Bine aţi venit la Sinaia în frumosul judeţ Prahova din regiunea Muntenia din România! Vedeţi tradiţiile de Muntenia în Sinaia, şi găsiţi hotelul sau pensiunea perfectă în secţiunea Acomodare din Prahova. Rezervaţi o casă de oaspeţi sau o pensiune într-un sat cuibărit în munţi sau un superb hotel de la Ploieşti până la alte oraşe din Prahova, cum ar fi Sinaia.
Noi muncim din greu pentru a fi la zi cu cel mai bun ghid
turistic al României pentru călătoriile Dumneavoastră
Cum să tipăreşti ghidul nostru :
Toate ghidurile noastre sunt
disponibile pentru citit în modul de tipărire gratis pentru toţi
călătorii înregistraţi
Formatul nostru special de
tipărire este disponibil pentru toţi membrii Clubului Călătorilor
Rest Romania. Membrii
pot tipări toate ghidurile noastre (peste 100) sau salvându-le în
format PDF pentru o distribuire uşoară prin poşta electronică
prietenilor sau rudelor
Vizitaţi restromania.ro/inregistrare
pentru a vă înregistra acum!
Ploieşti şi Sinaia sunt oraşe în judeţul Prahova. Regiunea Muntenia este o regiune istorică a României. Bine aţi venit la Sinaia în judeţul Prahova, parte a regiunii Muntenia din România! Descoperiţi istoricul Ploieşti şi satele înconjurătoare, vedeţi ce lucruri puteţi face şi înţelegeţi bogăţia culturii Muntenia dezvăluindu-se în istoricul judeţ Prahova. Rest România vă va ajuta să găsiţi hotelul sau pensiunea perfectă în secţiunea Găzduire din Sinaia, sau alte activităţi grozave mai departe în Ploiesti şi judeţul Prahova.
Need be seen by thousands of
English-speaking tourists?
Zumzetul regal este greu de neobservat în această staţiune de
schi şi ţară a minunilor pe timp de vară, plină de turişti din
Germania şi Marea Britanie, ce se îmbulzesc spre Domeniul Regal cu
castelele şi palatele sale.
Deşi nu la fel de populară ca Buşteni-ul cu propria clasă
mijlocie burgheză, Sinaia este cea mai apropiată staţiune montană cu
servicii complete de Bucureşti. Şi acestea la o depărtare de doar
două ore cu maşina sau trenul, şi curse frecvente la toate clasele.
Citiţi mai multe în secţiunea Transport din Sinaia
mai jos.
Rezerve şi Prezerve
Motivele pentru care Sinaia
există aici sunt cu siguranţă împrejurimile înmărmuritoare ale
porţii Văii Prahovei.
Ca şi gazdă a rezidenţei familiei regale a României pentru mai
mult de un secol, Sinaia a avut dintotdeauna legi stricte pentru a-i
menţine frumuseţea, tăiatul copacilor şi chiar culesul unor flori
tentante, precum bujorii, florile de colţ sau genţiana aurie fiind
de mult interzise.
Pe lângă regiuni
întinse acoperite de păduri de brazi şi molizi, Sinaia este
binecuvântată cu spectaculosul Parc Naţional Bucegi, care înconjoară
valea pe partea vestică, acoperind o arie totală de 326,63 km˛.
Vârful cu Dor, Furnica şi Piatra Arsă se înalţă
proeminent deasupra liniei cerului. Citiţi despre
Parcul Naţional Bucegi
aici.
Între Două Lumi
Sinaia este amplasată în Valea râului Prahova, care se ridică în
Munţii Carpaţi, aceştia formând graniţa dintre Valahia şi
Transilvania.Citiţi
mai multe în secţiunea noastră Geografia
oraşului Sinaia
Imediat după dealurile valahiene şi între Munţii Bucegi, Sinaia
a fost pentru mult timp aşezată pe ruta comercială principală ce
mergea de la Braşov la Bucureşti şi mai departe prin câmpiile
aluviale bogate.
Hartă: Traseul telecabinei din Sinaia este superb, urcând
până la 2000m pe Platoul Bucegi.
Folosiţi barele de derulare pentru a
vedea zona completă din jurul Sinaiei, şi daţi click pe orice
Simbol
a vedea mai multe informaţii!
Castelul Peleş este încununarea gloriei
Domeniului Regal Peleş din Sinaia.
Casa Regală a României are mai micul şi mai
locuibilul Castel Pelişor drept reşedinţă oficială,
Casa de vânătoare Foişor găzduind diferite evenimente şi servind
drept casă de oaspeţi pentru demnitarii vizitatori.
În urma dorinţei Maiestăţii Sale Regele Mihai I,
majoritatea încăperilor Castelelor Peleş şi Pelişor
vor rămâne muzee funcţionale până cel puţin în anul
2010.
Demnitari şi acum oameni obişnuiţi au
fost primiţi în aceste monumente impunătoare, construite în
anii 1913 şi 1939.
Parcul din Sinaia
Sosirea În Sinaia
Atracţiile unicate ale oraşului Sinaia sunt aranjate convenient
într-o linie curbată ce pleacă în sus de pe podeaua văii, unde se
găsesc râul, şoseaua şi liniile de cale ferată.
Dacă aţi angajat un tip român de treabă care să conducă pentru
Dvs. pe timpul şederii în România şi ajungeţi în Sinaia, puteţi să
parcaţi la gară, iar dacă sunteţi pe cont propriu şi preferaţi
trenul, veţi ajunge în locul în care trebuie.
Chiar dacă sunteţi în Sinaia pentru doar câteva ore, pe drumul
spre Braşov sau Bucureşti, parcul şi clădirile din apropierea gării
vă vor trezi un interes destul de mare pentru a face oprirea Dvs. să
merite.
Gara din Sinaia a fost construită în anul 1913 şi, deşi este
similară cu cea din Buşteni, este puţin mai delicată.
Datorită relaţiilor regale ale oraşului Sinaia, Simplon Orient
Express şi Arlberg Orient Express ce veneau de la Calais şi Paris
opreau aici în drumul lor către Bucureşti (pe atunci cunoscut ca
"Micul Paris"). Gara originală a fost construită în anul 1913, cu
adăugarea unei gări regale în stil neo-românesc în anul 1939, la o
depărtare de doar 10 metri de prima.
Ambele clădiri erau locul unde feţele regale şi demnitarii
Europei erau cazaţi de Regii României (Ferdinand I, Carol al II-lea
şi Mihai I), şi locul unde Preşedintele Statelor Unite ale Americii
Ford a fost primit de Ceauşescu în anul 1975. Nu rataţi pictura
murală din sala principală a gării, ce descrie în mărime naturală o
scenă cu Prinţul Basarab din secolul XIV.
Încă mai există o piaţă frumoasă pe partea opusă gării, care
odată găzduia ceremoniile de sosire sau plecare de care beneficiau
şefii de stat, din păcate fiind folosită şi de nazişti în timpul
celui de-al Doilea Război Mondial pentru marşurile şi adunările lor.
Parcul Dimitrie Ghica
Puţin mai sus de gări se găseşte parcul Dimitrie Ghica, cu toate
dotările de rigoare, de la fântâni şi bănci până la o colecţie unică
de busturi şi statui ce comemorează figuri istorice importante
pentru Sinaia şi România în general.
Parcul găzduieşte Muzeul Ştiinţelor Naturale Prahova. Înconjurat
de grădini construite în anul 1881, muzeul judeţean este localizat
într-o fabuloasă clădire în stil brâncovenesc. S-ar putea să fi
văzut exemple de astfel de arhitectură prin Bucureşti, dar aceasta
este într-adevăr superbă.
Stilul Brâncovenesc
Brâncoveanu a fost un domnitor muntean care a supravegheat o
perioadă bogată de creştere culturală la sfârşitul secolului XVII în
Valahia, inclusiv această semnătură arhitecturală care reprezintă un
amestec de succes şi distinctiv între influenţe renascentiste şi
bizantine, cunoscut astăzi ca stilul arhitectural brâncovenesc.
Având coloane şi arcade de-a lungul coridoarelor, balcoanelor,
scărilor exterioare şi a verandelor, aspectul este încântător în
dimensiuni mici sau mari, şi rămâne una din cele mai plăcute
contribuţii ale României în lumea arhitecturii.
Colecţia Rezervaţiei Bucegi Muzeul este
deschis între 9am şi 7pm Marţi – Duminică
Pe lângă fotografiile realizate clădirii practic, înăuntru veţi
găsi o secţiune a Rezervaţiei Bucegi, cu colecţii ale florei şi
faunei din Munţii Bucegi. Muzeul joacă un rol foarte important în
păstrarea şi catalogarea multor specii aflate în pericol sau în
stare critică din munţii înconjurători, unde noi rezervaţii
controlate strict prezervă zone semnificative. Mai există de
asemenea şi o cameră deschisă temporar ce deţine exponate turistice.
Cazinoul din Sinaia
Din fericire încă în folosinţă şi astăzi, cei tineri pot
găsi jocuri frumoase pentru a petrece timpul, în timp ce
vârstnicii pasionaţi investighează Muzeul Mănăstirii Sinaia
în sus pe deal!
La intrarea în cimitir, Marele Vultur Românesc îşi
întinde aripile pentru a apăra victimele de război, o
dedicaţie în memoria eroilor din 1916-1918 care au căzut în
timpul invaziei forţelor austriece şi germane în Valea
Prahovei, sechestrând 80% din România.
În sus de la muzeu se află o altă bijuterie a coroanei
arhitecturale a oraşului Sinaia, Cazinoul Regal, proiectat şi
construit sub supravegherea arhitectului Petre Antonescu, le cererea
Regelui Carol I al României.
Cazinoul a fost bine manageriat, principalul acţionar fiind
Baronul de Marcay, acelaşi acţionar al cazinoului din Monte Carlo. A
fost deschis odată cu gara în anul 1913, fiind o altă oportunitate
superbă pentru fotografiere, aşezată atât de calm în mijlocul
parcului înconjurător.
Astăzi, Cazinoul găzduieşte conferinţe şi evenimente
internaţionale, precum şi expoziţii artistice moderne, de fotografie
sau meşteşugăreşti, din când în când, aşadar verificaţi să vedeţi
dacă prindeţi vreun eveniment. Turiştii tineri pot găsi de asemenea
mese de biliard şi diferite jocuri pentru a-şi petrece timpul în
timp ce părinţii lor vizitează un muzeu sau două!
Niciodată nu ştii de unde pot să apară americanii, pe nepusă
masă, iar la sud de Sinaia, aceştia au aruncat bombe în încercarea
lor de a contracara ocupaţia nazistă şi producţia de petrol în Al
Doilea Război Mondial.
Ironic, armata României era mai numeroasă decât cea a
americanilor înainte ca S.U.A. să intre în război în anul 1941.
Monumentul din cimitirul militar din apropiere de Cazinou este
dedicat "Operaţiunii Valul Seismic", campania ambiţioasă de
bombardare din luna August 1943 a Forţelor Aeriene ale S.U.A..
Avioanele Liberator B-24 au zburat din Benghazi, în nordul Africii,
făcând parte din primul atac masiv la altitudine joasă. Aceea a fost
de asemenea şi cea mai lungă distanţă pe care avioanele au
străbătut-o până la punctul inamic.
Bombardierele au reuşit să se năpustească la altitudine joasă şi
să arunce peste 250 de tone de muniţie, în încercarea lor de a
distruge singura mare sursă de petrol a naziştilor (până în anul
1941), care era produs la rafinăriile de lângă centrul industrial
Ploieşti, la aproximativ o oră depărtare de Sinaia.
Castelul Peleş, Infirmerie Americană
Castelul Peleş a găzduit pentru recuperare mulţi aviatori
americani, în urma Operaţiunii "Valul Seismic". Tânărul Rege Mihai
le-a mulţumit pentru faptul că nu au bombardat populaţia civilă
(raidurile de la Ploieşti au fost cu atenţie îndreptate către
rafinării, sistemele de canale petroliere şi uzinele de producţie în
general).
Americanii au ajutat de asemenea România în luna iulie 1944, cu
avioane Mustang P51 şi Lighting P38, bombardând aerodromurile
naziste de la Bacău şi Siliştea. Bacău a rămas un aeroport mare
astăzi, în ciuda eforturilor verilor de peste lac.
Deşi aţi putea crede că aţi văzut destule mănăstiri în România, este
neîndoielnic faptul că fiecare are farmecul său aparte şi toate
merită vizitate.
Mănăstirea Sinaia este într-adevăr "Perla Carpaţilor", fiind
prima construcţie realizată în această parte a Văii Prahovei, iar
astăzi este însăşi catedrala măreţilor Munţi Bucegi.
Pictură Murală a Regelui Carol I
Comemorând ascensiunea la tron a primului monarh al
României, pe pereţii Bisericii Mari din Mănăstirea Sinaia.
Pe lângă farmecul total într-un stil Brâncovenesc autentic,
construită în anul 1960, Mănăstirea din Sinaia are două frize ale
Ultimului Testament, una construită iniţial în partea mai veche, şi
una mai nouă de la mijlocul secolului XIX (discutabil, puţin mai
fotogenică cel puţin). Original construită să deservească doar 12
călugări (numărul apostolilor lui Isus), s-a extins constant pe
măsură ce importanţa oraşului şi a rutelor comerciale din zonă a
crescut.
Biserica Mică
Biserica Mică de la Mănăstire a fost construită la cererea lui
Mihai Cantacuzino în anul 1695, oferind bisericii şi comunităţii
numele actual de Sinaia, după munţii Sinai pe care i-a văzut în
pelerinajele sale la Ierusalim şi Nazaret. Conform unei inscripţii
în limba slavonă (limba vechii biserici) de deasupra unei uşi,
biserica este închinată Sfântului Sava din Palestina. Tablourile
dinăuntru au fost pictate de faimosul pictor Pârvu Mutu.
Ocupată la sfârşitul secolului XVIII de Imperiul Austro-Ungar
(care nu împărtăşea credinţa creştin-ortodoxă), mănăstirea a devenit
o tabără militară pentru 400 de soldaţi care au încercat în zadar să
păstreze poziţia în faţa otomanilor, care i-au măcelărit şi au
transformat mănăstirea într-un sediu central administrativ.
Biserica Mare
Biserica Mare a fost construită sub conducerea stareţilor Ioasaf
şi Paisie, timp de trei ani până în anul 1846 sub domnia lui Bibescu
Vodă, fiind prima biserică din România care a folosit curentul
electric.
Ca şi cu muzeul din josul dealului, şi aici stilul Brâncovenesc
este înfloritor, coloanele fiind sculptate şi împodobite cu motive
florale şi vegetale, şi acelaşi tip de ornamente găsite de-a lungul
ramelor ferestrelor.
Deschis zilnic, 1EUR donaţia la intrare
Călugării de aici sunt îmbrăcaţi în costumele lor tradiţionale,
fiind foarte interesant de discutat cu ei, dacă găsiţi unul care
ştie engleză (mulţi vorbesc germana şi câţiva franceza).
Muzeul Mănăstirii Sinaia
Muzeul Mănăstirii Sinaia a fost primul muzeu religios din
ţară, construit iniţial pentru a găzdui temporar feţele
regale în timp ce se înălţa Domeniul Regal, puţin mai sus de
mănăstire, în anul 1895, care a coincis de asemenea cu
bicentenarul mănăstirii.
Muzeul cuprinde astăzi două săli, cu o superbă hartă a judeţului
Prahova în prima dintre ele, etalând influenţele familiei
Cantacuzino, împreună cu o schiţă a Columnei lui Traian, gravuri ce
arată mănăstirea de-a lungul timpului, un epitaf în limba arhaică
românească brodat cu fir de aur şi argint pe mătase, veştminte
clericale din secolele trecute, ilustraţii pe pagini de aur din
cărţi vechi, prima Biblie tipărită în România, precum şi bani şi
alte artefacte folosite la mănăstire în ultimii 415 ani.
A doua sală are icoane româneşti şi ruseşti,
înfăţişându-i pe Sfântul Nicolae şi Sfântul Sergei, cadouri din
partea Ţarului Nicolae al II-lea. Mai sunt de asemenea şi patru
portrete ale lui Pârvu Mutu (pictorul), plus diferite cărţi şi
obiecte bisericeşti.
Turnul Clopotniţei Sinaia
Adiacent, Turnul Clopotniţei din Sinaia a fost ridicat în anul
1892, cu un clopot luat de la turnul Colţea din Bucureşti, ce fusese
turnat în anul 1775, şi refăcut în anul 1914, cântând astăzi cu
puterea celor 1700kg pe care le are.
Construcţia Castelului Peleş
Înnoptând la Mănăstirea Sinaia în anul 1866, viitorul
Rege al României Carol I s-a îndrăgostit de această vale
paşnică, care îi aducea aminte foarte mult de ţinutul său de
baştină (Carol era Prinţul Carol de Hohenzollern -
Sigmaringen la acea vreme).
Niciodată nu a uitat acest loc, şi în anul 1872 a
cumpărat aici şi a angajat un arhitect
german, Wilhelm Doderer, pentru a-i construi viitorul palat
de vară din munţi.
Pelişor Today
Toate pe Domeniul Regal:
Cazărmi, hambare şi birouri administrative au fost
construite pentru Gărzile Regale, precum şi grajduri pentru
zecile de cai de pe proprietate.
Un economat a fost înfiinţat pentru a furniza
angajaţilor de pe proprietate bunurile necesare şi
personale.
Castelul a continuat să crească şi să se schimbe între
prima dată a completării oficiale din anul 1883 şi forma sa
finală de astăzi care a fost în mare terminată până în anul
1914, atunci sub auspiciile arhitectului ceh Karel Liman.
Încântătoarea Vilă Şipot a fost de asemenea concepută şi
construită de Karel Liman, arhitectul ceh, după ce
principalul castel şi dependinţele au fost finisate. Cândva
locul unui puternic izvor descoperit pentru a furniza apă
pentru tot anul, Vila Şipot este astăzi un hotel, ce oferă
turiştilor doritori, la preţuri rezonabile, o felie de
istorie odată cu şederea lor în Sinaia.
Arată ca un castel dintr-o carte pe care v-o citea bunica Dvs.,
fiind foarte apropiat de aspectul de poveste pe care îl aveau
castelele lui Disney!
Sincer, la prima vedere când ajungeţi pe Domeniul Regal
(proprietatea şi parcurile), este imposibil să nu zâmbiţi când vă
daţi seama că acest castel este adevărat, şi că vă aflaţi aici ca să
fiţi martor la acest spectacol care vorbeşte mai mult despre
străbunii saxoni din alăturata Transilvanie decât de stilurile
româneşti ale mănăstirii alăturate.
Dar totuşi, Peleş este un castel regal românesc, dispunând de
terase în stil renascentist italienesc, cu fântâni, statui, coloane
decorate şi elemente rococo care previn asupra stilurilor mult mai
diversificate din interior.
Camerele Reginei Elisabeta
Prima Regină a României, Elisabeta, soţia lui Carol I, a fost
responsabilă cu decorarea darnică a celor 160 de camere. Favorizând
furnirul de nuc, cristalul, fildeşul şi abanosul, pielea, mătasea
fină şi parchetul, a spune că interioarele de la Peleş sunt
luxuriante nu este de ajuns.
În mare parte sub umbrela mişcării renascentiste germane,
interioarele împrumută destul de mult ici şi colo din stilul
englezesc, rococo şi baroc, rezultând într-un efect încântător şi
capricios, reflectând diversele gusturi ale Reginei.
Ghidul Dvs. vorbitor de limba engleză vă va
arăta 16 din cele mai frumoase camere ale palatului.
Dacă sunteţi de părere că puteţi ghici ce se află după colţ la
Peleş, greşiţi grav, deoarece la stânga aţi putea da peste o sală
mare gen Alhambra, iar la dreapta să intraţi într-una din cele două
camere dedicate Veneţiei, mobilate strident şi cu candelabre.
Printre camerele pe care nu ar trebui să le rataţi se află Sala
de Onoare, cu tăbliile de nuc bogat împodobite, cu blazonul familiei
şi podoabele regale. Sălile de arme, Camera Consiliului şi Camera
Muzicii Vechi oferă detalii interesante despre viaţa la curte de la
începutul secolului XX. Delectaţi-vă de asemenea în Camera
Turcească, Sala de Banchet, în Teatru sau Sala de Concerte, ori pe
Scara de Onoare, printre alte pasaje, privelişti, obiecte de
mobilier şi antichităţi superbe.
Regele Carol şi Regina Elisabeta trăiau în Peleş iar fiul lor,
Principele Ferdinand cu consoarta sa născută engleză, Principesa
Maria, trăiau în Castelul Pelişor, puţin mai sus pe deal în Domeniul
Regal.
De fapt nu este chiar atât de mic, şi fiind construit câteva
decenii mai târziu (pământul s-a surpat în anul 1899), a beneficiat
de unele avantaje moderne şi de o schemă mai coezivă a design-ului
interior, Art Nouveau-ul fiind punctat cu Tiffany şi Lalique, în
ciuda exteriorului renascentist german (probabil pentru a se potrivi
cu castelul mai mare).
Pelişor este destinat să rămână deschis publicului pentru
vizitare până în anul 2010, deşi acum este reşedinţa regală a
Regelui Mihai I al României.
Casa de vânătoare Foişor
Într-adevăr puţin mai cochet decât castelul, Foişorul a fost o
casă de vânătoare pentru feţele regale, dar a devenit rapid o
reşedinţă pentru rudele acestora.
În anul 1914 a devenit casă a Reginei Elisabeta şi a copiilor
acesteia, când fiul ei Ferdinand s-a urcat pe tron şi s-a mutat la
Peleş.
Regina Elena era deja însărcinată când a decorat pentru prima
dată Foişorul în anii 1920, ea şi fiul lui Ferdinand, Carol,
mutându-se de asemenea în micul castel, unde au rămas până când el
s-a urcat pe tron în anul 1930. Astăzi grădinile şi parcul din jurul
Foişorului se datorează cel puţin într-o mare măsură eforturilor
minunate ale Reginei Elena de a reamenaja împrejurimile.
Regele din prezent al românilor, Mihai I, s-a născut la Foişor,
fiu al Principesei Elena (a Greciei) şi al Principelui Carol, la
acea vreme fiu al Regelui Ferdinand I.
Puteţi admira casa de vânătoare din parcurile înconjurătoare ale
Domeniului Regal, care sunt deschise publicului de miercurea până
duminica până la ora 4pm.
Domeniul Regal Peleş
Domeniul Regal Peleş, ce cuprinde Castelele Peleş, Pelişor şi
Foişor, a fost înapoiat Casei Regale la începutul lunii martie 2007,
după ce a fost îngrijit timp de 60 de ani de Guvernul României.
De fapt, întregul domeniu a fost preluat de guvernul comunist la
acea dată, când l-au forţat pe Maiestatea Sa Regele Mihai I să
părăsească ţara.
Aceste castele vechi sunt monumente ale istoriei regale a
României, testamente ale celor 140 de ani de când Carol I a urcat pe
tron, proclamând statul monarhic pe data de 10 mai 1866, şi ale
celor 125 de ani de la declararea Regatului România de către Regele
Carol I, la data de 10 mai 1881.
Casa Regală din România are Castelul Pelişor drept reşedinţă
oficială.
Regele a oferit oficial înapoi statului principala atracţie
turistică, Castelul Peleş (guvernul avea oricum dreptul primului
refuz conform legislaţiei din anul 2001). Partea mai veche a
Foişorului rămâne o reşedinţă de protocol (folosită de guvern pentru
evenimentele de stat şi pentru cazarea demnitarilor aflaţi în
vizită).
Zonele adiţionale de la Ceramica şi Stăvilari aflate sub
auspiciile consiliului Centrului Culturii Europene din Sinaia au
fost de asemenea returnate la începutul anului 2007. În urma
dorinţelor Maiestăţii Sale, cea mai mare parte din Castelele Peleş
şi Pelişor vor rămâne muzee funcţionale până în anul 2010.
Casa Regală
Casa Regală din România, prin agenda, vizitele şi participaţiile
sale în evenimente interne şi internaţionale, întruchipează şi
simbolizează obligaţia României faţă de Europa, precum şi tradiţiile
naţionale, stabilitatea şi continuitatea.
Prinţesa Margareta
Mai întâi ca Înălţimea Sa Margareta, Principesa de Hohenzollern,
iar acum ca Alteţa Sa Regală Principesa Margareta a României, ea
este cea mai mare fiică a Regelui şi a Reginei Anna de Bourbon-Parma
(Ana). Alteţa Sa Principesa Margareta este a 82-a la succesiunea
tronului britanic şi, prin Legea Casei Regale, moştenitoarea
conducerii Familiei Regale. Neavând copii, sora sa Principesa Elena
a României este următoarea succesoare la tron.
Totuşi, din moment ce constituţia regală din anul 1923 prevedea
numai moştenitori bărbaţi, Parlamentul României va fi eventual
nevoit să îmbunătăţească această lege, pentru a codifica decizia
Regelui ca fiica sa cea mai mare să-şi însuşească tronul României
când monarhia va fi oficial adoptată de Parlament.
Restaurarea
Alteţa Sa Radu, Principe al României
Alteţa Sa, Principesa Margareta a României
A cincia generaţie de feţe regale ale României continuă
să deservească românii drept reprezentanţi speciali.
Casa Memorială Enescu
Casă pentru Enescu şi Yehudi Menuhin, unul din mulţii
săi elevi celebri de la casa din Sinaia.
Cum s-a întâmplat cu multe Case Regale din Europa, cea din
România a avut partea ei de provocări odată cu cele două războaie
mondiale, ocupaţia de guverne naziste şi comuniste, ca şi
instabilitatea coaliţiilor guvernamentale multi-partite.
Este de notat că Regele Mihai este unul din cei doar doi monarhi
supravieţuitori europeni încă în viaţă, care au domnit în timpul
celui de-al Doilea Război Mondial. În timp ce regele a fost forţat
să părăsească România, nu a existat niciodată o abdicare oficială,
din moment ce nici un moştenitor sau succesor nu a fost vreodată
încoronat.
Câtă vreme monarhia în România este universal populară dintr-un
punct de vedere al mândriei naţionale -- Casa Regală a reuşit în
definitiv să supravieţuiască în exil de-a lungul tristei perioade
comuniste totuşi -- neîncrederea încorporată în orice formă de
autoritate duce la nostalgia după instituţiile regale tradiţionale.
Cu ambivalenţe din multe puncte de vedere, Casa Regală a luat o
poziţie echilibrată şi prudentă pentru a-şi recâştiga statura,
respectul şi chiar adoraţia populaţiei româneşti, care de asemenea
este în recuperare după decenii de abuz din partea propriilor
conducători.
Moştenitorul curent la tron (abdicarea forţată a Regelui Mihai
din timpul perioadei comuniste a fost cu mult în afara Constituţiei
României), Alteţa Sa Radu, Principele României, s-a născut în anul
1960 la Iaşi, şi este soţul Alteţei Sale Principesa Margareta a
României.
Americanii sunt uneori surprinşi să afle că cel mai mare
violonist al lor,
Yehudi Menuhin,
a avut cândva un tutore român celebru!
Menuhin a studiat în Sinaia, şi şi-a rafinat mult din arta sa
sub îndrumarea românului
George Enescu,
care a dirijat la Orchestra Filarmonicii din New York la sfârşitul
anilor 1930.
Casa Memorială Enescu, Vila "Luminiş", este în partea de nord a
staţiunii Sinaia, meritând cu prisosinţă să aruncaţi o privire.
Confortabila vilă oferă privelişti superbe către munţi, fiind
decorată cu mobilă frumoasă, pianul şi nenumărate fotografii şi
artefacte din minunata carieră a artistului.
Casa propriu-zisă a fost construită în anii 1920, fiind o
nestemată a arhitecturii româneşti din acea perioadă, cu influenţe
brâncoveneşti şi turceşti.
Vă veţi îndrăgosti de acest artist şi de muzica sa în această
capsulă temporală a culturii! Enescu era un prieten bun al Reginei
Maria a României, însurându-se cu o prietenă a acesteia, Maria
Rosetti, care s-a măritat în dinastia Cantacuzino, Enescu câştigând
astfel dreptul de a folosi palatul din Bucureşti de asemenea. Un tip
norocos!
Casa este situată la 5 minute de gară spre nord, în cartierul
Cumpătu, singura parte din oraşul Sinaia care este aşezată pe partea
estică a râului Prahova.
Motivul pentru care americanii au poreclit această staţiune
Aspen a României este în mare parte datorită factorului de
celebritate de aici.
Cu apropierea de Bucureşti (şi astfel de Aeroportul
Internaţional), ca şi pentru frumuseţile uimitoare şi reşedinţa
regală, Sinaia este o alegere naturală pentru cei perspicace, care
caută distracţia si voia bună.
Un strat uniform de zăpadă se formează de obicei în noiembrie,
topindu-se din martie până în aprilie, uneori chiar la începutul
lunii mai. Grosimea stratului de zăpadă variază între 20 cm şi 3
metri la altitudini mai înalte.
Apres-schi-ul este o industrie de sine stătătoare în Sinaia, şi
pune calitatea înaintea cantităţii în experienţa per total.
Datorită influxului de germani din timpul sezonului de iarnă,
există câteva restaurante care oferă mâncăruri de această origine
rezonabile, pe lângă mulţimea de restaurante cu specific românesc.
Şi bineînţeles, unde există germani, există şi bere, şi veţi
găsi baruri foarte frumoase special pentru acest tip de clienţi,
cele două discoteci Blue Angel şi Black Horse, ca şi cluburi cu
biliard, tenis de masă, jocuri video, internet cafe-uri şi toată
rechizita pe care o astfel de staţiune o oferă în mod normal.
Dacă veţi dori să jucaţi la ruletă, sau black jack, poker ori la
sloturi ("pokie" cum zic australienii), mergeţi la Cazino Maxim,
care are camere cu jocuri de masă deschise seara (6pm - 3am), şi
puteţi plăti în EUR sau RON.
Versanţii din Sinaia
La sud de gară şi de parc, în sus pe deal de la piaţă şi
primărie, se află Hotel Montana, din spatele căruia puteţi lua
telecabina ca să urcaţi pe munte.
Priveliştea de la acest capăt (care este la 2/3 din distanţa
până în vârful muntelui) este uluitoare, iar de aici puteţi să vă
continuaţi urcuşul sau să o luaţi pe traseul pitoresc în jos, spre
staţiune (aproximativ 2 ore).
Piscul Furnica de la vest de oraş are cele mai multe piste de
schi, cu instalaţii de teleschi, telecabină şi telescaun, care merg
până la cota mai întâi, iar apoi continuând până la cota .
Cu un total de de pârtii, dintre care una are chiar ,
Sinaia este excelent dezvoltată şi la fel de bună precum staţiunile
Tahoe sau Breckenridge, care primesc o cantitate medie de zăpadă
asemănătoare anual.
Cu majoritatea pârtiilor de dificultate medie, Sinaia are şi 3
pârtii pentru avansaţi, "Carp", "Papagal - Târle" şi "1500" (care
dispune de telescaunul Cotei 1500). Pârtia Carp de pe Masivul
Furnica şi Cota 1400 are o lungime de şi o diferenţă
de nivel de , oferind distracţie maximă schiorilor
experimentaţi.
Pentru o distracţie asemănătoare, Sinaia oferă şi o pârtie
pentru sănii (diferenţă de nivel de peste ), cu garduri
elastice de protecţie şi curbe marcate, de lungime.
Chiar dacă nu sunteţi dispus să faceţi o excursie prin munţi, o
plimbare pe străzile lăturalnice din Sinaia vă vor arăta vilele şi
aristocraţia de la începutul anilor 1900, meritând şi câteva poze.
Încă din secolul XIV, capitalele administrative ale României au
migrat dinspre munţi, către dealuri şi apoi mai jos către marea
câmpie românească, unde este Bucureşti-ul astăzi.
Sinaia, cuibărită ferm pe partea sudică a munţilor, este situată
destul de sus pentru a evita cele mai toride zile de vară, şi destul
de jos pentru a evita căderile masive şi îngheţul iernii. Deşi
administrativ face parte din Muntenia, şi este ultimul avanpost
nordic al culturii şi istoriei valahiene, Sinaia nu poate scăpa de
influenţele la fel de bogate ale culturii transilvănene din partea
de sus a văii.
Fără trecătorile montane dramatice de mai sus din munţi, Sinaia
nu a fost un oraş fortificat intens şi nu a avut niciodată un castel
funcţional precum Bran sau Poienari, care să controleze comerţul în
această parte mai lată a Văii Prahovei, deşi în trecut biserica
Mănăstirii Sinaia proteja principala cale de acces comercială.
Acum suntem în 2007, şi, umblând prin
Gara de Nord, mă simt mai bătrân
şi mai înţelept. Gara asta mare e atât de schimbată azi
renovată,modernizată. Chioşcuri garnisite cu reviste colorate,
rânduri-rânduri de ciocolate şi teancuri de biscuiţi. Bărbaţi în costum
vorbesc la telefon. Fete îmbrăcate elegant glumesc şi râd, cu sticle de
Fanta în mână. Controlorii trec în sus şi în jos în uniforme elegante, cu
şapca trântită şmecher pe-o ureche.
Nu-mi vine să cred. Arată atât de modern. Pe caroseria de oţel vopseaua
imaculată străluceşte, geamurile largi din sticlă groasă, fumurie, sunt uşor
convexe. Treptele antiderapante şi barele cromate lucesc prietenos în
soarele dimineţii.
Mă urc într-un tren, în Gara de Nord, gara principală a
Bucureştiului.
Înăuntru, sunt surprins să constat că pe linoleumul gri deschis nu e nici
urmă de gumă de mestecat. Mă aşez la fereastră. Bancheta pare îngrijit
concepută, e îmbrăcată într-o pânză albastru-viu, e tare, dar confortabilă.
Mă uit la oamenii care trec pe peron.
Vagonul a început să se umple. O doamnă între doua vârste, plină de inele de
aur, se aşează în faţa mea. Are 0 coafură ca un tort glazurat. Cotrobăie
printr-o geantă mare de piele, scoate o sticlă de suc şi o revistă colorată.
Îşi vâră o gumă de mestecat în gură şi mă cântăreşte o clipă pe deasupra
ochelarilor ei eleganţi şi scumpi. Aproape că aud cum i se învârtesc roţile
în minte: nu-i român. O fi din pricina pielii mele ca din cauciuc verde, sau
a ochiului meu roşu bulbucat din frunte sau a antenelor mele răsfirate în
creştet. Îmi zâmbeşte scurt. Un zâmbet de bun-venit sau de milă.
Trenul iese din Gara de Nord, ia viteză. Clic-ţac-ţac. Mă uit pe
blocurile degradate care rămân în urmă ; un copil se apleacă prea mult peste
un balcon ruginit şi se scobeşte în nas. O femeie numai piele şi os atârnă
rufe la uscat.
Peisajul e ca-n România, cu excepţia excavatoarelor nou-nouţe, de un
galben ţipător, şi a şoselei proaspăt terminate pe care trec maşini
lucitoare. Îmi încrucişez braţele şi mă minunez. Misterele progresului...
-- din
capitolul "Romania
are cancer"
Sosirea în Sinaia se face uşor cu trenul, din moment ce se află
pe ruta principală dintre Bucureşti şi Braşov. Toate trenurile care
circulă spre Ungaria trec prin Sinaia, precum şi cele care merg spre
Oradea, Braşov şi Cluj-Napoca. Mai sunt de asemenea şi multe curse
spre şi dinspre Sighişoara, Timişoara, Iaşi şi Arad.
Maxi-Taxi-uri şi Autobuze
Sinaia este de asemenea accesibilă cu autocarul şi maxi-taxi-ul,
dar trenul este o opţiune mai bună, drumul fiind mai mereu aglomerat
din pricina numărului mare de turişti care frecventează Valea
Prahovei aproape tot anul.
Cu Avionul
Cel mai apropiat aeroport de Sinaia este cel de la Bucureşti.
Clima este caracteristică trecătorilor montane de joasă
altitudine. Temperatura medie anuală este de 8°C, în luna iunie
media fiind de 15°C iar în ianuarie -4°C.
Verile sunt reconfortante şi foarte ploioase la începutul
sezonului. Iernile sunt relativ blânde, cu zăpadă din belşug.
Raportul anual de ploaie este de 900 mm/mł. Cea mai mare rată s-a
înregistrat în luna iunie (173 mm/mł), iar cele mai mici în
septembrie (55 mm/mł) şi februarie (40 mm/mł).
Un strat uniform de zăpadă se formează de obicei în noiembrie,
topindu-se din martie până în aprilie, uneori chiar la începutul
lunii mai. Grosimea stratului de zăpadă variază între 20 cm şi 3
metri la altitudini mai înalte.
În anii recenţi, Sinaia a resimţit efectele schimbărilor
temperaturii globale - schimbări care au dus la micşorarea verii, cu
temperaturi frecvente de peste 30°C, o uşoară reducere în timp a
primăverii şi a toamnei, şi iarna relativ mai lungă (de la sfârşitul
lunii octombrie până la începutul lunii mai) şi mai rece, cu
săptămâni întregi dominate de îngheţ (de la -19°C până la -25°C) şi
numeroase viscole.
Multe din hotelurile din Sinaia sunt prea somptuoase pentru
românul de rând, un semn clar că există un număr mare de turişti
europeni şi chiar americani în acest oraş-staţiune din ce în ce mai
cosmopolit şi mereu în vogă.
Mai sunt de asemenea şi multe camere pentru clasa mijlocie în
oraş, deşi puteţi găsi aceleaşi condiţii pentru un preţ mai bun la
Buşteni, care este mult mai favorizat de această clasă din ce în ce
mai înfloritoare. Pe lângă faptul că oferă condiţii de top, multe
din hoteluri sunt destul de mari, deşi se amestecă destul de bine în
peisaj, mulţumită faptului că se află între munţi, iar unele mai
vechi au o arhitectură superbă.
Mai jos sunt listate câteva
hoteluri şi pensiuni locale din zona Sinaia .
Asezarea în centrul statiunii Sinaia, atmosfera calda si serviciile de cea mai înalta calitate fac din hotelul New Montana destinatia ideala pentru recreere.
Situata în superbul decor al Vaii Prahovei în renumita statiune montana, supranumita si "Perla Carpatilor", Sinaia, Casa Galbena va ofera cazare într-o ambianta moderna.
Rest România este
un ghid turistic, prin urmare oferă informaţii istorice în interesul
cititorilor noştri călători. Istoria poate ridica o problemă
discutabilă, iar noi salutăm ideea
ca cititorii să spună dacă este nevoie de clarificare sau sfătuire.
Vă rugăm să ne trimiteţi un e-mail
aici dacă aveţi întrebări sau comentarii despre orice subiect
din această secţiune de istorie.
Tânărul Rege Mihai (Dr.) a fost forţat să coopereze cu
regimul nazist, aici în anul 1941 cu adevăratul
lider român, Generalul Antonescu.
Odată cunoscute drept Plaiul Prahovei, aceste zone erau doar
pajişti, care se întindeau leneş de la râul Izvor până la
Predeal.
Datorită restricţiilor şi a strâmtorilor de la capete,
zona era încă nelocuită.
Schitul Sfântul Nicolae de pe Molomot a fost prima aşezare
permanentă din Sinaia, aproximativ la nord de cartierul Furnica de
astăzi. Mihnea Vodă l-a menţionat oficial pentru prima dată în anul
1581, iar argaţii mănăstirii au realizat primul drum, lărgind poteca
ce exista deja pentru a înlesni trecerea carelor de la Posada până
în curtea mănăstirii, prin Strâmtoarea Oratiilor.
Reţeaua de drumuri până la Sinaia a fost realizată de armata
austriacă, din provincia lor transilvăneană către nord.
Austriecii au realizat nevoia de a avea un drum bine menţinut
pentru a aproviziona şi transporta repede trupele de la Braşov în
scopul de a-i ataca pe turci pe întinsele câmpii de la sud.
Principalul drum a fost construit pe la sfârşitul anilor 1690,
acesta fiind complet operaţional până la campaniile din anul 1736.
Drumul a beneficiat rapid de faima de a fi cea mai scurtă cale
dintre Bucureşti şi Braşov, deşi nu era uşor de traversat precum
drumul tradiţional prin trecătoarea Rucăr din partea de nord-vest.
Chiar la nord de Sinaia, Hanul Slonul de Piatră de la Buşteni,
şi Hanul Gura Râşnoavei din Predeal au fost deschise în anii 1750 (vedeţi
mai multe în
Istoria oraşului Buşteni aici).
Având din ce în ce mai mulţi locuitori în vale, Sinaia şi-a
deschis propriile hanuri mănăstireşti, cum ar fi Hanul de la Gura
Pădurii, Hanul din Valea Iancului şi mai târziu Hanu Setu (astăzi
Hanul de la Izvorul Rece).
Cătunul Izvor se deschide în anul 1783 când domnitorul local,
Mihai Şuţu aduce 40 de ţărani scutiţi de la plata birului împreună
cu familiile lor şi îi aşează pe valea râului Izvorul Dorului.
Sinaia a fost inclusă în nou-creata localitate Podu Neagului în
anul 1852.
Această comună administrativă unifica zona de la Mănăstirea
Lespezi până la Comarnic, împreună cu satele Posada, Azuga, Buşteni
şi, chiar mai sus pe Valea Prahovei, Predeal.
Dacă aţi citit
secţiunea
noastră despre încântătorul sat de pe litoral Eforie Nord, veţi
şti că numele vine de la Eforia Spitalelor Civile, un trust medical
înfiinţat de două familii aristocrate ale României, Cantacuzino şi
Ghica, în anul 1864.
Aducând servicii medicale la preţuri rezonabile sau gratuite sutelor de
mii de români, fundaţia mai avea pe lângă proprietăţile de la
Eforie Nord,
şi moşia Furnica, incluzând Mănăstirea Sinaia de astăzi.
Totuşi, de-abia în anul 1874 proprietatea şi comunitatea
în continuă creştere a fost denumită Sinaia, se presupune la dorinţa
Prinţului Carol, viitorul rege al românilor.
Ca şi cu lucrările la staţiunea de pe coastă, fundaţia Eforia a
realizat potenţialul proprietăţii de la Sinaia de a deveni un
oraş-staţiune de lux, mai ales datorită faptului că era deja
reşedinţa de vară a
Casei Regale.
Eforia a mers mai departe şi a construit 10 hoteluri, 55 de vile
mari, 50 de vile medii şi 60 de case ţărăneşti, 2 cazinouri, băi de
tratament, o grădină zoologică, trăsuri, trei centre ecvestre
incluzând şcoli de dresaj, restaurante, berării, cafenele şi
magazine de sezon, un parc de promenadă, iar staţiunea a fost
denumită "Perla Carpaţilor".
Dezvoltarea localităţii Sinaia ca o destinaţie turistică a
înflorit în a doua jumătate a secolului XIX, sincronizată cu
construcţia şoselei Sinaia - Braşov în anul 1847, a căii ferate de
la Bucureşti în anul 1879 şi mai ales a Castelului Peleş, care a
transformat Sinaia într-un centru al vieţii politice cu cartiere
rezidenţiale privilegiate, fiecare cu propria arhitectură distinctă
şi diferită, înăuntru şi afară.
Sinaia a fost declarat oraş în anul 1880, fiind una din cele mai
timpurii zone urbane oficiale de pe tot întinsul noii naţiuni
române. Citiţi mai multe
la website-ul primăriei Sinaia.
Copilăria în Sinaia
Reşedinţa favorită, Pelişor, unde tânărul Prinţ Mihai
şi-a petrecut anii tinereţii.
Americanii Bombardează România
Recunoscător, Regele Mihai I a felicitat americanii
pentru că au îndreptat bombardamentele spre rafinăriile
controlate de nazişti şi nu spre populaţiile civile. Vedeţi
Cimitirul_Memorial_American din Sinaia mai sus.
Născut în Sinaia, tânărul Principe Mihai a fost crescut în Valea
Prahovei, trăind la Castelul Peleş şi mergând la şcoală în Sinaia.
Mama sa, Prinţesa Elena a Greciei, şi tatăl său, Regele Carol al
II-lea, nu se înţelegeau bine, iar când acesta a plecat să trăiască
cu amanta, tânărul Mihai a aderat la tron, la vârsta de şase ani.
Prerogativele regale erau formulate de o Regentă, un triumvirat
format din unchiul său, Principele Nicolae, liderul bisericii
ortodoxe şi preşedintele Înalţii Curţi. Apoi a decedat primul
preşedinte al curţii membrilor regentei, bunica lui Mihai aplicând
pentru funcţie (Regina Maria, născută Maria de Edinburgh), dar a
fost respinsă de Primul Ministru din partea Partidului Ţărănesc,
Iuliu Maniu.
Tânărul rege a urmat cursurile şcolii primare din Sinaia,
arătând o aptitudine timpurie pentru îndeletniciri mecanice şi
electrice.
Aceste îndeletniciri se vor dovedi utile în timpul anilor de
război şi îl vor ajuta ca pilot în anii 1950 şi 1960.
Mihai avea rădăcini regale europene ferme, fiind
stră-stră-nepotul Reginei Victoria.
Domnia sa a fost întreruptă de întoarcerea tatălui său la tron
în anul 1930, acesta domnind pentru zece ani, pentru ca apoi Mihai
să redevină rege.
Sinaia şi Naziştii
Fiind situată chiar la nord de centralele electrice industriale
şi rafinăriile petrolifere de la Ploieşti, Sinaia a avut beneficiul
de a fi casa regalităţii româneşti.
Acest lucru a făcut ca Valea Prahovei, ea însăşi să fie o
regiune uşor de apărat, să fie un magnet pentru nazişti, care au
iubit dintotdeauna folclorul şi urmele străbunilor saxoni.
Regele Mihai I avea puternice rădăcini saxone, ceea ce făcea ca
păstrarea lui în funcţie să fie mai atractivă în unele feluri pentru
Hitler.
Regele Mihai nu era nici pe departe singur, găzduind aviatorii
americani răniţi la Castelul Peleş.
Clasa superioară a aplicat masiv pentru vize pentru Spania,
Turcia şi Elveţia pe măsură ce ţăranii începeau să curgă din
Basarabia şi din podişul transilvănean. Iar aceia care n-au putut să
părăsească ţara sau au preferat să rămână, s-au baricadat împreună
în vilele de pe proprietăţile din Valea Prahovei.
Raidurile de precizie scăzută care au bombardat rafinăriile
petroliere conduse de nazişti de la Ploieşti au rezultat cu
pierderea de multe avioane americane datorită apărării antiaeriene.
Survolările la altitudine foarte joasă a însemnat supravieţuirea
multor piloţi americani din prăbuşirea avioanelor, iar aceştia au
fost transportaţi la Sinaia pentru tratament medical la Spitalul
Militar din localitate.
Acest influx de americani era într-adevăr o noutate pentru
burghezia românească din Sinaia, iar aceştia condimentau petrecerile
cu poveşti despre viaţa din bazele lor din Africa şi din America. De
asemenea, mulţi dintre cei decedaţi au fost îngropaţi la Sinaia.
Regele Carol al II-lea a fost obligat să părăsească ţara rapid,
sub presiunea lui Antonescu, care apoi l-a numit în funcţie pe fiul
acestuia, Mihai I, în cea mai înaltă poziţie regală.
Mihai nu s-a încrezut în Antonescu, pe bună dreptate, iar cei
doi nu au avut niciodată o relaţie sinceră, regele de-abia
putându-şi stăpâni ura pentru general. Tânărul rege îşi exercita
îndatoririle de mântuială, zâmbind în faţa urâţeniei naziste.
Regele Mihai nu a mai putut suporta, şi, odată ce trupele
ruseşti au sosit în număr mare, l-a arestat prompt pe Antonescu, a
îndepărtat guvernul-marionetă şi s-a aliat rapid cu americanii şi
Forţele Aliate, pentru a scăpa pământul românesc de năpasta nazistă.
Regelui Mihai i-a fost acordată medalia Legiunea Americană de
Merit, pentru a arăta aprecierea deplină a americanilor faţă de
eforturile Regelui de a înlătura naziştii.
Pentru a nu fi depăşiţi, principala forţă aliată din regiune,
Rusia Sovietică, i-a acordat lui Mihai Ordinul Victoriei. Având
Rusia drept cel mai apropiat aliat şi vecin la sfârşitul războiului,
nu a fost nici o surpriză când un guvern pro-rusesc a fost proclamat
în anul 1945, acesta pornind lungul drum spre comunism.
Timp de doi ani, regele marionetă a încercat cu încăpăţânare
să-i strunească pe comunişti, dar el este prizonierul lor
virtual în palatul său auriu şi extravagant de la Sinaia. Orice
contact dintre suveran şi supuşii săi este descurajat sever de
către comunişti. Propriile sale două mătuşi sunt puţin mai bune
decât agenţii ruşi.
Discursul său de pe tron de săptămâna trecută, în
deschiderea Parlamentului României, a fost dictat simplu de
comunistul Petru Groza, Primul Ministru al Regelui şi adevăratul
conducător al României. "Prietenia şi cooperarea cu U.R.S.S. pe
toate fronturile", citea Mihai, "rămân bazele principale ale
politicii de externe româneşti. România va căuta sinceră
cooperare cu naţiunile ce respectă independenţa, suveranitatea
şi libertatea popoarelor".
Reporterii au spus că Regele a fost forţat să şteargă un
raport de cooperare cu S.U.A. şi Marea Britanie. Rezistenţa
efectivă a lui Mihai se părea că s-a sfârşit.
Regele Mihai a luat parte la nunta celei de-a treia vere a sa,
Prinţesa Elisabeta, în curând urmând a fi Regină a Angliei în anul
1947, iar la scurtă vreme a fost forţat să părăsească Sinaia,
Castelul Peleş şi îndrăgitul popor român datorită noului regim
comunist.
După 42 de ani de exil la Londra şi în Elveţia, Mihai s-a întors
la Domeniul Regal Peleş, stabilindu-se în minunatul Castel Pelişor,
preluând îndatoriri diplomatice neoficiale şi astfel servindu-şi
încă o dată poporul român.
Mare parte a conţinutului acestei pagini
este derivată din Wikipedia, enciclopedia liberă cu conţinut
deschis. Se poate să nu fi fost revizuită de editori
profesionali (vedeţi
disclaimer pentru riscuri). Este permisă copierea şi/sau
modificarea acestui document sub termenii Licenţei GNU pentru
Documentaţie Liberă, Versiunea 1.2 sau oricare altă versiune
ulterioară publicată de Fundaţia Free Software;
cu Secţiunile Invariantecapul
paginii,
josul
paginii, şi blocurile publicitare laterale pe părţile stânga
şi dreapta, comune website-urilor Rest România,
fără texte deasupra şi dedesubt.O
copie a
licenţei este inclusă în secţiunea intitulată
"Licenţa GNU
pentru Documentaţie Liberă".
Mervani Travel,
Bd. Ferdinand Hotel Păltiniş, cam. 506 - 507 în Sinaia
Vedeţi o hartă rutieră a zonei Sinaia
Vedeţi mai multe Hărţi despre România şi oraşul Prahova
Dă
o căutare în Google pentru
Poţi
Găsi Mai Multe Informaţii despre
în Enciclopedie!
România
SUA:
