habsburgilor, tradiţionala părtinire faţă de evrei a românilor a preluat controlul.

Până la urmă, un evreu fanatic a fost cel care l-a decapitat pe sfântul Sucevei, Ioan cel Nou, la Marea Neagră în 1330.  Prin hărţuire constantă şi câteodată prin forţă, populaţia evreiască din Suceava a fost dată la o parte de-a lungul deceniilor.

Chiar şi regele Carol al II-lea şi în particular, Garda de Fier, au contribuit la sentimentul antisemit din anii 1920, 1930.

Populaţia evreiască a fost decimată în timpul celui de-al doilea război mondial, timp în care evreii şi-au redus numărul de la 800,000 la 400,000 datorită deportării, lagărelor de muncă şi a execuţiilor.  Aliatul român al naziştilor, Generalul Ion Antonescu îi vedea pe evrei români ca fiind bolşevici.  Din această cauză, multe familii evreieşti române şi-au schimbat numele, atunci precum şi în deceniile care au urmat, pentru a evita descoperirea lor.

Mai multe sinagogi din Suceava au fost distruse în primii ani ai comunismului, iar astăzi, doar una mai poate fi folosită, meritând să fie vizitată pentru că este un model deosebit de arhitectură, moştenire a celor care odată au îmbogăţit oraşul cu actele lor de caritate.  Din păcate, guvernul român încă  nu vrea să recunoască că holocaustul  a avut loc şi în România. 

Viaţa civică în Suceava

Chiar dacă zona administrativă nu are bisericile sau muzeele ale altor zone din oraş, o plimbare de-a lungul blocurilor ce înconjoară primăria unde Bulevardul 1 mai se continuă cu Strada Ştefan cel Mare, oferă o privelişte de ansamblu asupra vieţii de oraş românesc. 

Plecând de la nord de biroul primarului, veţi ajunge în parcul şi apoi în campusul universităţii din oraş, numită tot Ştefan cel Mare, apoi puteţi să admiraţi stelele în planetariul alăturat. 

Putem găsi şi o piaţă de cartier, chiar în spatele universităţii, şi mergând cam 200 de metri spre sud-vest veţi găsi o şcoală, numită după faimosul erou naţional armean, Spiru Haret.  Luând-o înapoi pe bulevardul principal, veţi da apoi de Spitalul Judeţean, al cărui vedere va face pe orice străin să nu se mai plângă de sistemul de sănătate de acasă.

În drum spre Bulevardul 1 Mai, aruncaţi o privire la stadionul local şi la echipa de fotbal locală, mândria sucevenilor. 

Grădina Botanică de la Bosânci

Dacă ziua este însorită iar Suceava şi inspiraţia este bună, dă o fugă pe la piaţă pentru ceva legume şi fructe proaspete apoi mergi şi vizitează lacurile, pădurile şi rezervaţia florală de la Bosânci. 

Dacă nu aveţi maşină, atunci puteţi opta pentru o cursă maxi taxi care vă va duce acolo cam în 15 minute. 

Aflat la doar 7 km distanţă de Suceava, acest paradis local a tot ce este floral şi natural îţi va încânta ochii, mai ales după ce ai petrecut ultimele zile vizitând clădiri şi muzee.  Minunata zonă, adevăratul rural idilic, a fost casa academicianului român, Theofil Sauciuc-Săveanu.

Bosânci este cunoscut pentru trupa profesionistă de colindători, care în fiecare Crăciun îmbracă costume tradiţionale, dau concert la sala primăriei şi merg din casă în casă, cântând:  “Deschide uşa creştine”.

Muzeul de Istorie Bucovina

Muzeologii români simt că nu au o colecţie completă dacă nu există şi exponate din epoca de piatră, iar Muzeul de Istorie Bucovina nu face excepţie.

Însă secţia de istorie medievală este mult mai bogată, acoperind marea majoritate a istoriei şi culturii regiunii de-a lungul secolelor.  Desigur, fiind o dată capitala Moldovei, Ştefan cel Mare poate fi regăsit în mai multe camera din complexul muzeal.

În ciuda faptului că a fost o capitală a Moldovei, cei aproape 150 de ani de dominaţie habsburgică au făcut ca cetăţenii din Suceava precum şi cei din judeţ să aibă un accent apropiat conaţionalilor din Transilvania. 

33 Piaţa 22 Decembrie

Ceva terapie de mall

Dacă ai de gând să petreci mult timp explorând curentul picturilor din Bucovina şi dacă, în particular, ai de gând să stai în una din casele de oaspeţi sau pensiuni de la ţară, atunci fă-ţi plinul în Suceava. 

La Iulius Mall ai parte de acelaşi sentiment ca oriunde în lume, cu super market-uri, magazine şi cu toate luminile colorate din oraş.  Iulius Group, condus de către cel care l-a fondat, Iulian Dascălu, magnatul fibrelor sintetice, este cumva asemănător cu Westfield Corporation din Australia, pentru că şi ei au o serie de mall-uri cu acelaşi nume în mai multe zone ale Australiei. 

 Dascălu a pus a dat o nouă întrebuinţare unei locaţii înalte de 200 de metri ce încorporează şi o platformă suspendată, pe locul fostei fabrici din Suceava.  La 40 de metri înălţime, platforma are un restaurant suspendat, de unde veţi putea avea parte de privelişti uimitoare asupra Sucevei din toate direcţiile.  De asemenea, Primăria plănuieşte să lege mall-ul de Cetatea de Scaun printr-o telegondolă, având o lungime de aproximativ 2 km. 

Iulius Mall din Suceava se alătură celor din Timişoara, Iaşi şi alte oraşe. .

Fiind localizată în cartierul Şipot, mall-ul este o atracţie pentru cei din Suceava dar şi pentru cei din oraşele învecinate:  Botoşani, Fălticeni, Târgu Neamţ, Rădăuţi.   

Dacă nu aveţi chef de scene comerciale, atunci piaţa de legume şi fructe se află la mică distanţă de Biserica Sf.  Dumitru, pe strada Petru Rareş, fiind perfectă pentru a vă cumpăra fructe, brânzeturi, băuturi sau orice altceva necesar unei zi de vizitat prin oraş. 

Festivalul Ştefan cel Mare

În fiecare an în august, Festivalul Medieval Ştefan cel Mare are toate caracteristicile unui târg medieval.

Cu ceremonii medievale şi oameni îmbrăcaţi în costumele epocii, având loc în Cetate sau la vechea curte domnească, la biserica centrală de la Mirăuţi sau la Biserica Sf.  Gheorghe.

Localnicii se pregătesc cu săptămâni înainte de începerea festivalului, asigurându-se că înţeleg toate regulile turnirului, competiţie ce are loc fie la vechile castele fie pe străzi, iar costumele sunt atent verificate pentru a arăta impecabil în timpul festivităţilor.

Sunt programate mai multe spectacole pe timp de noapte, cuprinzând scene din istoria medievală.

Toate ingredientele unui festival medieval pot fi găsite şi aici:  de la competiţii şi lecţii de tras cu arcul la pictură facială.  Merită pe deplin să îţi schimbi itinerarul dacă poţi, pentru a vă putea delecta cu această minunăţie din inima Bucovinei. 

Atracţii de lângă Suceava  

Dacă ai reuşit să faci rost de o maşină şi de un şofer, o plimbare dis-de-dimineaţă prin împrejurimile Sucevei va scoate la iveală şi mai multe din bisericile construite de către Ştefan cel Mare

Biserica Sf. Ilie aflată la 8 km, în Pătrăuţi, este capodopera sa, edificiul fiind construit în anul 1487.

Una din locaţiile prefera ale localnicilor (îi poţi vedea zilnic bătând cărarea din şi spre mănăstire) este Mănăstirea Dragomirna, o mănăstire de maici, plină de călugăriţe mai tinere sau mai bătrâne, unde femeile pot rămâne peste noapte, pentru a avea parte de o un somn eclesiastic. Se merită să cercetaţi manuscrisele iluminate executate de către fondatorul bisericii, un artist talentat. 

  Mănăstirea se află în apropiere de  Mitocu Dragomirnei (mitoc însemnând clădirile adiacente unei mănăstiri sau o comunitate satelit de lângă o mănăstire importantă), o comună cam la 10 km depărtare de Suceava.

Peste râul Suceava, de-a lungul Căii Unirii, mergând spre zona industrială a Sucevei, se găseşte un bazar cu magazine micuţe şi standuri, care poate fi destul de animat, dacă ai chef de uitat printre mărfuri şi bijuterii ieftine. 

De-asemenea acolo se găseşte şi fortăreaţa Şcheia, aflată la înălţimea de 384 de metri deasupra oraşului, fiind construită la 1300, având o formă tipică de romb.  Şcheia este o unitate separată de Suceava, având propriul ei primar.

Istoria Sucevei

Se spune că numele '' Suceava'', este de origine dacă, fiind derivat de la cuvântul ''davă'', care înseamnă ''fort''. Dimitrie Cantemir, în cunoscuta lui lucrare 'Descriptia Moldavie' consideră originea numelui ungurească: Szűcsvár , însemnând oraşul negustorilor de blănuri.

Oraşul Suceva a fost pentru o perioadă lungă de timp capitala Moldovei şi de aseamenea reşedinţa principală a principilor Moldovei(între 1388-1565). În timpul domniei lui Alexandru Lăpuşneanu reşedinţa a fost mutată la Iaşi.

Suceava împreună cu restul Bucovinei (sau Bukovina pentru vorbitorii de limbă germană şi pentru vorbitorii de limbă engleză) pentru care era principalul centru administrativ, a fost sub dominaţia Monarhiei Habsburgilor (mai târziu Austro-Ungariei) între 1775-1918; apariţia domeniilor habsburgice s-a întins până în sud-estul oraşului. La sfârşitul Primului Război Mondial, Suceava a făcut parte din România Mare.  Vedeţi mai multe în secţiunea Istoria Sucevei

Fotografia Copyright (C) 2005 - 2008 Rest Romania SRL, Toate Drepturile Rezervate Fotografia: © REST ROMÂNIA SRL

Ruinele turnului din cetatea de tron