/\  Câmpulung Muscel  Costeşti  Curtea de Argeş  Mioveni  Piteşti  Topoloveni

Adevăratul Castel al lui Dracula Lacul Vidraru Vechea Curte Regală
Drumul Transfăgăraşean Satul Arefu

Curtea de Argeş:  Vechiul oraş capitală

Istoria modernă a poporului român a însemnat Curtea de Argeş drept casa primilor prinţi ai României în secolul XIV, şi este locul de înmormântare al regilor şi reginelor României secolului XX.

Aşezat pe malul drept al râului Argeş pe cursul său din masivul Făgăraş al Munţilor Carpaţi, Curtea de Argeş s-a dezvoltat de-a lungul râului, capitalizându-se prin poziţia de tranziţie între câmpii şi trecătorile din munţi către nord.

Oraşul este unul dintre cele mai vechi din România şi a avut o funcţie importantă, aceea de capitală a principatului Valahia, stând la naşterea a ceea ce este acum România. Fondat în secolul XIV de către prinţul Radu Negru, Curtea de Argeş a urmat oraşului Câmpulung în funcţia de capitală a Valahiei, cu un complex ce deţinea un palat şi o biserică, construit de Basarab I.

Ca turist, aveţi noroc cu semnele rutiere şi informative care vor indica principalele obiective ale oraşului.

Din superba gară din anii 1900 sau din autogara apropiată, imediat ce aţi ajuns pe bulevardul principal, veţi găsi atracţiile majore marcate frumos.

Frumoasa Curte de Argeş!

Oraşul se află situat pe calea ferată şi drumul dintre Piteşti şi Trecătoarea Turnu Roşu la nord, iar Curtea de Argeş este de fapt poarta spre intrarea în Munţii Făgăraş.

Deţinând comori ca adevăratul Castel al lui Dracula de la Poienari, apele adânci de smarald ale Lacului Vidraru cu barajul său şi, desigur, Bâlea Lac, aflat sus pe vârful munţilor, îngheţat pe timpul lunilor de vară la înălţimea de peste 2000 metri!

 Curtea de Argeş

Principala atracţie ce într-adevăr nu trebuie ratată în acest oraş vechi sunt rămăşiţele celei mai vechi clădiri administrative din Valahia, ce datează din secolul XIV, şi uimitor de bine conservata biserică (cea mai veche aflată în forma originală din Valahia) adiacentă curţii, de asemenea de la mijlocul anilor 1300. 

O statuie a prinţului Basarab I stă de veghe deasupra creaţiei sale, o biserică veche măreaţă. Acest complex ce este format din curtea domnească, palat şi biserică a marcat în multe feluri începutul naţionalismului românesc, solidificând mai departe orientarea pentru o puternică administraţie a regiunii. Primul prinţ Basarab a fost înmormântat în biserica sa în anul 1352, fiul său completând complexul curţii regale curând după decesul său.

Nu pierdeţi superbele fresce bizantine pictate în această perioadă, acum fiind în stadiul de restaurare minuţioasă prin îndepărtarea straturilor unor opere mai recente.

 Deschis zilnic cu excepţia zilei de luni, 10:00 – 18:00.
 

Muzeul Municipal

Un motiv secundar de a face poze pe lângă biserică şi curtea veche este muzeul municipal, cu panouri şi prezentări informative care explică cum arăta Valahia timpurie în această foarte importantă regiune din istoria României. 

Curtea de Argeş a servit drept capitala Valahiei în timpul unei importante perioade din istoria României, într-un lanţ ce ieşea din munţi spre câmpiile valahiene spre ceea ce este astăzi Bucureşti-ul. 

Deschis zilnic cu excepţia zilelor de luni, 10:00 – 15:00. Strada Negru Vodă, (0248) 711 446

Vedeţi de asemenea şi ruinele San Nicoară (în spatele muzeului), merită o privire rapidă şi câteva poze în plus!

Biserica Mănăstirii Curtea de Argeş

Construită de unul din succesorii Prinţului Basarab, Mănăstirea de la Curtea de Argeş cu preţioasa şi stilizata privelişte pe care o reprezintă, ce completează ca piesă centrală biserica, va impresiona cu siguranţă.

Foto mai sus

La aproximativ un kilometru mai sus, pe strada principală (autobuzele circulă frecvent pe Bulevardul Basarabilor) de la Curtea Regală este fermecătoarea biserică, parte a principalei mănăstiri.

Avertisment: Aceasta nu este o zi bună să vă uitaţi aparatul foto acasă!

Doar fiţi sigur să staţi foarte liniştit şi vă uitaţi puţin câte puţin la această biserică uimitor de ornată, sau altfel veţi ameţi de la detaliile elaborate ale florilor mici, ale culiselor, modelele complexe ca dantela şi răsucirile darnice. 

Toată această capodoperă arhitecturală culminează cu turnuri gemene egal împodobite cu o pasiune ameţitoare a arhitectului foarte inspirat. Terminată pentru prima dată la începutul anilor 1500, biserica actuală a fost restaurată la sfârşitul anilor 1800 de către muncitori francezi. Aceasta face ca mozaicele şi lucrările din lemn să fie datate mult mai recent, cu câteva influenţe franceze şi italiene decât strict româneşti, dar rămâne o atracţie de văzut.

 Familia regală a României este îngropată aici în cavouri de marmura albă, primul rege modern al României, Carol I şi lângă el soţia sa Regina Elizabeta, înmormântaţi în anul 1914 şi respectiv 1916.  

Ferdinand I şi Regina Maria sunt de asemenea aici, ultimii monarhi români care au murit, Maria, născuta în Anglia, în 1938.

Biserica Domnească Biserica arată frumos acoperită fiind de zapadă de-a lungul iernii.

Fotografia:  Agenţia Sol Turism

Dacă aţi fost deja la Palatul Cotroceni în Bucureşti, aţi observat deja că Regina Maria era o femeie interesantă şi spirituală. Puteţi fi surprinşi să aflaţi că inima ei nu este înmormântată la Curtea de Argeş, ci de fapt într-o cutie de aur la Castelul Bran, pe drumul spre Braşov!

Ca adăugare la mormintele regale şi superbele fresce vechi, aruncaţi-vă o privire la fântâna lui Manole, în micul parc de lângă biserică. Fântâna este parte a unui izvor natural de aici, deşi câteva poveşti înconjoară fântâna, presupunându-se a fi făcută de constructorul bisericei după ce a sărit de pe acoperiş.  

Dacă vă place ce vedeţi, mai este o biserica în Ceahlău din regiunea Moldova, care are picturi şi icoane similare, deşi construită din lemn, tipic epocii. 

Deschis zilnic, 9:00 – 18:00, 10 RON Intrarea 0,30 RON Camera. Citiţi mai multe despre biserică în Istorie, mai jos!

Biserica Domnească

Alta biserică importantă este Biserica Domnească, construită de Mircea cel Bătrân, complet renovată în 2003 – 2004. 

Seamănă cu o fortăreaţă de piatră, legată prin catacombe de un turn de pază de pe un deal din apropiere.

Alte opriri interesante din oraş:
Biserica Olari şi casa memorială a lui Dumitru Norocea.

Adevăratul Castel al lui Dracula Aşezat pe un pisc strategic, a fost construit de „adevăratul” Dracula, Vlad Ţepeş, folosind forţă de muncă turcă. Priveliştile de la bătălii sunt uluitoare.

Lacul Vidraru Defileul adâncului râu Argeş a fost efectiv barat în anul 1961 pentru a forma Lacul Vidraru.

Fotografia:  Guvernul României

Vedeţi o hartă a Lacului Vidraru

Cascada Vidraru Întrebaţi localnicii pentru indicaţii către Cascada de lângă Lacul Vidraru!  Sau trimiteţi-ne un email acum!

Fotografia:  Rest România SRL

Castelul lui Dracula

Majoritatea turiştilor vor fi şocaţi să afle că Poienari este de fapt adevăratul castel al lui Dracula. Asta dacă sunteţi de părere că Vlad Ţepeş a fost într-adevăr Dracula, bineînţeles!

Castelul de la Poienari se întrevede într-o manieră convingătoare şi dramatică deasupra marginilor abrupte ale pereţilor văii, arătând într-un mod cu totul şi cu totul sinistru. Deşi nu la fel de împodobit precum cele mai des vizitate purtătoare de acelaşi renume de la est şi nord, Poienari este casa şi fortificaţia construită de Prinţul Întunericului.

Vedeţi aici unde a murit soţia lui Dracula!

Soţia lui Vlad Ţepeş se presupune că s-a aruncat de la fereastra Castelului Poienari decât să fie capturată de turcii care asediau palatul la acea vreme.   

Vlad a scăpat lăsând nişte urme care semănau cu cele lăsate de copitele cailor în noroiul de pe malul râului Argeş, păcălindu-şi urmăritorii otomani.

Ţepeş a reuşit să ia drept ostatici destui turci, forţându-i apoi să construiască mare parte din fundaţia clădirii. O lungă serie de trepte (aproximativ 15 minute) pregătesc terenul pentru centrala hidroelectrică de-a lungul lacului, un îngrijitor luând taxa de 1 Euro de persoana.

Luaţi un microbuz din apropierea gării sau de lângă principalul bulevard (Basarabilor) şi veţi ajunge la treptele castelului (aproape 40 lei de persoană). Este deschis zilnic între 9: 00 – 17: 00, iar intrarea costa 20 lei, cu o taxa de 10 lei pentru aparate foto. Staţia de microbuz este în jos pe drum de la castel, asta în cazul în care nu este vreunul care aşteaptă deja la castel.

Citiţi mai multe despre legenda lui Dracula aici.

 Lacul Vidraru şi Transfăgărăşan

Deşi nu tocmai un lac natural din moment ce a fost barat pentru a forma o centrală hidroelectrică în anii 1960, Vidraru este un uluitor lac de vale montană, un favorit al localnicilor şi al turiştilor de asemenea.

O baie de după-amiază după o zi de vizitat este o petrecere frumoasă a timpului în lunile de vară înainte de a vă întoarce la Curtea de Argeş.

Sunt mai multe cabane, pensiuni şi moteluri în jurul Lacului Vidraru, care oferă totul de la o gustare rapidă până la o săptămână într-o staţiune de vacanţă.  

Vedeţi mai multe în Cazare mai jos!

Pentru cei care merg mai departe spre nord, după Vidraru drumul se transformă într-o autostradă numită Transfăgărăşan, care se caţără, se răsuceşte şi se întoarce pentru a ajunge în vârful masivului Făgăraş, într-un peisaj alpin suprarealist.

Barajul a durat 5 ani şi jumătate pentru a fi terminat, intrând în serviciu în anul 1965, şi a fost foarte avansat la vremea sa, unul dintre cele 5 existente în Europa şi al nouălea în lume. 

Astăzi barajul produce 450GW anual, contribuind la procentul de 20% pe care România îl obţine de la multele sale centrale hidroelectrice – un procent admirabil de mare în comparaţie cu producţia hidroelectrică a ţărilor vorbitoare de limba engleză (de exemplu Australia are mai puţin de 1%). 

Starea drumului este afişată înainte să ajungi prea departe, şi este deseori închis, chiar şi în timpul lunilor de vară, datorită căderilor masive de zăpadă pe partea Sibiului. Vedeţi mai multe pe pagina noastră despre Sibiu.

Arefu

Pe drumul Dvs. înapoi de la Vidraru, minunatul sat Arefu vă poate oferi o mostră despre adevărata viaţă argeşeană.

Se presupune că este populat cu descendenţii servanţilor şi curtenilor originalului Dracula, Vlad Ţepeş, sătenii fiind destul de învăţaţi cu legenda, ceea ce poate fi distractiv dacă staţi aici destul de mult pentru a vi se povesti câte ceva.

Dacă aveţi timp să staţi cu sătenii, verificaţi la librăria din oraş sau la proprietăţile listate de Antrec pentru câteva pensiuni bune.

Istoria bisericii

Biserica Curtea de Argeş (de la începutul secolului XVI) este una din cele mai faimoase clădiri din România, şi este aşezată pe pământurile unei mănăstiri, la 2 km nord de Curtea de Argeş. Poartă hramul Sfântului Nicolae.

Seamănă cu un mausoleu mare şi elaborat, construit în stil bizantin, cu arabescuri moore. Forma este alungită, cu o anexă cu multe laturi în spate. În centru se ridica un dom, cu 2 cupole mai în faţă, în timp ce un dom secundar se ridică din anexă.

Fiecare vârf este încoronat de o piatră în formă de pară aşezată invers, ce poartă o cruce triplă, emblematică Sfintei Treimi.

Ferestrele au deschideri simple; cele de la turle (cilindrii pe care se odihnesc cupolele) sunt curbate şi răsucite la un unghi de 70 de grade, ca şi cum turlele ar fi o spirală.
Între frontonul şi cornişa clădirii principale este dispus un mulaj gros în formă de şnur.Deasupra acestuia vine un şir de scuturi circulare, decorate cu arabescuri complicate în timp ce fâşii şi ghirlande de crini se pot găsi sculptate peste tot: pe ferestre, balcoane, tambururi şi cornişe, adăugând luminozitate materialului.

Totul este ridicat pe o platformă înaltă de 2 metri şi înconjurat de o balustradă de piatră. În faţa intrării principale este un mic altar în aer liber, alcatuit dintr-o cornişă şi un acoperiş susţinute de 4 stâlpi. Biserica este acoperită cu calcar gri închis care, odată fixat pe faţada bisericei, s-a întărit , protejând astfel pereţii de eroziune. Interiorul este din cărămidă, fiind tencuit şi apoi decorat cu fresce.

În apropiere se află un palat regal mare, în stil arăbesc. Arhivele bisericei au fost prădate de către huni şi turci, dar câteva inscripţii greceşti, slave şi romane au supravieţuit.

O hârtie a vremii îl dă pe Prinţul Neagoe Basarab drept fondator (1512-1521); alta că Prinţul Ioan Radu a completat opera în 1526; o a treia descrie reparaţiile executate în anul 1681 de prinţul Şerban Cantacuzino; a patra, restaurarea, în anul 1804, de către Joseph, primul episcop. Între anii 1875 şi 1885 biserica a fost reconstruită şi în anul 1886 a fost sfinţită din nou.

Legendele

Legendele ei au inspirat mulţi poeţi români, printre ei şi celebrul Vasile Alecsandri. O cutumă descrie cum Neagoe Basarab, în timp ce era ostatic în Constantinopole, a realizat o superbă moschee pentru sultan, întorcându-se să construiască biserica din surplusul de materiale.

Altă versiune îl are pe Radu Negru în prim plan, angajându-l pe Meşterul Manole ca arhitect. Manole, nefiind în stare să termine zidurile, a fost ameninţat împreună cu asistenţii săi de către prinţ că vor fi omorâţi. În sfârşit Manole are un vis că vor trebui să sacrifice prima fiinţă umană care vine să-i viziteze la locul construcţiei, adică să o aşeze în fundaţie. Ceilalţi muncitori au fost de acord şi a doua zi Manole a trebuit să-şi sacrifice soţia.

Astfel biserica a fost construită. Când Manole şi asistenţii săi i-au spus prinţului că pot oricând să construiască o biserică şi mai mare şi mai frumoasă, Radu Negru i-a părăsit pe acoperiş ca să nu mai poată pleca. Ei şi-au construit aripi din şindrilă şi au încercat să zboare, dar unul câte unul au căzut toţi la pământ. Manole a reuşit să zboare cel mai departe, câteva sute de metri, iar unde a căzut, se spune că a răsărit acel izvor din curtea bisericei.

Motivul este răspândit în Europa sud-estică, cel mai notabil în Rusia, ca orbirea constructorilor Catedralei Vasili Blajenii de către Ivan cel Teribil. 

Primul Prinţ al Curţii de Argeş

Neagoe Basarab a fost primul voievod al Valahiei între anii 1512 şi 1521. Născut în familia de boieri Craiovenii (regimul său marchează punctul culminant al influenţei politice a familiei) ca fiu al lui Pârvu Craiovescu sau Basarab Ţepeluş cel Tânăr, Neagoe Basarab, care l-a înlocuit pe Vlad cel Tânăr după ce acesta a refuzat tutela Craioveştilor, a fost notat pentru abilităţile şi competenţa sa.

În secolul XVI, Valahia era independentă, dar i se cerea să plătească un tribut exorbitant mai marii forţe a Imperiului Otoman. Basarab a încurajat dezvoltarea obiectelor de artizanat şi a comerţului, în timp ce menţinea o relaţie bună cu celalalt vecin puternic al Valahiei, Ungaria.
Diplomaţia sa a încercat să stabilească legături cu Republica Veneţiei şi cu Papa, chiar oferindu-se să medieze disputa dintre Ortodoxia Estică şi Catolicismul Roman, cu scopul de a uni creştinătatea împotriva ameninţării otomane.

A adoptat tradiţia bizantină a patronajului Bisericii, făcând donaţii generoase mănăstirilor ortodoxe, nu numai în Valahia, ci peste tot în Balcani.

În timpul regimului său a fost construită Mănăstirea de la Curtea de Argeş (în anul 1517) – legenda numindu-l pe Meşterul Manole ca meşter şef; deasemenea, istorisirea îl uneşte pe Neagoe Basarab cu altă figură legendară, Prinţul Radu (care ar fi cauzat moartea lui Manole prin ordonarea îndepărtării schelelor în timp ce meşterii erau pe acoperiş, asigurându-se că nimeni nu va mai pleca pentru a putea construi o altă operă de artă, păstrând astfel unicitatea clădirii).

 Neagoe a ordonat cele dintâi lucrări pentru vechea Biserică Metropolitană din Târgovişte (oraşul unde a fost publicată ediţia Gospels în anul 1512) şi pentru biserica din Şcheii Braşovului.

 Neagoe Basarab a scris una din primele opere literare din România, denumită „Învăţăturile lui Neagoe Basarab către fiul său Teodosie”, în care atinge subiecte diferite cum ar fi filozofia, diplomaţia, etica şi moralul.