Reşiţa

/\  Băile Herculane  Caransebeş  Reşiţa

Reşiţa din Judeţul Caraş Severin

Reşiţa (magh. Resicabánya, germ. Reschitz), este munincipiul reşedinţă de judeţ al judeţului Caraş-Severin, Banat, România.

Municipiul Reşiţa, reşedinţa judeţului Caraş-Severin, este amplasat în sud-vestul României, în partea de nord-vest a judeţului, pe cursul mijlociu al râului Bârzava, într-o zonă geografică de un pitoresc deosebit şi cu obiective turistice atrăgătoare. Reşiţa este cel mai vechi centru siderurgic al României şi una din cele mai importante cetăţi industriale din sud-estul Europei.

Dacă aveţi vreo informaţie pentru noi despre Reşiţa sau judeţul Caraş Severin, vă rugăm să ne spuneţi acum!

Obiective turistice

* Muzeul judeţean de istorie înfiinţat în 1959
  * Muzeul permanent de locomotive cu abur care înfăţişează 16 modele de locomotive produse la Reşiţa în decursul a peste 100 de ani (1872-1859), printre care şi prima locomotivă din România datând din 1872 care a fost prezentată la Expoziţia Internaţională de la Viena. Este amenajat în aer liber şi este singurul muzeu de acest gen din România.
  * Colectia de carte religioasa si icoane de la Protopopiatul Ortodox.

Împrejurimi

* Secu - lacul de acumulare cel mai apropiat de Reşiţa, care alimentează Reşiţa cu apă potabilă.
  * Văliug (Franzdorf) - aşezare creată după 1780 de oamnenii care pregăteau cărbune de lemn pentru uzinele din Reşiţa. În 1908 - 1909 a fost construit aici un lac de acumulare (Lacul Vechi) de circa 12 ha, pentru necesităţile uzinelor siderurgice; după înfiinţarea unor noi furnale şi oţelării s-a realizat un al doilea lac (56 ha), lung de peste 3 km şi având un debit de 10 milioane mc apă.
  * Crivaia - de la Văliug încă 5 km, la extremitatea sudică a acestuia, într-o frumoasă poiană străbătută de apa Bârzavei.
  * Semenic - 10 km de la Văliug, staţiune turistică cu pârtii de schi pentru începători.
  * Gărâna (Wolfsberg) - sat cu folclor interesant, deşi in momentul de faţă populaţia de origine germană a emigrat aproape în totalitate, satul s-a transformat într-o zonă turistică şi începând cu 1993, anual, aici are loc la mijlocul luni august Festivalul de Jazz Gărâna.
  * Trei Ape - Staţiune turistică cu lac de acumulare situat la sud le satul Brebu Nou. De la baza acestui lac îzvorăşte râul Timiş. Adună apele pâraielor Brebu, Grădişte şi Semenic, iar apa de deversare din lac împreună cu izvorul de la baza acestuia formează un pârâu ce a fost amintit mai devreme.
  * Peştera Comarnic
  * Cheile Carşului
  * Bocşa - localitate importantă la numai 28 km de Reşiţa.
  * Peştera Popovăţ
  * Ocna de fier - aici poate fi vizitată "Colecţia de minerale şi flori de mină" aparţinând lui Constantin Gruescu.
  * Dognecea - aşezare cu trecut bogat; mine de aur şi argint exploatate de romani. În nordul localităţii există două lacuri de acumulare - Lacul Mic, numit şi Lacul nuferilor, declarat rezervaţie botanică, şi Lacul Mare, numit şi La Zid, din cauza barajului construit pe pârâul Dognecea.
  * Ramna
  * Biniş - vechi şi vestit centru bănăţean de ceramică nesmălţuită unde se mai practică încă olăritul.
  * Berzovia - localitate menţionată în singurul fragment rămas din cronica războiului purtat de Traian împotriva dacilor.
  * Ezeriş - important punct fosilifer, cu exemplare de faună terţiară (gasteropode, lamelibranchiate)
  * Brebu (Weidental)

Spuneţi-ne câteva lucruri de făcut! Vă mulţumim!

Vedeţi de asemenea şi Telefoane şi Sunatul în România

===ISTORIE================================================ From the Rest Romania Website at Istorie

Istoricul Oraşului Reşiţa

Istoric, localitatea este atestata încă in secolul al XV-lea cu numele de Rechyoka si Rechycha. Cercetările arheologice au descoperit in acest spaţiu urme de locuire din perioada neolitica, dacică şi romană.

Este menţionată în 1673 cu numele Reszinitza, ai cărei locuitori plăteau impozite către paşalâcul Timişoarei, iar în anii 1690 – 1700, izvoarele o amintesc ca depinzând de Districtul Bocşei împreună cu alte localităţi din Valea Bârzavei.

Conscripţia din 1717 o menţionează cu numele Retziza, având 62 gospodarii impuse de către stăpânirea austriacă nou instaurata aici. Ea devine din 3 iulie 1771 locul de întemeiere a celui mai vechi şi important centru metalurgic de pe continentul european. Odată cu naşterea uzinelor, se pun bazele Reşiţei industriale.

Iniţial au exista doua sate apropiate - Reşiţa Romana (Reschiza Kamerală sau Olah Resitza) si Reşiţa Montana (Eisenwerk Reschitza, Nemet Reschitza sau Resiczbanya). Uzinele au fost amplasate in Reşiţa Montana , locuita la început de cărbunari români.

Mai târziu, in 1776, au fost colonizate 70 de familii germane originare din Stiria, Carinthia si Austria de Sus, iar intre 1782 – 1787 cu familii germane din regiunea Rinului. Intre anii 1910 – 1925 , Reşiţa a avut statutul unei comune rurale, iar din 1925 a fost declarata oraş, consecinţă a recunoaşterii dimensiunii sale de puternic centru al marii industrii siderurgice şi constructoare de maşini din România moderna.

Din 1968, prin Legea nr. 2 privind organizarea administrativa a teritoriului i s-a oferit rangul de municipiu, reşedinţă a judeţului Caraş-Severin.

Oraşul este considerat de locuitori ca fiind împărţit în două mari părţi, Reşiţa de sus sau oraşul vechi, respectiv Govândari zonă construită după 1965. Oraşul vechi este format din mai multe cartiere: "Muncitoresc", "Valea Domanului", "Lunca Pomostului", "Moroasa I şi II", "Driglovăţul Nou" şi "Driglovăţul Vechi", "Stavila", Minda", "Başovăţ" şi "Lend"; în timp ce în partea nouă a oraşului, Govândari (denumirea oficială este Lunca Bârzavei) există patru "Microraioane".

La acestea se mai adaugă localităţile componente, considerate şi ele cartiere: Câlnic, Ţerova, Secu şi Cuptoare, iar Moniom este sat aparţinător Municipiului Reşiţa. Localităţile care aparţin municipiului Reşiţa sunt menţionate în izvoare după cum urmează : · ŢEROVA - 1433 (Cherova), 1597 (duc Czerova), 1717 (Zerob), 1716-1723 (Zarnova), 1779 (Zerchova); · DOMAN - 1370 ; · CÎLNIC - 1597 (Kalnic); · MONIOM - 1587 (Manihom); · SECU - CUPTOARE - 1673, 1690 - 1700 (Kuptora), 1851 (Kuptore).

Sub aspect urbanistic Reşiţa a cunoscut de asemenea, importante realizări: cartiere întregi de locuinţe în lunca Pomostului, pe Moroasa şi lunca Bârzavei. La Reşiţa funcţionează un teatru, numit "George Augustin Petculescu" în Casa de Cultură a Sindicatelor (în clădirea acesteia se află trei cluburi-discoteci: Groapa, Schela şi Hot); un cinematograf Dacia, situat în oraşul nou, cinematograful "Cultural" fiind desfiinţat , clădirea a fost trecută din patrimoniul Consiliului Local în patrimoiniu privat, ea fiind retrocedată proprietarilor.

În trecut a existat şi un al treilea cinematograf "Casa Muncitorească", clădire in care a funcţionat clubul muncitoresc inainte de perioada comunistă, dar după 1989 autorităţile au închiriat o parte a clădiri (holul de acces) unei societăţi comerciale care a organizat discotecă, din cauze necunoscute în anul 2003 clădirea a ars, în prezent ea fiind în curs de demolare.

În anul 1872 uzinele "St. E. G." de la Reşiţa produc pentru căile ferate europene: 16 macarale, 18 rezervoare pentru castelele de apă, 110 plăci pentru întoarcerea locomotivelor, 514 inimi de încrucişare pentru macaze, 793 de tampoane. In 1872 uzina produce prima locomotiva, denumita Reşiţa 2 cu ecartament de 948 mm, proiectata de John Haswell - directorul fabricii de locomotive "St. E. G." din Viena, locomotiva destinata transporturilor interne uzinale.

Începând cu anul 1920 la "Uzinele Domeniilor" din Reşiţa si la "Uzinele Nicolae Malaxa" din Bucureşti începe proiectarea si construcţia următoarelor tipuri de locomotive:

* seria 230 pentru trenuri de calatori (1932-1936)
  * seria 142 pentru trenuri grele de calatori (1937-1940)
  * seria 50 pentru trenuri de marfa (1926-1936)
  * seria 150 pentru trenuri grele de marfa (1947-1960)
  * seria 131 pentru trenuri de calatori pe linii secundare (1939-1942)
  * seria 151 prototipuri pentru trenuri grele (1938-1939).

În anul 1926 se produce la Reşiţa locomotiva cu abur 50.243 "Regele Ferdinand", prima locomotivă construită în România în perioada interbelică.

Datorita succesului in construcţia de locomotive la Reşiţa si Malaxa, începând cu anul 1930, in România nu s-a mai importat nici o locomotiva.

Intre anii 1926-1960 in România s-au construit 1207 locomotive cu abur, reprezentând 10 tipuri pentru cale normala si trei tipuri pentru cale îngustă. Din acestea s-au fabricat 797 la "Uzinele Reşiţa" si 410 la "Uzinele Malaxa" din Bucureşti.

In anul 1960 producţia de locomotive cu abur s-a sistat, industria romaneasca profilându-se pe producţia de locomotive diesel si electrice. Locomotivele cu abur au funcţionat in exploatarea C.F.R. pana in anul 1980. in perioada 1980-1998 locomotivele cu abur au fost casate in proporţie de 98%.

Reşiţa modern