Noi muncim din greu pentru a fi la zi cu cel mai bun ghid
turistic al României pentru călătoriile Dumneavoastră
Cum să tipăreşti ghidul nostru :
Toate ghidurile noastre sunt
disponibile pentru citit în modul de tipărire gratis pentru toţi
călătorii înregistraţi
Formatul nostru special de
tipărire este disponibil pentru toţi membrii Clubului Călătorilor
Rest Romania. Membrii
pot tipări toate ghidurile noastre (peste 100) sau salvându-le în
format PDF pentru o distribuire uşoară prin poşta electronică
prietenilor sau rudelor
Vizitaţi restromania.ro/inregistrare
pentru a vă înregistra acum!
Need be seen by thousands of
English-speaking tourists?
Americanii au Parcul Naţional Yosemite, iar australienii
au Cradle Mountain, amândouă rezervaţii faimoase de mândrie
naţională. În România, Munţii Bucegi sunt cei care iau premiul
pentru cel mai semnificativ parc care înconjoară tot ceea ce este
mai bun şi mai frumos din măreţii Munţi Carpaţi.
Aşteptările sunt răsplătite şi chiar depăşite în Parcul Natural
Bucegi, cu 8 rezervaţii speciale protejate, telecabine care vă duc
fără nici cel mai mic efort din partea Dvs. până pe platoul
Bucegilor, lupi, urşi şi pisici sălbatice care vă vor da senzaţia că
sunteţi în munţii stâncoşi canadieni, numai că toate acestea sunt la
un preţ de 3 ori mai mic!
Schi, Excursie, Camping, Pescuit, Dragoste
Schiorii şi excursioniştii pot găsi ceea ce-şi doresc, fie că
sunt numeroase pârtii de diferite grade de dificultate sau cabane
presărate pe trasee unde turiştii se pot odihni.
Pescarii se vor desfăta în şapte bazine ale râurilor principale,
care preiau debitele acestei creste în formă de potcoavă, inclusiv
pescuitul pe lac în diverse zone. Cei cărora le plac excursiile
montane se vor bucura de fanatismul românilor de a marca foarte bine
traseele, iar sistemul de rezervări şi preţurile mici de la cabanele
din vârful munţilor vor face călătoria Dvs. prin Munţii Bucegi
plăcută şi permisibilă.
Elementul
Carstic
Majoritatea americanilor au auzit de peşterile din Parcul Naţional
Carlsbad din New Mexico, sau de cele din zona Down Under, Complexul
de Peşteri Jenolan sunt aproximativ similar cunoscute.
Dar pentru români, întregul arc al Munţilor Carpaţi este
presărat cu peşteri, acest lucru făcând România prima ţară care a
inaugurat ştiinţa speologiei (studierea peşterilor).
Carst este termenul care reprezintă erodarea sau dizolvarea
rocilor şi a calcarului de către apele de suprafaţă şi subterane,
formând minuni geologice cum ar fi trecători, prăpăstii, peşteri,
chei şi păraie subterane.
Bazinul central al Munţilor Bucegi, încercuit într-o formă de
potcoavă de masivii înconjurători, găzduieşte câteva din cele mai
interesante peşteri şi chei, dintre care majoritatea sunt protejate
într-una din duzina de Rezervaţii Naturale (listate
mai jos).
Dacă sunteţi în zonă doar pentru o dimineaţă sau după-amiază,
poate călătorind prin vale spre Braşov, principala ţintă pentru a
simţi într-adevăr minunăţia acestei zone ar trebui să fie urcatul cu
telecabina din Buşteni sau Sinaia.
Sinaia dispune de Domeniul Regal Peleş, cu castelele şi
grădinile sale, deci puteţi combina vizitarea acestora cu o plimbare
cu telecabina. Puteţi opri la Cota 1400 pentru a servi prânzul şi a
admira Valea Prahovei de la înălţime.
Unii ar putea alege să coboare pe un traseu înapoi, prin
Plaiul Domnesc, până la Domeniul Regal şi Castelul Peleş.
Dacă vă continuaţi drumul în sus până în vârf, veţi fi cu
siguranţă încântaţi de priveliştile pe care vi le oferă Vârful
Furnica şi Vârful cu Dor, de pe părţile laterale ale Cabanei
Mioriţa.
De partea cealaltă, Buşteni are un traseu mai lung de
telecabină, cu staţie în vârf la câteva monumente interesante,
naturale sau artificiale, apoi continuând în jos pe partea cealaltă
a muntelui, spre valea râului Ialomiţa, până la mănăstirea şi
hotelul de acolo (o locaţie destul de îndepărtată şi pitorească!).
Petrecerea nopţii în Valea Prahovei
Dacă puteţi să petreceţi o noapte în această regiune, vă veţi
bucura apoi de o dimineaţă, după-amiază sau o zi întreagă prin
munţi, vizitând principalele atracţii sau chiar câteva ore de
plimbări montane.
Plimbările pe platoul masivului sau chiar urmărirea unui traseu
în jos spre Mănăstirea Peştera ori Buşteni sunt binevenite printre
creste sau prin poienile splendide de mai jos. Decât dacă sunteţi
într-o formă foarte bună, luaţi telecabina până la un anumit punct,
apoi coborâţi pe un traseu spre o destinaţie aleasă de Dvs., acesta
este un bun mod de a petrece timpul limitat de care dispuneţi,
oferind în acelaşi timp o mulţime de oportunităţi fotografice.
Odată ce aţi ajuns sus pe platou, fie cu telecabina, pe jos sau
cu maşina (există câteva drumuri forestiere funcţionale primăvara şi
vara utilizabile pentru maşini standard), trei rute principale
permit acces pe acelaşi nivel sau în jos, între staţia telecabinei
şi destinaţiile alese.
Venind pe podeaua Văii Prahovei dinspre Sinaia şi mergând până
la Cabana Mioriţa, luaţi-o spre nord înspre Cabana Piatra Arsă. De
acolo, puteţi merge exact spre est în jos, pe traseul în trepte spre
Buşteni (destul de uşor prin Valea Jepilor), iar către stânga, la
vest şi în jos, puteţi ajunge la râul Ialomiţa şi Lacul Bolboci,
aproape de Mănăstirea Peştera şi Hotelul cu acelaşi nume, de unde
telecabina vă poate duce înapoi la Buşteni. Dacă sunteţi cazaţi în
Sinaia, maxi-taxi-urile parcurg cu regularitate cei spre sud până
la Sinaia şi chiar mai departe, sau puteţi prinde un tren personal
dacă vă programaţi călătoria până la cele mai mici detalii.
Mai multe zile în Munţii Bucegi
A vă bucura de Munţii Bucegi înseamnă a iubi minunata
convergenţă a soarelui, cerului, pădurii şi pământului, ce se
combină somptuos de-a lungul Munţilor Carpaţi.
Dacă vă puneţi cortul lângă un pârâu susurător, sau urcaţi pe munte la
un hotel ascuns prin mijlocul parcului ori vă bronzaţi la soare în
timp ce câmpiile valahiene se desfac în faţa Dvs. în depărtare,
atunci Bucegi are ceea ce vă trebuie.
Florile sălbatice abundă în timpul lunilor de primăvară şi vară,
iar zăpada iernii transformă întregul platou superior într-o
fermecătoare ţară a minunilor, cu piscuri copleşitoare, formaţiuni
stâncoase fabuloase şi păduri impunătoare pline de urşi, capre negre
şi probabil câteva pisici de munte (lincşi).
Iar o şedere mai îndelungată înseamnă că vă puteţi alege
bucuriile din masivul Bucegi pe care doriţi să le vizitaţi. De la
Babele şi Sfinxul până la Cheile Urşilor, de la Omu până la Lacul
Bolboci, reţeaua de trasee este vastă şi acestea pornesc din multe
locaţii diferite de pe tot teritoriul parcului, cu excepţia probabil
a munţilor Leaota, din îndepărtata parte de vest.
Câteva din principalele atracţii ale parcului sunt listate
dedesubt, împreună cu o listă a monumentelor, ce însoţesc harta de
mai jos.
Abordarea românească de a sublinia minunile acestui masiv vast este
prin protejarea unor serii de rezervaţii naturale şi monumente, de
asemenea.
Aceste zone sunt rezervaţii speciale iar activităţile
excursioniştilor sunt strict limitate, aşadar nu culegeţi acele
flori şi NU mutaţi o piatră, vă rugăm! Unele din aceste zone datează
chiar şi din anul 1932, altele intrând sub protecţia legii în anul
1943, cu o arie totală de .
Zonele protejate din Parcul Natural Bucegi includ:
Reunind trei zone din rezervaţia stâncilor şi prăpăstiilor Bucşoiu,
rezervaţia Hornurilor Mălăieştilor şi până la rezervaţia Valea
Gaura, aceasta este singura Rezervaţie Naturală din
Judeţul Braşov.
Rezervaţia Naturală Mixtă Bucegi (Abruptul Bucşoiu, Mălăieşti
şi Gaura) se întinde în partea cea mai nordică a măreţului
masiv Bucegi, însumând o arie totală de .
Cabana Mălăieşti a fost iniţial construită puţin
mai jos decât este acum, inaugurată în anul 1898, şi mutată la
locaţia ei prezentă la sfârşitul anilor 1930. Website-ul
Cabanei Mălăieşti deţine
câteva fotografii frumoase ale cabanei.
Valea Bucşoiu este un traseu minunat, vârful
Balaurul (ca un dragon, vedeţi secţiunea noastră
Folclor)
al Bucşoiului Mic supraveghind peisajul, iar Valea Gaura oferă
câteva privelişti uimitoare de asemenea.
Însumate, aceste trei arii protejate sunt unul din cele mai de
preţ bunuri ale judeţului Braşov, şi destul de accesibile din
Braşov, Bran şi, desigur, Predeal.
Probabil cea mai cunoscută zonă din Parcul Natural Bucegi,
Rezervaţia Naturală Abruptul Prahovean ce acoperă găzduieşte masivul
superb care tronează deasupra oraşelor Buşteni
şi
Sinaia.
Chiar înăuntrul graniţelor
Judeţului Prahova din partea îndepărtată de nord-vest,
Rezervaţia Naturală Abruptul Prahovean este cel mai mare sistem
stâncos din Europa.
Cea mai uşoară cale de a beneficia de o privelişte bună a
masivului abrupt este o cursă cu telecabina, care circulă în sus
spre platou din Sinaia şi Buşteni.
Colţii
lui Barbeş
Cealaltă rezervaţie principală a masivului din partea
Judeţului Prahova oferă câteva
piscuri neverosimile, de o formă tipic acestei părţi a Carpaţilor.
Puţin mai uşor accesibil decât celelalte piscuri din adâncul
parcului, Colţii lui Barbeş oferă câteva oportunităţi fotografice
excelente. Cunoscută ca Rezervaţia Naturală Munţii Colţii lui Barbeş
pentru localnici, această stâncă ascuţită arată într-adevăr precum o
barbă de piatră, când se iveşte în zare.
Bine aţi venit la Parcul Natural Bucegi!
Acest semn vă urează bun-venit în rezervaţiile
naturale ale parcului, cu obişnuitele prohibiţii şi informaţii.
Rezervaţia Naturală Peştera Cocora include
Cheile Urşilor şi Valea Horoabei în
această rezervaţie naturală din Judeţul Dâmboviţa.
Această rezervaţie este alcătuită în principal din sisteme
carstice de la Muntele Bătrâna până la Peştera Ialomiţa, incluzând
Cheile Urşilor, Cheile Peşterii, Peştera Ialomiţa şi Mănăstirea
Pustnicu (un monument natural).
Această zonă include de asemenea şi Valea Horoabei, Cheile
Horoabei şi Turnul Seciului (de asemenea un monument natural).
Peştera Ialomiţa este îngropată adânc în calcarul superior
jurasic, în sud-estul Muntelui Bătrâna, la altitudinea de ,
fiind o peşteră destul de mare, distribuită pe două nivele
principale.
În total, sunt de galerii active şi fosilifere. Cea mai
mare parte a rezervaţiei este acoperită de molizi (Picea abies), pe
lângă unele zone acoperite de zade, pe pantele stâncoase ale Cheilor
râului Ialomiţa, brazii sunt prezenţi pretutindeni, şi veţi găsi
chiar şi ienuperi în Valea Horoabei şi pe Muntele Cocora.
Mai există şi pâlcuri izolate de zâmbru (Pinus cembra, lemn de
culoare maro-închis, foarte rezistent, folosit la fabricarea mobilei
şi sculpturi) pe întinsul rezervaţiei.
Loessurile abundă în văile Lesniţa, Horoaba şi Suchelniţa,
ca de altfel şi pe Muntele Bătrâna şi Cocora.
Flori Superbe!
Zona Cheilor Urşilor are o floră subalpină diversă plăcută, iar
păşunile din văile rezervaţiei sunt pline de flori după ce se
topeşte zăpada, ca orzişorul (Festuca apennina şi Festuca saxatilis), viola
bifloră, valeriana montană, valeriana tripteris, muşcata şi ochii
şoricelului de munte. Vedeţi secţiunea Floră
mai jos pentru mai multe informaţii.
Pe valea şi masivul Horoabei există câteva puncte fosilifere
unde în orizontul de calcare jurasice a fost identificată o bogată
faună fosiliferă.
În sudul cheilor Peşterii, la baza peretelui de calcar al
masivului Horoaba, pe versantul drept al Ialomiţei apare un strat de
dogger. La partea lui superioară sunt calcare limonititice ce conţin
o faună de cefalopode similară cu cea din pasul Strunga. Fauna
bathonianului din acest punct cuprinde următoarele specii:
Holcophylloceras mediterraneum, Lissoceras psilodiscus - dintre
cefalopode; echinoderme mari - Rhabdocidaris copeoides şi dinţi de
Sphenodus.
În masivul Horoabei este prezentă o bogată faună de cefalopode,
lamelibranhiate cu cochilia subţire,
echinoide şi
crinoide, iar în Grota Urşilor (o sală imensă a Peşterii
Ialomiţei, de lungime, lăţime şi înălţime) s-au găsit
numeroase schelete de Ursus pelaeus.
Rezervaţia Babele păstrează relieful produs de erodarea
conglomeratelor şi a calcarului, într-o varietate de forme, de la
binecunoscutele Babele până la Ciupercile şi Sfinxul.
Fiind pe partea mai expusă a rezervaţiei, zona găzduieşte de
asemenea şi vegetaţie alpină. Mai departe la nord, Rezervaţia Omu
protejează asocierile vegetaţiilor de tundră alpină cu plantele
endemice Carpaţilor.
Una din cele mai vizitate Rezervaţii Naturale în depresiunea
centrală a Lacului Bolboci (mulţumită unui drum forestier în stare
foarte bună) este Cheile Tătarului, locul unde râul Ialomiţa se
varsă în lac.
Rezervaţia Naturală Cheile Tătarului dispune de
pereţi stâncoşi fotogenici de-a lungul cursului râului, în timp ce
curge din munţii înalţi de la nord în lacul artificial Bolboci.
Cheile Tătarului – rezervaţie naturală mixtă
Rezervaţia naturală Cheile Tătarului, pe lângă elementele rare pe
care le posedă şi frumuseţea peisajului, reprezintă de asemenea şi o
rezervaţie geologică şi paleontologică interesantă, compusă din
sistemul carstic Tătarul, Cheile Tătarului Mare, (monument natural),
Peştera Ursului şi Peştera Mică (din Cheile Tătarul Mare).
Cea
mai frumoasă zonă a Cheilor Tătarului Mare este la capătul Lacului
Bolboci din aval, se întinde pe aproximativ , în locul în care
Ialomiţa s-a adâncit în prelungirea sud-estică a masei calcaroase a
Munţilor Tătaru.
Aici, pe partea stângă a Văii Tătarului, la altitudine,
putem vedea deschiderile celor două peşteri - Peştera Ursului şi
Peştera Mică - cele mai înalte formaţiuni paleolitice româneşti care
au servit drept adăpost speciei umane în timpul topirii gheţurilor
Wurmiene. Iar un bun punct de atracţie reprezintă fosilele de Ursus
spelaeus găsite aici. Pe ambele laturi ale văii se pot observa
calcare albe şi gri, cu o bogată faună fosiliferă. Iar pe partea
dreaptă a Ialomiţei, se pot observa calcare galbene şi brun-roşcate
amestecate cu multe fosile.
Această vale maiestuoasă de sub Vârful Horoabei este protejată ca
Rezervaţia Naturală Valea Horoabei, cu specii de etaj subalpin.
Rezervaţia protejează flora tipică etajului superior subalpin
(Festucetum rubrae subalpinum) ce conţine multe rarităţi, precum Gentiana bulgarica.
Poiana Crucii cu care se învecinează, protejează o floră similară,
pe lângă Gentiana bulgarica mai întâlnindu-se şi Gentiana verna.
Aceste rezervaţii ştiinţifice naturale gemene cuprind Cheile
Zănoagei Mici şi Mari, frumoasele păduri de molid, petice acoperite
de zade şi câteva specimene de Pinus cembra, găsite pe partea
dreaptă a Ialomiţei.
O floră termofilă poate fi găsită la poalele pereţilor
sudici ai Muntelui calcaros Zănoaga, de asemenea numit şi "Podul cu
flori", şi pe Cheile Zănoagei Mari: Iris Dacica, Sorbus cretica,
Carduus candicans (element balcanic rar), Phleum montanum,
Athamantha hungarica, Phleum montanum, Astragalus depressus – de
asemenea găsit şi pe Muntele Domogled, Lonicera caerulea şi Streptopus amplexifolius,
specii rare în România.
Rezervaţia Naturală Turbăria Lăptici se întinde
peste zona
mlăştinoasă ce înconjoară râul Lăptici, mergând de la piscul cu
acelaşi nume până jos la Lacul Bolboci.
Tinovul Lăptici, deşi mic şi izolat geografic de zonele mari de
tinoave din România ocroteşte o serie de elemente floristice nordice
rare, unele chiar relicte.
Această mlaştină oligotrofă spectaculoasă are o microfaună
endemică deosebită şi interesantă. În Munţii Bucegi, putem întâlni
mai multe aglomerări de Sphagnum, în mai multe locuri, dar tinovul
Lăptici este singurul loc unde acesta se găseşte în mase compacte,
formând depozite de 1m grosime de turbă. Sphagnumul reţine o mare
cantitate de apă, în care se dezvoltă o microfloră bogată şi
variată.
Prin perniţele de Sphagnum trăiesc o varietate de plante
superioare cum ar fi Agrostis rupestris, Alchemilla alpestris, Caltha laeta,
specii ale genurilor Eriophorum şi Trifolium pratense.
Aici se întâlnesc şi specii lemnoase ca molidul, pinul,
mesteacănul, ienupărul pitic, salcia (de turbă şi pitică), afinul şi
merişorul de munte.
Molizii şi pinii care cresc aici sunt slab dezvoltaţi, având
aspect pipernicit (cu ramuri dense şi frunze mici). De asemenea,
rezervaţia protejează salcia de turbă, un relict glaciar, de origine
nordică, care se găseşte în singurul loc din ţară, cea mai sudică
locaţie din Europa, şi de pe glob, în afară de Coreea şi Manciuria.
Rezervaţia cuprinde sistemul carstic Rătei de pe valea Răteiului:
Cheile Răteiului (monument ale naturii) şi sistemul endocarstic
Peştera Rătei (monument al naturii).
Peştera Rătei - rezervaţie naturală mixtă (geologică -
geomorfologică, speologică) - dispune de chei meandrate cu un număr
de 17 peşteri de mici dimensiuni, care reprezintă foste pierderi
fosile ale râului Rătei.
Peştera
Rătei este formată din galerii meandrate, pe trei nivele (unul
activ, două fosile), cu o lungime de circa şi o diferenţă de
nivel de aproximativ +, fiind o peşteră uriaşă şi cel mai
important fenomen endocarstic din Munţii Bucegi. Este una din
puţinele peşteri din România unde se întâlnesc concomitent
concreţiuni de calcit, gips şi aragonit. În diferite puncte ale
peşterii puteţi găsi stalactite fistulare, stalactite excentrice,
coloane şi domuri. Peştera Rătei este dezvoltată în cea mai mare
parte în calcare jurasice superioare.
La baza acestora se află un sistem de jaspuri, contact litologic
ce poate fi urmărit în zona unora dintre galeriile active (Meduza şi
Sala Mare). În arealul zona peşterii au fost semnalate o specie nouă
de Parastenocaris (Doina Zincenco - 1970), precum şi câteva specii
subtroglofile.
Rezervaţia Naturală Plaiul Hoţilor se află în partea din
Judeţul Dâmboviţa a
parcului.
Plaiul Hoţilor este o rezervaţie naturală paleontologică. La est
de şoseaua ce trece prin Plaiul Hoţilor puteţi observa o succesiune
caracteristică în formaţiunile de plisc cretacic, trecerea de la
Hauterrivian la Barremian, într-o cută răsturnată, care face ca
termenii să se succeadă în ordine inversă.
De la vest la est se pot observa roci argilo - marnoase,
cenuşii - gălbui, peste care urmează foioase cu resturi de plante
incarbonizate şi conglomerate de blocuri de calcar, zona fiind o
adevărată frumuseţe. Legat de faună, aici au fost găsite peste 250
de specii de cefalopode, brahiopode, lamellibranhiate, gasteropode,
iar în stânci pot fi găsite fosile ale amonitului de dimensiuni
mici, precum şi plante terestre foarte bine conservate.
Rezervaţia Naturală Paleontologică Plaiul Domnesc din Munţii
Bucegi s-a format din stratele de Sinaia, entitate stratigrafică
bine conturată în cadrul zonei interne a flisului din Carpaţii
Orientali, unde aproape toate calcarele sunt fosilifere, făcând
regiunea foarte specială datorită faunei bogate pe care acestea o
conţin.
La Plaiul Domnesc există un masiv mai mare de calcar, precum şi
un mare număr de blocuri mai mici, toate cuprinse în orizontul de
conglomerate de la partea superioară a Straturilor de Sinaia.
Diversitatea faunei acestor calcare este foarte bogată, cu peste
250 de specii descoperite, cele mai numeroase fiind bivalvele
(aproximativ 80 de specii) şi gasteropodele (circa 60 descoperite
până acum).
Acest loc remarcabil are şi câteva fosile excelente de
crustacee, una din cele mai bogate faune de acest fel din lume,
conţinând aproximativ 40 de specii şi subspecii, cu numeroase formei
noi pentru ştiinţă.
Pe următorul loc ca frecvenţă se situează cefalopodele (17
forme) de mărime mică, apoi brahiopodele (15 forme). Lista este
completată cu numeroşi corali, spongieri şi hidrozoare, care încă
nici nu au fost inventariate sau studiate. Multe sunt deocamdată noi
pentru ştiinţă, iar multe altele pot fi găsite doar în puţine locuri
din Europa, precum Franţa, Austria, Slovacia sau Sicilia. Ca un
exemplu, primul ghioc (Protocypraea tithonia) apărut în lume a fost
semnalat doar în Sicilia şi aici.
Unul din cele mai pitoreşti şi accesibile trasee din regiune,
acesta ce pleacă din Predeal vă duce prin pădure, poieni şi pante
înverzite până la Cabana Poiana Secuilor.
Durând aproximativ 90 de minute, acest grozav traseu mic pleacă
din Predeal urmărind marcajul
,
cutreierând pe lângă poalele Vârfului Fetifoi. Ieşind din pădurea de
brad şi molid, traversaţi câteva poiene înverzite, apoi urcaţi uşor
până la Cabana Trei Brazi, iar de aici mai departe la Cabana Poiana
Secuilor.
Este un loc grozav pentru picnic sau pentru a rămâne peste
noapte, putând continua spre Postăvarul de aici.
Dacă vreţi să păcăliţi un pic, puteţi să mergeţi cu maşina (dacă
aţi angajat un şofer român de treabă sau aţi închiriat pe cont
propriu) până la Azuga, apoi în sus pe Valea Râşnoavei, ori puteţi
merge pe jos pe aceeaşi rută, pentru puţină activitate montană.
Ţelul este Cabana Cerbului. Pe oriunde aţi merge, părăsiţi
Predeal-ul prin sud de-a lungul principalului drum spre Azuga, apoi
mergeţi către vest când drumul spre Râşnov se face la dreapta.
Urcaţi până după Şipote unde, aproape de drum găsiţi, într-o poiană
înverzită, Cabana Pârâul Rece.
De la cabană, pe drum, puteţi continua spre Cabana Cerbul, iar
dup aproximativ de mers mai mult în coborâre, veţi ajunge la
uimitoarea Cetate a Râşnovului şi la oraşul Râşnov.
Din Predeal la Omu
Aceasta este probabil o păcăleală, din moment ce puteţi merge cu
maşina şi să parcaţi undeva de-a lungul drumului ce duce la Râşnov,
dar cu siguranţă vă va duce la cel mai înalt punct din Munţii
Bucegi, Vârful Omu, la altitudine, după 7 - 8 ore.
Predeal este locul de unde porneşte traseul, urmând şoseaua
principală nord-sud din Valea Prahovei, apoi virând spre vest pentru
a merge pe Valea Râşnoavei.
De aici puteţi ajunge la cabană prin
Valea Iadului, pe un traseu marcat cu
,
sau continuând pe drumul dintre Predeal şi Râşnov, apoi prin Şipote
pe un traseu marcat cu
.
De la Cabana Diham, pe drumul spre Mălăieşti sau Valea Cerbului
puteţi ajunge la Vârful Omu.
Pornind de la altitudinea de
, această excursie pleacă mai întâi din Buşteni, trece prin Poiana Coştilei
la
, traseu marcat cu
apoi ajunge până la Poiana Pichetul Roşu, la altitudine.
De acolo puteţi schimba cu traseul marcat cu
până la Cabana Poiana Izvoarelor, şi înapoi la Cabana Gura Diham la
. La Buşteni se ajunge pe drumul pietruit, pe lângă pârâul din
Valea Cerbului. Traseul este accesibil după topirea zăpezii până la
sfârşitul toamnei.
Platoul Babele
Staţia de telecabină de la Babele, dintre
cele două linii spre Buşteni (cablurile din dreapta) şi spre
Peştera Ialomiţa şi Hotel Peştera (cablurile din stânga).
Acest excelent traseu dus-întors din Buşteni durează într-adevăr
o zi întreagă, dar oferă privelişti uimitoare asupra Bucegilor, inclusiv
asupra Acelor Morarului şi Văii Morarului.
Pornind devreme din Buşteni, veţi urma strada Valea Albă până la
Căminul Alpin, în partea de vest a oraşului. De aici traseul urcă o
pantă înclinată, ieşind într-un luminiş de unde vi se arată o
panoramă impresionantă a Caraimanului şi a Coştilei.
Traseul se desparte repede de Poarta Munţilor, unde copacii rari
înrămează perfect peisajul splendid din faţă.
De aici traseul continuă printr-o uşoară curbă la dreapta, apoi
în sus la Măsurătoarea Urşilor, unde traseul marcat cu
se desparte la stânga, mergând la refugiul de schi din Valea Albă.
Continuând drumul, traseul parcurge o bucată dreaptă, apoi
coboară în Poiana Coştilei, după ce în prealabil traversează Valea
Coştilei şi Valea Gălbenelelor. Privind peste pădure, puteţi observa
Peretele Gălbenelelor, Colţul Gălbenelelor şi Colţii Mălinului.
După traversarea Poienii Coştilei, traseul continuă până la
intersecţia cu cel care merge la Poiana Văii Cerbului, apoi virează
la dreapta spre Buşteni, prin Plaiul Fânului, urmând marcajul
.
Se trece prin Valea Mălinului şi Valea Cerbului, apoi ne îndreptăm
către Poiana Morarului, unde ajungem după ce traversăm Valea
Comorilor şi Valea Bujorilor.
Aproape de culmea zilei, puteţi admira impunătoarele Ace ale Morarului,
piscurile ascuţite înălţându-se spre albastrul cerului.
După traversarea Văii Morarului, un teren destul de plat,
coborâţi la intersecţia de la Poiana Pichetul Roşu. Aici traseele se
împrăştie ca un evantai, mergând fie la Cabana Mălăieşti, Vârful
Bucşoiu, Cabana Diham sau Cabana Poiana Izvoarelor.
De aici continuaţi mergând pe traseul marcat cu
,
iar după aproximativ 15 minute traseul ajunge la Cabana Poiana
Izvoarelor. Apoi se întoarce la Buşteni pe la Cabana Gura Diham pe
un drum lat şi accesibil, iar în circa o oră sunteţi ajunşi înapoi
în siguranţă, fericiţi şi probabil cu un aparat plin de fotografii
fabuloase din Bucegi.
Plecând din Buşteni în sus, mai întâi la Cabana Gura Diham la
, apoi în continuare la Cabana Diham la
, traseul marcat cu
durează aproximativ 3 ore pentru a ajunge până la Diham, fiind accesibil
pe toată durata anului.
Cu plecare din Buşteni, mergeţi pe strada Nestor Ureche, urmând
drumul asfaltat ce duce prin pitoreasca Valea Cerbului. În zilele
senine, puteţi vedea Colţul, Peretele şi Umărul Gălbenelelor, şi
Colţii Morarului pe drum.
Drumul forestier urcă lin până la Cabana Gura Diham, de unde
traseul marcat cu
porneşte spre Cabana Poiana Izvoarelor, şi de acolo mai departe,
mergând paralel cu Valea Seacă a Baiului.
După aproximativ o oră, traseul traversează Şaua Baicului,
ajungând la o intersecţie, traseul cu marcaj
mergând spre (Poiana Izvoarelor), cel cu
spre
Predeal prin Valea Leuca, iar cel cu
plecând spre Cabana Steaua.
Urmând drumul drept, traseul nostru marcat cu
se întâlneşte cu drumul ce vine de la Pichetul Roşu, apoi coboară şi
soseşte peste câteva minute la Cabana Diham. De pe veranda cabanei
puteţi admira vederea superbă asupra piscurilor Bucşoiu şi Morarul.
Pe câteva pârtii naturale convenabile din apropierea cabanei puteţi
practica chiar şi schiatul.
Această rută de vară începe în oraş, continuă până la Cantonul Jepi,
la
, şi apoi până la Cabana Piatra Arsă, la
altitudine, marcaj
,
durând puţin peste 4 ore.
Se urmăreşte primul traseu până în punctul numit "La Grătar", de
unde traseul spre Cascada Urlătoare se desparte de cel către Cabana
Piatra Arsă. Din acest moment înainte, traseul merge către dreapta,
traversează Valea Seacă a Jepilor şi apoi urcă încet prin pădure,
iar în aproximativ 20 de minute ajungeţi în punctul numit "La
Vinclu".
De aici traseul traversează Valea Comorilor şi Vâlcelul Crestei
Urlătorilor, apoi şerpuieşte în sus prin Vâlcelul Urlătorii Mici,
iese într-un platou întins, de unde se desparte către dreapta de
Brâul Mare al Jepilor.
În faţa noastră se ridică Jepii Mari. O urcare diagonală
urmăreşte un traseu săpat în stâncă ce dispune de cabluri de
siguranţă, iar după câteva curbe, ajungem la Cantonul Jepi, iar
apoi, mergând 20 de minute prin pădurea de pin pe un drum uşor, se
vede Cabana Piatra Arsă.
Acest traseu care merge până sus de tot, la Cabana Babele (!), a fost din fericire suplinit cu o reţea de telecabină
în anul 1978, care reuşeşte să termine excursia în doar 12 minute, prin
superba Vale a Jepilor.
Traseul telecabinei este susţinut de 6 piloni foarte mari,
pornind de la altitudinea de în Buşteni, din spatele hotelului
Silva, până la pe platoul Bucegi, distanţa totală străbătută
fiind de peste , pe o diferenţă de nivel de . Telecabina
circulă la o medie de înălţime de deasupra uneia din cele mai
frumoase zone alpine din România. În anul 1982, linia de telecabină
a fost extinsă în jos, în continuare, pe partea cealaltă a muntelui,
până în valea râului Ialomiţa, la Peştera Ialomiţa, Mănăstirea
Ialomiţei şi Hotel Peştera, adăugând o lungime de .
Excursionistul avid după aventură, precum şi turistul din
gondolă, pot amândoi împărţi vederi superbe din diferite unghiuri
asupra Vâlcelului Înspumat, Cascadei Caraiman, Văii Jepilor, părţii
de sud a Caraimanului, Jepilor Mici şi într-un final asupra
Platoului Bucegi, unde puteţi găsi Cabana Caraiman () ancorată
pe marginea masivului. În timpul iernii, prin apropierea cabanelor
de la Babele, Caraiman şi Piatra Arsă se poate practica schiatul, pe
pârtii pentru amatori şi avansaţi.
Într-adevăr un “traseu trofeu”, acesta îşi face loc prin Valea Cerbului,
apoi în sus pe cel mai înalt masiv al Munţilor Bucegi (şi în top 10
al celor mai înalţi din România, pe locul 7, cu doar
mai scund decât cel de pe locul întâi, Vârful Moldoveanu din Munţii
Făgăraş).
Traseul cu marcaj
durează în medie 5 ˝ - 6 ore, accesibil doar pe timpul anotimpului
de vară. Din Buşteni, mergem mai întâi pe traseele cu marcaje
şi
pe lângă pârâul Hoagelor spre nord-vest până la Cabana Gura Diham (vedeţi
traseul spre Cabana Diham mai sus).
Odată trecuţi de Cabana Diham, traseul marcat cu
se îndreaptă către Poiana Văii Cerbului şi Vârful Omu. Drumul merge
uşor către stânga prin pădure, ocoleşte vârful Gâlma Mare şi ajunge
la Poiana Coştilei, iar apoi, după un uşor urcuş, prin Poiana Valea
Cerbului, peste Valea Mălinului până în Valea Cerbului.
Traseul către nori trece apoi prin Valea Cerbului, paralel cu
Vârful Morarului.
După ce traversaţi râul Valea Seacă a Coştilei, ieşiţi pe partea
de nord a Muntelui Coştila, în Valea Ţapului, de unde puteţi vedea
în stânga Creasta Priponului şi piscurile ascuţite ale Colţilor
Obârşiei, ca un fundal superb al peisajului perfect.
De la joncţiunea cu Valea Ţapului înaintaţi prin Numărătoarea
Oilor, numele venind de la două stânci mari care au format o
trecătoare îngustă.
În partea stângă se află un vechi adăpost ciobănesc, unde colina
este înnegrită de fum, de aici şi numele de Piatra Pârlită. Apoi,
după o porţiune cu frânghii de siguranţă, pe o pantă cu înclinaţie
mică, intraţi pe un traseu ce ne duce în Valea Priponului.
După acest pasaj trecem pe faţa Morarului, unde întâlnim Brâna
Mare a Morarului.
De aici, de pe versantul Masivului Costila, printr-un drum în
serpentine ce ne scoate la un alt prag, trecem din nou pe versantul
Morarului, de unde putem observa foarte bine Căldarea Superioară a
Văii Cerbului.
Din acest punct traseul nu mai prezintă dificultăţi de orientare
şi în curând întâlnim traseele care vin dinspre Cabana Peştera
() şi Babele ().
În scurt timp ajungem la Cabana Omu, adăpostul turistic situat
la cea mai înaltă altitudine din Masivul Bucegi, unde a fost
construită şi o staţie meteo, un punct aproape incongruent cu
civilizaţia pe acest pisc retras din vârful munţilor.
Dacă deja aţi vizitat bisericile şi muzeul de la Mănăstirea
Sfântul Nicolae din Sinaia, sunteţi gata să urcaţi pe munte pentru a
găsi o altă nestemată ascunsă, cuibărită în valea râului Ialomiţa şi
înconjurată de coroana Munţilor Bucegi.
Mănăstirea Peştera
Schitul Peştera este confortabil cuibărit
între zidurile de stâncă ale văii.
Aceasta este o excursie de o zi întreagă (7 – 8 ore), aşadar
faceţi-vă rezervări la hotel înainte de a ajunge la destinaţia
dorită, Schitul Peşterii Ialomiţei. Din Sinaia, mergeţi spre
cartierul Malului şi urmăriţi drumul ce traversează muntele
Păduchiosu, legând Sinaia de Pucioasa.
Chiar înainte de a ajunge la altitudinea de , unde este
graniţa dintre judeţele Prahova şi Dâmboviţa, faceţi la dreapta şi
continuaţi drumul spre nord către Cabana Bolboci, Lacul Bolboci,
Cheile Tătarului şi Padina, până ajungeţi la Schitul Peştera şi
Peştera Ialomiţei, capătul călătoriei Dvs. în inima Munţilor Bucegi.
Drumul până aici este pietruit şi bine întreţinut, tranzitat de
mulţi turişti în lunile de vară.
Calea către Vârful cu Dor
Ca cel mai proeminent munte de lângă Sinaia, Vârful cu Dor este
un bun traseu dus-întors.
Acest traseu se opreşte în Valea cu Brazi pe drum, aproximativ
altitudine, circa 4 - 5 ore în fiecare direcţie, deşi este
destul de abrupt pentru a vă caza la Cabana Vârful cu Dor.
Traseele pornesc de la gara din Sinaia cu marcajele
,
şi
împreună, ruta făcându-şi calea de-a lungul unui drum lat sau a unor
străduţe cu trepte, sau prin faţa Cabanei Furnica.
Apoi urmăm traseul marcat cu
de-a lungul drumului pavat până la Hotel Cota 1400, încrucişându-ne
cu traseul ce duce la Piatra Sfânta Ana.
Apoi traseul cu
ajunge în Valea cu Brazi, de unde urmăm traseul marcat cu
,
care urcă destul de abrupt (pentru circa 15 minute) în serpentine
aflate pe o singură pantă despădurită.
De aici se poate vedea frumoasa privelişte a Sinaiei şi masivul
Gârbova pe care se zăreşte Cabana Piscul Câinelui.
În stânga cabanei se află poiana “La Sfârşitul Lumii”, numită
aşa pentru că în vremurile trecute acesta era locul celor mai grele
ascensiuni. De aici urcăm prin pajişti până întâlnim meterezele de
stâncă numite “La Cetate”. La 15 minute, ocolind “cetatea”, poteca
se opreşte la Cabana Vârful Cu Dor, aşezată într-o pantă ce duce în
apropiere de piscul cu acelaşi nume.
Este cel mai înalt vârf din Munţii Bucegi, cu doar mai scund
decât cel mai înalt din România, fiind ţelul tradiţional al
excursioniştilor români şi străini deopotrivă.
Omu se ridică semeţ din masivul înconjurător la pentru a
atinge cerul. Acest traseu este o adăugare grozavă la cel de la
Vârful cu Dor de deasupra.
Odată ce aţi ajuns la Cabana Vârful cu Dor, puteţi continua (se
presupune că a doua zi) în sus spre nord după "cetate" din nou,
pentru a ajunge la principala axă nord-sud, traseul marcat cu
.
Acesta duce la Vârful Omu, pe pantele Muntelui Furnica, lăsând
în dreapta Valea cu Brazi şi Valea cu Zade. În apropierea Vârfului
Piatra Arsă, traseul primeşte din dreapta pe cel marcat cu
,
ce vă oferă opţiunea de a vă întoarce în Sinaia prin Poiana Stânii,
sau să continuaţi spre nord până la Cabana Piatra Arsă, apoi la
Cabana Babele în aproximativ 30 de minute. Continuând, treceţi peste
Obârşia Ialomiţei, şi ajungeţi la cel mai înalt punct din Bucegi,
Vârful Omu.
Acest traseu de aproximativ 6 ore este cel mai bine de făcut în
lunile de vară, plecând din Bran prin Poiana Clincii, Şaua din
Ţigăneşti () şi apoi la Vârful Omu la .
Traseul cu marcaj
pleacă din Podul Oprişului (în Valea Poarta) şi urcă în mod continuu
până la Vârful Scara. Din Poiana Clincii panta devine mai lină, iar
poteca trece de punctul La Stânci şi Turnul Clincii, traversează
Valea Urlătoarea Clincii, urcă pe versantul vestic al Muntelui
Ţigăneşti, până la Culmea Ţigăneşti. Ocoleşte Turnul Ţigăneşti şi
după ce trece prin hornul La Scara, atinge Vârful Scara. Coboară
spre Hornul Mare al Mălăieştilor iar apoi urcă la Cabana Omu.
Una din rutele alternative până la cel mai înalt vârf din Bucegi
este cea marcată cu
,
ce merge prin Poiana Ciubotei (altitudine) şi Vârful Scara (),
durând circa 7 ore.
Pentru a porni pe acest traseu, mergeţi pe drumul principal din
Bran ce duce spre pasul Rucăr. Traseul spre Valea Gaura marcat cu
se lasă în dreapta după aproximativ , apoi urcă şi trece pe
rând de Poiana Ciubotei şi Poiana Ciubotei de Sus, ajungând la
Cătunul Ciubotei. Continuând urcuşul, se ajunge pe Podul
Spintecătorilor, aproape de Vârful Scara, coboară spre Hornul Mare
al Mălăieştilor şi urcă la Cabana Omu.
Puteţi de asemenea să urmăriţi traseul
din Bran prin Valea Gaura (ca deasupra), dar este un urcuş foarte
abrupt până la Poiana dintre Văi.
Odată ajunşi ceva mai sus, poteca depăşeşte trei trepte
glaciare, Cătunul de Jos, Cătunul Mic şi Cătunul de Sus, apoi urcă
foarte abrupt pe Muntele Scara, ajungând în Curmătura Hornurilor,
apoi în sus la Vârful Omu. Totuşi, primul traseu este cel mai uşor,
şi la fel de bun din punct de vedere al peisajelor.
După cum puteţi vedea din hărţile noastre, Masivul Bucegi
dispune de multe cabane de diferite mărimi, cu diferite dotări şi
servicii, şi la preţuri diferite.
Fiecare cabană are un website tip ghid, deşi doar în limba
română majoritatea. Dar vă veţi bucura de fotografii şi veţi vedea
ce dotări au!
Printre speciile protejate de plante găsite în zonele Munţilor
Bucegi şi subcarpatice se află diferite specii de pin, gentiana,
tisa, floare-de-colţ, ranuncula, iris dacic şi varietăţi
rododendronice.
Micşunele
Încântătoarea Hesperis matronalis, subspecie
moniliformi (nopticoasa), se găseşte în Valea Horoaba, şi de-a
lungul Cheilor Tătarului şi Ialomiţei.
Flămânzica
Draba haynaldii se găseşte pe înălţimile Munţilor Bucegi,
la Babele şi Vârful Omu.
Veţi fi încântaţi la vederea papucului doamnei (Cypripedium
calceolus), care stă inactivă până se topeşte zăpada, apoi înfloresc
minunat în culoarea lor neaşteptată.
Crucea voinicului (Hepatica transsilvanica), este specie
distinctă din genul ranunculus, ce creşte în pădurile de zadă şi
molid, ca şi la marginea poienilor însorite.
Zada (singurul conifer cu frunze căzătoare), găsit printre
pâlcurile de molid norvegian, este de asemenea o specie protejată,
împreună cu salcia de turbă (Salix Myrtilloides) şi zâmbrul (Pinus
cembra).
Poienile şi Dealurile
Poienile din mijlocul văilor şi câmpiile înverzite din zonele
rezervaţiei în particular găzduiesc o mulţime de floră şi alte
plante.
Predominante unde soarele străluceşte cu putere şi unde păraiele
şerpuiesc printre câmpii sunt orzişorul, precum şi speciile Viola biflora, Valeriana
montana, Valeriana tripteris, Arabis alpina, Cortusa matthioli, Poa
alpina, Poa nemoralis, Ranunculus repens, Carduus personata, Luzula
albida, Geranium phaeum, Silene vulgaris, Hieracium bifidum şi Hieracium
aurantiacum.
Iarba căşunăturii (Saxifraga cuneifolia) este foarte bine
reprezentată, ca şi speciile Polygonum bistorta, Rumex arifolius, Delphinum intermedium,
Atragene alpina, Lilium martagon, Dentaria bulbifera, Spiraea ulmifolia,
Heracleum palmatum, Soldanella montana, Veronica urticifolia, Campanula
abietina, Senecio fuchsii, Caltha laeta, Thymus alpestris, Equisetum
hiemale, Cystopteris fragilis, Cystopteris montana şi Cerastium lanatum.
Peste Dealuri şi Văi
În zonele mai deluroase şi pe păşunile de pe întinsul
rezervaţiei, speciile protejate prin lege sunt narcisele şi crucea
voinicului.
Fiţi cu ochii-n patru pentru narcisa stea în păşunile de lângă
cătunele înconjurătoare Comarnicului, Moieciului de Sus şi prin zona
Lacului Bolboci.
Crucea voinicului se poate găsi la altitudinile mai joase, prin
păduri, ca şi bujorul românesc.
În zonele muntoase şi deluroase, puteţi întâlni Athamanta turbit
prin Zănoaga şi Lespezi, iar garofiţa pitică se găseşte chiar şi pe
Vârful Omu, precum şi pe Muntele Bătrâna.
Micşunelele pot fi întâlnite de-a lungul văilor şi cheilor
Horoba, precum şi în părţile superioare ale râului Ialomiţa.
Alte zone şi specii includ Flămânzica (vedeţi poza), floarea de
nu-mă-uita (Eritrichium nanum, în Munţii Lespezi),
Festuca bucegiensis (Vârful Omu, Obârşia, Doamnele), Astragalus
australis (subspecia Bucsecsi), vâscul de munte (Thesium kernerianum,
pe lângă muntele Omu), Trisetum macrotrichum (pe lângă Cheile Zănoagei,
Urşilor şi Ialomiţei, şi în Munţii Cocora).
Păstrăvul în ziua de astăzi se găseşte foarte greu în râul
Ialomiţa, în principal din cauza faptului că nici n-ar trebui să-l
căutaţi!
Păstrăvul proaspăt de munte obişnuia să fie servit la Hotel
Peştera şi Cabana Bolboci, cu mândrie prins şi servit local. Totuşi,
zona fiind o rezervaţie naturală, acesta a fost scos din meniu,
pentru a se asigura că nimeni nu pune la îndoială respectarea
legilor din parc.
Văcarii şi animalele care pasc au parte de vremuri fericite pe
păşunile pline de iarbă şi în poienile însorite din partea
superioară a Munţilor Bucegi, mulţumită unui program care
optimizează capacitatea de păşunat în interiorul graniţelor
parcului, respectând şi protejând în acelaşi timp biodiversitatea
regiunii printr-o serie de arii strict interzise.
Această legătură echilibrată dintre activităţi culturale
tradiţionale ale producătorilor locali cu practici moderne în
sprijinul mediului permit Bucegilor să continue istoria lungă de
producere a unora din cele mai fine produse lactate şi agricole.
Controlul numărului animalelor, modernizarea utilajelor de
procesare a laptelui de vacă şi oaie, precum şi monitorizarea şi
modernizarea sistemelor de canalizare, a drumurilor, a utilităţilor
şi a punctelor de prelucrare a însemnat că amprenta ecologică a
fermierilor în Bucegi rămâne minimă, în timp ce brânzeturile
certificate şi alte produse lactate rămân foarte apreciate.
Până la urmă, numele Bucegi continuă să însemne calitate de
piaţă, oferind regiunii o reputaţie de invidiat, fie ca destinaţie
turistică, fie pentru produsele sale.
Râşi, lupi şi urşi, Vai de noi!
Bucegi şi sistemul muntos înconjurător reprezintă casa a patru
specii de carnivore mari, Ursul Brun Carpatin, lupul, râsul (linxul)
şi mistreţul.
Pisica sălbatică (Felis silvestris), Capra neagră (Rupicapra rupicapra carpatica),
împreună cu cerbul (Cervus elaphus, femela - ciută), şi multe specii
mai mici rotunjesc paleta mamiferelor din zona Parcului Natural
Bucegi.
Furnica roşie de pădure, cocoşul de munte (tetrao urogalus),
corbul (Covux corax), acvila de munte (Aquila chrysaetos), capra
neagră (Rupicapra rupicapra), cerbul românesc (Cervus elaphus),
râsul (Lynx lynx) şi ursul brun (Ursus arctos), toate sunt protejate
de legislaţia în vigoare.
Totuşi, ca o ciudăţenie, majoritatea speciilor de animale
protejate din parc sunt de fapt în forme fosilizate!
Mai multe companii sunt dispuse să vă însoţească prin Munţii
Bucegi şi rezervaţiile înconjurătoare, pentru a vă arăta ce
fotografii să faceţi pentru a-i impresiona într-adevăr pe cei de
acasă!
Cei cărora le plac să observe păsările vor găsi itinerarii pe
tot întinsul munţilor Bucegi, Leaota şi Piatra Craiului. O să vă
ţineţi respiraţia la vederea Fluturaşului de Stâncă, văzut de
localnici din când în când cum îşi face cuib în cheile din munţi
(Tătarului, Urşilor). Fanii abundenţei florale pot face de asemenea
câteva trasee cu ghiduri locale şi tur-operatori care au abilităţi
în domeniu şi sunt pasionaţi de ceea ce fac, intrând în zonele de
munte cu maşini de teren, pe jos, călare sau chiar cu căruţa pentru
puţină distracţie.
Carpathian Large Carnivore Project (CLCP - Proiectul Carnivorelor
Mari din Carpaţi) menţine câţiva lupi domesticiţi şi oferă tururi în
pădurile înconjurătoare cu maşini de teren, pentru a da ocazia să
fie admiraţi. Mare parte a Parcului Natural Bucegi este accesibilă
şi cu caii, închirierea zilnică plecând de la aproximativ 60 RON.
Locuitorii din cartierele mărginaşe ale oraşului apropiat Braşov
ar putea râde la ideea că oamenii plătesc bani pentru a vedea urşi,
când tot ce au de făcut este să scoată gunoiul afară noaptea pentru
a-i atrage. Dar compania forestieră naţională, Romsilva, menţine un
parc cu urşi, ca să puteţi să-i observaţi în habitatul lor natural.
Este mult mai probabil să daţi peste un mare urs brun carpatin decât
peste un linx de munte.
Excursioniştii de la altitudinile mai mari (în jurul a 1800m)
pot fi plăcuţi surprinşi de o capră neagră, blănile lor închise la
culoare ascunzându-le bine pe la marginile pădurilor sau prin
lăstărişurile joase.
Vedeţi mai multe despre Excursii Montane în România aici
Dacă nu sunteţi chiar atât de aventuros, mergeţi cu maşina
târziu în noapte sau dimineaţa devreme pe la Moieciu de Sus, sau pe
drumul spre Râşnov, în jurul Pârâului Rece, şi veţi avea şansa
într-adevăr să vedeţi un lup. La fel şi la Cabana Gura Diham, urşii
coboară în jurul orei 21 în lunile de vară, când zona este plină de
turişti veniţi la camping, pentru a răscoli tomberoanele de gunoi.
Centrul Ecologic al Munţilor Bucegi din Moieciu de Sus are mai
multe detalii despre flora şi fauna locală, precum are şi Proiectul
Carnivorelor Mari din Carpaţi.
Să ajungeţi la Munţii Bucegi este aproximativ simplu, din moment
ce sunt la numai de Bucureşti, pe Drumul Naţional 1.
Şi Buşteni şi Sinaia dispun de gări vechi superbe, fiind
localizate central, aproape de punctele de cazare din fiecare oraş.
Aveţi de asemenea acces uşor la multe trasee din zona Predeal-ului
şi a Bran-ului din judeţul Braşov, ceea ce este un lucru convenabil,
iar dacă sunteţi într-o staţiune mai izolată (adică dacă preferaţi
să vă concentraţi pe zona parcului), poate fi şi mai ieftin!
Rest România este
un ghid turistic, prin urmare oferă informaţii istorice în interesul
cititorilor noştri călători. Istoria poate ridica o problemă
discutabilă, iar noi salutăm ideea
ca cititorii să spună dacă este nevoie de clarificare sau sfătuire.
Vă rugăm să ne trimiteţi un e-mail
aici dacă aveţi întrebări sau comentarii despre orice subiect
din această secţiune de istorie.
Câteva note istorice despre Munţi...
Sincer, avem nevoie de mai multă istorie aici. Cunoaşteţi
aşa ceva?
Secuii (de asemenea şi Szeklers, sau Székely în ungureşte)
erau consideraţi cei mai de temut luptători din Transilvania
medievală. Mulţi erau cazaţi în zona Bucegilor pentru a o apăra
împotriva invadatorilor de la sud.
Ei făceau parte din Unio Trium Nationum ("Uniunea celor
Trei Naţiuni"), o coaliţie a trei popoare Transilvănene,
celelalte trei naţiuni fiind nobilimea (de asemenea predominant
maghiară) şi burghezimea saxonă (etnicii germani). Aceste trei
naţiuni au condus Transilvania, de obicei în armonie, deşi uneori şi
conflictual una împotriva alteia.
În timpul Războiului Lung, secuii au format o alianţă cu Prinţul
Mihai Viteazul al
Valahiei
împotriva armatei lui Andrei Báthory, recent învestit Prinţ al
Transilvaniei.
În faimosul roman al lui Bram Stoker, Dracula, actorul principal
era de fapt un secui -- şi nu român după cum majoritatea presupune.
Peste jumătate de milion din populaţia României vorbitoare de
limbă maghiară s-au declarat secui în ziua de astăzi.
Mare parte a conţinutului acestei pagini
este derivată din Wikipedia, enciclopedia liberă cu conţinut
deschis. Se poate să nu fi fost revizuită de editori
profesionali (vedeţi
disclaimer pentru riscuri). Este permisă copierea şi/sau
modificarea acestui document sub termenii Licenţei GNU pentru
Documentaţie Liberă, Versiunea 1.2 sau oricare altă versiune
ulterioară publicată de Fundaţia Free Software;
cu Secţiunile Invariantecapul
paginii,
josul
paginii, şi blocurile publicitare laterale pe părţile stânga
şi dreapta, comune website-urilor Rest România,
fără texte deasupra şi dedesubt.O
copie a
licenţei este inclusă în secţiunea intitulată
"Licenţa GNU
pentru Documentaţie Liberă".