Bine aţi venit la Buşteni în frumosul judeţ Prahova din regiunea Muntenia din România! Vedeţi tradiţiile de Muntenia în Buşteni, şi găsiţi hotelul sau pensiunea perfectă în secţiunea Acomodare din Prahova. Rezervaţi o casă de oaspeţi sau o pensiune într-un sat cuibărit în munţi sau un superb hotel de la Ploieşti până la alte oraşe din Prahova, cum ar fi Busteni.
Noi muncim din greu pentru a fi la zi cu cel mai bun ghid
turistic al României pentru călătoriile Dumneavoastră
Cum să tipăreşti ghidul nostru :
Toate ghidurile noastre sunt
disponibile pentru citit în modul de tipărire gratis pentru toţi
călătorii înregistraţi
Formatul nostru special de
tipărire este disponibil pentru toţi membrii Clubului Călătorilor
Rest Romania. Membrii
pot tipări toate ghidurile noastre (peste 100) sau salvându-le în
format PDF pentru o distribuire uşoară prin poşta electronică
prietenilor sau rudelor
Vizitaţi restromania.ro/inregistrare
pentru a vă înregistra acum!
Ploieşti şi Buşteni sunt oraşe în judeţul Prahova. Regiunea Muntenia este o regiune istorică a României. Bine aţi venit la Buşteni în judeţul Prahova, parte a regiunii Muntenia din România! Descoperiţi istoricul Ploieşti şi satele înconjurătoare, vedeţi ce lucruri puteţi face şi înţelegeţi bogăţia culturii Muntenia dezvăluindu-se în istoricul judeţ Prahova. Rest România vă va ajuta să găsiţi hotelul sau pensiunea perfectă în secţiunea Găzduire din Buşteni, sau alte activităţi grozave mai departe în Ploiesti şi judeţul Prahova.
Need be seen by thousands of
English-speaking tourists?
Dacă nu aţi acordat prea multă importanţă peisajului în timp ce
aţi mers cu trenul sau maşina spre munte, veţi avea un şoc în
momentul în care ochii Dvs. vor da peste crestele încruntate de
deasupra staţiunii Buşteni!
În mare parte ca şi cum v-aţi afla pe fundul Marelui Canion,
sunteţi lovit pe loc de enormitatea celui mai înalt sistem
stâncos abrupt al
Europei (până la atât de apropiaţi încât aveţi senzaţia că vă puteţi
întinde să-i atingeţi)!
Alegerea Populară!
Vibrantul Buşteni este cel mai popular dintre cele trei
oraşe-staţiune de pe Valea Prahovei, cu hotelurile locale şi
distracţiile concentrate spre mândra şi din ce în ce mai numeroasa
clasă mijlocie românească.
Cu o altitudine de
măsurată la gara construită la sfârşitul secolului trecut, Buşteni
este la doar un traseu mic, un pas peste un pârâu sau o săritură de
schi distanţă de sportul montan dorit, oricare ar fi, de la excursii
montane, pescuit sau schiat. Toate activităţile se concentrează pe
priveliştile spectaculoase, iar la Buşteni, portofelul se poate
bucura de câteva preţuri avantajoase, fiind o staţiune mult mai
ieftină decât Sinaia.
Crucea Eroilor
Crucea memorială este uşor sesizabilă, tronând sus deasupra oraşului Buşteni la
pentru a comemora vieţile sacrificate când România a fost atacată de trupele
germane, austriece, turceşti şi bulgăreşti în Al Doilea Război Mondial.Citiţi
mai multe despre Crucea Eroilor şi Regina Maria a României
Mândrele trupe româneşti s-au strâns la Buşteni înainte de a
pune în scenă "eliberarea" Transilvaniei dinspre nord în anul 1916,
pentru a fi sălbatic împinşi înapoi când armata germană s-a aliat
austriecilor pentru a respinge atacurile românilor şi a-i îndepărta
mai jos de Buşteni, într-un final ocupând Bucureşti-ul şi 80% din
România.
Munţii înalţi ai României
La Munţii Stâncoşi şi Sierra-Nevada vă gândiţi când auziţi
numele din jurul staţiunii Buşteni: Valea Cerbului, Valea Brazilor,
Cantonul Jepilor şi Poiana Ţapului, toate invocă spiritul vestului
american.
Aceste minuni naturale apropiate şi uşor accesibile au făcut din
Buşteni o principală destinaţie turistică, iar aici veţi avea
sentimentul că vă aflaţi într-o staţiune chiar mare, cu toate
facilităţile şi opţiunile necesare, deşi comparativ cu altele, nu
este chiar atât de mare.
Oraşul are sezoanele de vârf în timpul anotimpurilor de vară şi
iarnă, dar preţurile tind să se menţină la acelaşi nivel constant
tot timpul anului (în afara sărbătorilor), datorită volumului şi a
competitivităţii ofertei locale de cazare.
Chiar dacă sunteţi hotărât să vă căţăraţi pe munte, nerăbdători
să faceţi excursii sau aveţi peisaje superbe în minte, majoritatea
lucrurilor interesante în Buşteni se află probabil în apropierea
locaţiei Dvs. de cazare!
Dacă vă aflaţi la volanul propriei maşini sau cu
şoferul-translatorul Dvs., ori ajungeţi la Buşteni cu unul din
frecventele şi excelentele trenuri care circulă între Bucureşti şi
Braşov, veţi găsi superba gară din Buşteni un punct de plecare
foarte bun pentru explorările Dvs..
Odată ce v-aţi instalat în hotel şi sunteţi gata de plecare, o
bună oprire la început ar fi centrul de informaţii turistice de pe
strada Libertăţii nr. 202, care se află la 120 metri de gară spre
nord.
Luaţi-vă timpul necesar pentru a vizita încântătoarea casă a
faimosului scriitor Cezar Petrescu, construită în stilul tradiţional
al începutului secolului XX.
Casa şi muzeul sunt o amintire în cinstea scriitorului şi a
operelor sale, peste 45 de ani de activitate ca jurnalist şi autor,
publicând chiar şi cărţi pentru copii, ca "Pif Paf Puf" şi "Cocârţ
şi bomba atomică".
În ciuda lucrărilor grozave din cei peste 30 de ani de
jurnalism, casa şi mobila sunt cele mai interesante articole.
Construită într-un stil comun decadelor de început ale secolului XX,
casa oferă câteva colecţii foarte frumoase de ceramică, mobilă,
statui şi, desigur, nenumărate rafturi cu cărţi şi reviste.
Numele Cantacuzino are o semnificaţie aparte în istoria
românească, familia domnind cândva peste Valahia.
Acest castel a fost construit în anul 1910 pentru Gheorghe
Grigore Cantacuzino în anii săi de apus, unde fostul prim-ministru
(de două ori) a trăit până în anul 1913. A avut cea mai de preţ
slujbă în România între 23 aprilie 1899 şi 19 iulie 1900, iar apoi
între 4 ianuarie 1906 şi 24 martie 1907. Cantacuzino s-a născut
într-o familie de nobili români, un descendent al voievozilor români
şi al împăraţilor bizantini.
"Giuvaerul" acestui castel o reprezintă seria de grote, cascade
şi fântâni arteziene care sunt presărate prin grădinile castelului.
"Prinţul" Cantacuzino, de asemenea cunoscut şi ca "Nababul", a
reuşit să-şi construiască o casă montană pentru el însuşi, care până
în ziua de astăzi a reuşit să devină unul din cele câteva zeci de
casteluri importante din România. Reşedinţa sa primară din Bucureşti
este de asemenea o locaţie de vizitat şi admirat.
Primii monarhi moderni ai României au fondat această biserică în
anul 1889, Regina Elisabeta şi Regele Carol fiind onoraţi prin
arhitectura şi interioarele diverse. De pictarea icoanelor din
interior s-a ocupat faimosul Gheorghe Tătărăscu.
Folosind piatră din carierele locale, biserica (Biserica
Domnească) este o miniatură a Mănăstirii Horezu, iar datorită
arhitecturii, vârstei şi a interioarelor măreţe excepţionale, este
unul din cele mai vizitate locuri din Buşteni. Mobilier din stejar
masiv au fost realizate la îndemnul meşteşugarilor italieni,
iconostasul superb fiind realizat la Viena. Cea mai mare parte din
altar a fost pictată de Agnes Exner, acelaşi artist care a realizat
şi fermecătoarele picturi ale Mănăstirii Sinaia.
Obosiţi după toată cultura românească şi castelele regale din
Sinaia? Mergeţi să vedeţi frumoasa artă franceză sau să admiraţi o
copie a Mariei Claire pentru o schimbare de decor!
La Maison Franco-Roumaine (MFR) din micuţul orăşel Moissy-Cramavel
din France (aproximativ sud-est de Paris) s-a înfrăţit cu
Buşteni, Casa Româno-Franceză (CRF) apărând în anul 1996, într-o
încercare de a stimula înţelegerea şi legăturile dintre cele două
ţări şi localităţi. Cu 12.000 de locuitori în Buşteni şi 15.000 în
Moissy-Cramavel, oraşele sunt de aceeaşi dimensiune şi organizează
evenimente culturale reciproce.
Cultura, istoria şi limba franceză este disponibilă aici pentru
nordul Văii Prahovei, iar centrul încurajează dialogul
inter-cultural în această regiune.
În clădirea tradiţională din a treia decadă a secolului trecut,
recent restaurată, există o sală de expoziţii la parter deschisă
publicului, care expune picturi şi obiecte de artă ai artiştilor
locali, ca şi birourile Asociaţiei Fraternale Buşteni-Moissy-Cramayel.
La etaj se află o bibliotecă unde puteţi găsi articole recente
din reviste, ziare şi cărţi franţuzeşti (peste 3.500 de volume), ca
şi o mică sală de conferinţe şi săli de clasă pentru predarea
lecţiilor de limbă franceză. Centrul bucură de asemenea comunitatea
din Buşteni cu Corul Armonia format din tineri, şi pune la
dispoziţia comunităţii sălile pentru închiriere.
Casa Româno-Franceză este vis a vis de Primărie şi de Centrul
Cultural, pe Bulevardul Libertăţii.
De la gară în sus spre Biserica Domnească, acest monument în
cinstea caporalului Vasile Muşat, erou al Primului Război Mondial, a
fost ridicat în anul 1928, mulţumită donaţiilor fraţilor Schiel,
patroni ai fabricii locale de hârtie.
Caporalul era din Domneşti, judeţul Argeş, făcându-şi serviciul
în Batalionul 1 al celui de-al Doilea Regiment de grăniceri, care
păzea Valea Prahovei, luptându-se cu ardoare în mişcările de
retragere de la Braşov, din anul 1916 (vedeţi Istorie
mai jos).
Mai târziu, luptându-se împotriva austriecilor şi germanilor în
Munţii Vrancei, s-a rănit la braţul stâng, dar şi-a continuat lupta
aruncând grenade cu mâna dreaptă, după cum reiese şi din statuia de
astîzi din Buşteni. Ceremonia de inaugurare s-a desfăşurat sub
auspiciile Maiestăţii Sale Regina Maria (fostă a Scoţiei, dar
aceasta este o altă poveste), care şi-a adus aportul la sublinierea
solemnităţii acestui omagiu.
Hartă: Crucea Eroilor (Crucea Caraiman) este o plimbare
scurtă de la Staţia de Telecabină Babele.
Folosiţi barele de derulare pentru a
vedea zona completă din jurul Buşteni-ului, şi daţi click pe orice
Simbol
a vedea mai multe informaţii!
Am inclus câteva din traseele de zi mai populare, care se află
în jurul staţiunii Buşteni, şi care nu urcă mult pe munţi, sau chiar
deloc. Vedeţi ghidul nostru despre
Parcul Naţional Bucegi
pentru trasee grozave care pleacă din Buşteni.
Dedesubt sunt trei trasee bune -- popularul
traseu la Cascada Urlătoare, ce
durează aproximativ 150 de minute dus-întors, apoi cel în jos pe
valea râului Prahova până la Sinaia (dar mergând pe partea estică a
râului), şi traseul la vârful Zamora,
care merge pe partea opusă a văii faţă de masivul Bucegi din vest.
Traseul marcat cu
ce pleacă spre sud-vest din Buşteni ajunge la baza Cascadei
Urlătoare (). Durând puţin peste o oră pentru majoritatea,
acest traseu accesibil este deschis pe toată perioada anului.
Un traseu preferat de mulţi şi bine cunoscut, frecventat de
grupuri şcolare şi turişti deopotrivă, această plimbare uşoară prin
pădurile joase urmăreşte traseul marcat cu
spre sud până la cascadă, care merită cu prisosinţă câteva
fotografii. Cam la o treime din traseul de întoarcere, alt traseu
porneşte de aici (marcat cu
)
în sus spre sud-vest şi la Piatra Arsă.
Se urcă pe Strada Telecabinei spre telecabină. În tot acest timp
putem observa abruptul prahovean al Bucegilor dominat de Vârful
Claia Mare în dreptul căruia se arcuieşte Valea Seacă a Jepilor.
Lăsând în dreapta vechiul traseu spre Cabana Caraiman pe Valea
Jepilor, după un urcuş accentuat ajungem la punctul denumit “La
Grătar”.
De aici drumul se bifurcă. Spre dreapta, poteca marcată cu
duce la Cabana Piatra Arsă, în timp ce drumul nostru trece peste un
mic podeţ, traversează Valea Seacă a Jepilor şi după un parcurs uşor
prin pădure ajungem la Cascada Urlătoare care este impresionantă
prin debit şi înălţime.
De ce ar şofa cineva până la Sinaia, când acest drum forestier
grozav circulă pe partea estică a râului? Acesta leagă cartierele
Zamora din Buşteni cu Cumpătu din Sinaia. Luaţi un maxi-taxi pe
drumul de întoarcere, astfel veţi avea parte de o după-amiază
superbă!
Durata traseului este de aproximativ 3 ore şi jumătate. De la gară
se traversează podul Prahovei, după ce străbate străzile Gării şi
Griviţei. Din spatele Sanatoriului Zamora, se merge spre sud, pe
drumul forestier, paralel cu liziera pădurii Zamora, până în Valea
Zamorei, unde drumurile se bifurcă.
Cel din stânga urcă spre cantonul Zamora, iar cel din dreapta
continuă până în Valea Sipa, unde din nou se ramifică. Noi continuăm
drumul aflat la limita pădurii, traversăm Valea Tufei şi ne
continuăm excursia până la Cumpătu, în staţiunea Sinaia, unde se
află Muzeul Enescu şi câteva case în stil vechi foarte frumoase.
Cinaţi în Sinaia, întoarceţi-vă cu trenul sau maxi-taxi-ul sau pur
şi simplu petreceţi noapte acolo!
Lăsaţi aglomeraţia deoparte şi porniţi spre răsărit! Vârful
Zamora, la metri altitudine în partea de est a staţiunii
Buşteni, este pur şi simplu minunat, iar traseul marcat cu
vă va conduce prin Şaua Zamorei până la piscul cu acelaşi nume, după
aproximativ 7 ore de căţărat în toată regula.
Se lasă gara în stânga şi se trece calea ferată pe strada gării.
După ce depăşim podul peste Prahova, ajungem în cartierul Zamora.
Curând după clădirea Sanatoriului, pe partea stângă, întâlnim
marcajul
.
Urmărind marcajul, drumul se continuă până la canton, iar de aici
până în Şaua Zamorei, de unde poteca se orientează la stânga, pe
culmea muntelui Zamora, până în vârful cu acelaşi nume ().
Veţi avea o privelişte unică spre structurile stâncoase ale
Masivului Bucegi spre vest, superbe în soarele de după-amiază.
Foarte pitorescul Lac Bolboci este
reaprovizionat în fiecare primăvară de topirea zăpezii în
râul Ialomiţa, care se varsă în lac pe la Cheile Tătarului.
Ridicat de Maiestatea Sa Regina Maria a
României, acest monument comemorează persoanele care au
pierit în timpul invaziei austriecilor şi Forţelor Axei din
Primul Război Mondial.
Buşteni este într-o poziţie superbă pentru acces uşor către
minunile apropiate din Munţii Bucegi, de la cascade la formaţiuni
stâncoase interesante sau privelişti fabuloase în toate direcţiile.
Din unele puncte de vedere, Buşteni-ul are de câştigat că nu
este atât de aproape de pereţii abrupţi ai
Masivul Bucegi.
Asta înseamnă câteva trasee mai plăcute, spre poieni, cascade şi
privelişti superbe asupra Văii Prahovei.
Pentru aceia care sunt mai puţin dispuşi să-şi consume energia
pe plimbări în natură, foarte popularele telecabine circulă în
siguranţă în sus şi în jos între podeaua văii şi piscurile
ameţitoare ale munţilor, pe toată durata anului.
Parcul Natural Buşteni
Chiar şi în mijlocul sezonului de vârf (iarna), acest parc este
o mică ţară a minunilor, perfectă pentru fotografiat sau pentru
plimbări nocturne printre copacii împodobiţi de licurici.
Pe timpul verii, sunt o mulţime de lucruri de făcut sau de
vizitat, cu destule lacuri, cascade, prăpăstii, defileuri şi un cer
albastru care să rivalizeze în grandoare cu Parcul Yosemite.
Telecabinele care urcă şi intră în parc din Buşteni oferă mai
multe destinaţii decât cele din sud, de la Sinaia (care servesc mai
mult decât orice pârtia de schi de la Cota 2000).
Traseul telecabinei este susţinut de 6 piloni foarte mari,
pornind de la altitudinea de în Buşteni, în spatele
hotelului Silva, până la pe platoul Bucegi, distanţa
totală străbătută fiind de peste , pe o diferenţă de nivel de
.
Telecabina circulă la o medie de înălţime de deasupra uneia din cele mai frumoase zone alpine din România.
În anul 1982, linia de telecabină a fost extinsă în jos, în
continuare, pe partea cealaltă a muntelui, până în valea râului
Ialomiţa, la Peştera Ialomiţa, Mănăstirea Ialomiţei şi Hotel
Peştera, adăugând o lungime de traseului. Va trebui să
aveţi aparatul foto pregătit pentru priveliştile Vâlcelului
Înspumat, Cascadei Caraiman, Văii Jepilor şi într-un final ale
Platoului Bucegilor, unde puteţi găsi Cabana Caraiman (),
ancorată pe marginea masivului.
În timpul sezonului de iarnă, în apropierea diferitelor cabane
de la Babele, Caraiman sau Piatra Arsă puteţi lua lecţii de schi,
pentru amatori sau avansaţi.
Din Buşteni, aveţi alegerea de a rămâne la prima oprire odată ce
aţi ajuns pe platoul masivului, unde se află câteva formaţiuni de
roci interesante, pe lângă acea superbă cruce ce supraveghează
orizontul, sau să continuaţi călătoria cu telecabina până la Peştera
şi Mănăstirea Ialomiţa, pe partea cealaltă a Munţilor Bucegi.
Alternativ, puteţi să coborâţi la prima oprire, să vă bucuraţi
timp de 45 de minute de atracţiile principale de aici, apoi să
parcurgeţi excelentul traseu marcat cu
,
până la peştera şi mănăstirea de mai jos, unde este de asemenea un
hotel unde vă puteţi relaxa în voie după acest drum.
Pentru cei mai ambiţioşi, întreg platoul central, în formă de
potcoavă, este traversat de trasee de diferite dificultăţi. Spre
deosebire de majoritatea traseelor din parcurile americane, cele
româneşti tind să urmărească un curs de apă sau creasta unui munte.
În centrul superbului amfiteatru al munţilor ce este Bucegi-ul,
se află bijuteria coroanei, unde râul Ialomiţa, inundat de afluxul
de zăpadă topită, şerpuieşte printre Cheile Tătarului pentru a se
deschide în Lacul Bolboci, safirul Bucegilor.
Încercuit de o pădure de smarald densă, lacul artificial se
potriveşte perfect în principala depresiune centrală a masivului,
presărat cu un hotel, câţiva afluenţi şi peşteri, dintre care una
este gazdă a unei frumoase mănăstiri.
Odată ce aţi ajuns pe principalele piscuri, Vârful Omu fiind
încununarea gloriei Masivului Bucegi, puteţi vedea stâncile Parcului
Naţional Piatra Craiului din Transilvania spre nord, iar la sud
câmpiile valahiene întinse.
Dacă sunteţi un împătimit al excursiilor în natură, munţii
Parcului Natural Bucegi sunt o introducere perfectă către Munţii
Carpaţi.
Aceste formaţiuni stâncoase interesante sunt unele din cele mai
cunoscute din acest masiv, subliniind cu adevărat cât de variat şi
bogat în particularităţi este acest platou minunat.
Uzat timp de secole de vânturi şi ploi, aceste două stânci, în
funcţie de unghi, arată foarte asemănător cu două babe puse pe
conversaţie.
Sfinxul din apropiere este considerabil mai cunoscut
decât cel din ţinutul de stepă prăfuită a Culmii Pricopanului din
Parcul Naţional Munţii Măcinului, în
Vestul Judeţului
Tulcea. Aproape direct la nord faţă de babe şi de sfinx se
află Vârful Baba Mare, înălţându-se peste surorile ei mai mici.
Jepii Mari
La sud de Babele se află Cantonul Jepii Mici, iar Izvorul
Dorului îşi porneşte traseul la est de principalul drum forestier
care circulă de la nord la sud.
Drumul şi pârâul curg la sud spre Piatra Arsă şi punctul
terminus de la Vârful Furnica al telecabinei ce urcă de la Sinaia.
Drumul forestier este foarte bine marcat în majoritatea lunilor din
an, şi puteţi să parcurgeţi traseul în jos în puţin mai mult decât o
oră, până la Cabana Mioriţa, apoi spre est la staţia de telecabină,
de-a lungul traseului marcat cu
.
Mergând spre nord de la Babele, veţi găsi acea cruce grozavă pe
munte, iar dacă vă uitaţi în sus de oriunde din Buşteni, nu puteţi
să nu vedeţi acest omagiu în memoria zecilor de mii de români care
şi-au pierdut viaţa sau au fost luaţi prizonieri în Primul Război
Mondial.
Vedeţi mai multe
despre România în Al Doilea Război Mondial în Istorie mai jos
Primul Război Mondial a fost sălbatic de nemilos pentru români,
o combinaţie între optimism, servicii secrete prost informate şi
planificare ratată a subminat eforturile iniţiale de a pune mâna pe
Transilvania.
După cum a reieşit, germanii şi puterile centrale au
avansat din toate direcţiile pentru a prelua 80% din teritoriul
României (aproape de râul Siret) până la sfârşitul Primului Război
Mondial.
Crucea
Reginei Maria
Vârful Caraiman este unul din cele mai proeminente din întreg
Masivul Bucegi, care tronează deasupra staţiunii Buşteni, fiind
astfel o alegere naturală pentru monumentul ridicat între anii 1926
şi 1928, din ordinul Reginei Maria a României.
Ea a suferit mult împreună cu supuşii săi, fiindu-i luate curtea
regală şi demnitatea când s-a refugiat la Iaşi pentru a scăpa de
trupele ameninţătoare ale germanilor, bulgarilor şi
austro-ungarilor.
Crucea a fost dedicaţia Reginei Maria din toată inima pentru
toţi acei români care şi-au pierdut viaţa în măcelul oribil la care
ea a asistat în timpul acelor ani cruzi.
A fost dorinţa reginei ca nici una din victimele de război să nu
fie uitate niciodată, şi după influenţări, ameninţări şi afaceri
intense pentru a face cum vroia ea, dorinţa şi speranţa acesteia
trăiesc şi astăzi, cu fiecare privire aruncată spre crucea magnifică
din vârful Caraimanului.
Nenumărate care cu boi au cărat materialele de construcţii pe
trasee săpate în piatră până în vârful muntelui. Este un lucru
minunat să-l vezi de aproape, având aproximativ înălţime şi
latura, fiind aprins pe timpul nopţii, dând Buşteni-ului un
sentiment de Crăciun pe tot timpul anului.
Nu se ştie foarte precis câţi dintre românii care au murit
nu erau creştini, dar în mod sigur aceştia ar fi apreciat gestul
frumos chiar dacă erau evrei sau de altă religie.
Staţiunea cu cele mai multe trasee montane de pe Valea Prahovei
Staţiunea Buşteni este amplasată frumos cam la jumătatea
lanţului principal Bucegi, cel care tronează deasupra Văii Prahovei.
Mai are şi avantajul de a fi echidistantă faţă de principalele
atracţii ale Parcului Natural Bucegi.
Dacă v-aţi decis să ţintiţi la cel mai înalt pisc din Munţii
Bucegi sau doriţi să petreceţi o dimineaţă liniştită la una din
cascadele apropiate, plecarea din Buşteni este cea mai bună soluţie.
Pornind de la altitudinea de ,
această excursie pleacă mai
întâi din Buşteni, trece prin Poiana Coştilei la , traseu
marcat cu ,
apoi ajunge până la Poiana Pichetul Roşu, la altitudine. Exploraţi
mai atent acest traseu.
Acest excelent traseu dus-întors din Buşteni durează într-adevăr
o zi întreagă, dar oferă privelişti uimitoare asupra Bucegilor,
inclusiv asupra Acelor Morarului şi Văii Morarului.
Traseul se desparte repede de Poarta Munţilor, unde copacii rari
înrămează perfect peisajul splendid din faţă.
Aproape de culmea zilei, puteţi admira impunătoarele Ace ale
Morarului, piscurile ascuţite înălţându-se spre albastrul cerului.
Exploraţi mai
atent acest traseu.
Plecând din Buşteni în sus, mai întâi la Cabana Gura Diham la
, apoi în continuare la Cabana Diham la , traseul marcat cu
durează aproximativ 3 ore pentru a ajunge până la Diham, fiind
accesibil pe toată durata anului.
Exploraţi
mai atent acest traseu.
Această rută de vară începe în oraş, continuă până la Cantonul Jepi,
la , şi apoi până la Cabana Piatra Arsă, la altitudine, marcaj ,
durând puţin peste 4 ore.
Exploraţi mai
atent acest traseu.
Acest traseu care merge până sus de tot, la Cabana Babele (!),
a fost din fericire suplinit cu o reţea de telecabină în anul 1978,
care reuşeşte să termine excursia în doar 12 minute, prin superba
Vale a Jepilor.
Exploraţi mai
atent acest traseu.
Într-adevăr un “traseu trofeu”, acesta îşi face loc prin Valea
Cerbului, apoi în sus pe cel mai înalt masiv al Munţilor Bucegi (şi
în top 10 al celor mai înalţi din România, pe locul 7, cu doar mai scund decât cel de pe locul întâi,
Vârful Moldoveanu din Munţii Făgăraş).
Citiţi mai
multe aici.
Încântătoarea
staţiune Azuga este la câţiva km nord de Buşteni, în propria vale
laterală micuţă ce urmăreşte râul Azuga în Munţii Baiului.
Azuga este în multe feluri un microcosm al Văii Prahovei ca un
întreg, cu propria gară, o fabrică de bere ce produce berea locală
Azuga, pârtii frumoase de schi şi spaţii de cazare rentabile.
Una din cele două pârtii de schi din Azuga se laudă a fi cea mai
lungă din România, pârtia Sorica, lângă pârtia Cazacu, mai nouă, cu
propria instalaţie de teleschi.
Hartă: Cel mai înalt pisc din Munţii Bucegi este pe
aceeaşi latitudine cu Azuga.
Folosiţi barele de derulare pentru a
vedea zona completă din jurul Buşteni-ului, şi daţi click pe orice
Simbol
a vedea mai multe informaţii!
Vedeţi mai multe Hărţi despre România şi oraşul Prahova
Vedeţi harta străzilor oraşului Buşteni:
Vedeţi
mai multe hărţi ale străzilor oraşului Buşteni
la
The centre of Buşteni is at 45' 25"N,
25'33" E
The National Highway 1 following the
Prahova River valley south of Buşteni
Geografie
Situat la doar de
Bucureşti pe
principalul drum naţional (DN1), ca şi pe principala linie de cale
ferată care circulă spre
Braşov, Buşteni
este de asemeni la doar de Braşov, în
Regiunea Transilvania.
Drumul care circulă spre nord vă poate duce în staţiunea
Predeal,
iar spre sud puteţi ajunge la
Sinaia.
Primăria oraşului Buşteni
Lângă Buşteni către sud se află
staţiunea Poiana Ţapului.
Şerpuind în versanţii Bucegilor din Buşteni sau de pe podeaua
Văii Prahovei, sunt câteva văi adânci, unde râurile sau păraiele
şi-au săpat calea pornind de la piscurile înalte, oferindu-şi numele
acestor tăieturi adânci, cum ar fi Valea Cerbului, Valea Albă sau
Valea Jepilor.
În partea de sud a staţiunii se găseşte Poiana Ţapului, iar
către est cartierul Zamora, ce se întinde pe dealurile Muntelui
Zamora. Partea vestică este dominată de principalul lanţ muntos de la nord la sud, unele părţi ale oraşului ajungând şi la altitudine.
Conducerea Locală
Aveţi nevoie de informaţii din
partea conducerii locale? Scrieţi pe adresa Primăriei oraşului, Bulevardul Libertăţii nr. 91,
localitatea Buşteni, judeţul Prahova, cod 105500 sau la următoarele
adrese de contact:
Rest România este
un ghid turistic, prin urmare oferă informaţii istorice în interesul
cititorilor noştri călători. Istoria poate ridica o problemă
discutabilă, iar noi salutăm ideea
ca cititorii să spună dacă este nevoie de clarificare sau sfătuire.
Vă rugăm să ne trimiteţi un e-mail
aici dacă aveţi întrebări sau comentarii despre orice subiect
din această secţiune de istorie.
Istoria timpurie a oraşului Buşteni
Gara din Buşteni
Declaraţie a Regelui Ferdinand,
28 August 1916
Români!
Războiul care pentru ultimii doi ani ne-a
încercuit graniţele din ce în ce mai aproape a zdruncinat fundaţiile
Europei până în adâncuri.
A adus ziua care a fost aşteptată de secole de
către conştiinţa naţională, de fondatorii Statului Românesc, de cei
care au unit principatele în Războiul de Independenţă, de cei
responsabili pentru renaşterea naţională.
Este ziua unirii tuturor
ramurilor naţiunii noastre.
Astăzi suntem în stare să îndeplinim
sarcina străbunilor noştri şi să stabilim pentru totdeauna
ceea ce Mihai Viteazul a reuşit numai pentru o clipă, şi
anume, o unire românească a ambilor versanţi ai Carpaţilor.
Pentru noi, munţii şi câmpiile Bucovinei unde
Ştefan cel Mare a dormit timp de secole. În energia şi valoarea
noastră morală stau mijloacele de a-i oferi înapoi dreptul prin
naştere la o Românie mare şi liberă de la Tisa până la Marea Neagră,
şi de a prospera în pace conform datinilor, speranţelor şi viselor
noastre.
Români!
Însufleţiţi de sfânta datorie poruncită nouă, şi
determinaţi să suportăm bărbăteşte toate sacrificiile inseparabile
de un război dificil, vom mărşălui în bătălie cu elanul irezistibil
al unui popor ferm încrezător în propriul destin. Fructele glorioase
ale victoriei vor fi recompensa noastră.
Înainte, cu ajutorul lui
Dumnezeu!
FERDINAND
Sursa: Arhive ale Marelui
Război, Vol. V, Charles F. Horne, Ed. National Alumni 1923.
Deservind aşezările timpurii din partea superioară a Văii
Prahovei de la Comarnic şi până la Predeal era un drum de-a lungul
râului.
Mergând în sus prin Buşteni spre Azuga în partea de est a râului
Prahova de-a lungul bazei Muntelui Zamora, drumul a fost lărgit şi
îmbunătăţit când guvernul s-a mutat de la Târgovişte la Bucureşti.
Prinţul Vladislav a hotărât în anul 1452 că drumul
din Valea Prahovei era scutit de la plata taxelor şi că era un drum
ce ducea la stabilimente unde te puteai relaxa.
Totuşi, satele mai mari cu populaţii majore permanente nu prea au
existat pentru mult timp înainte de anul 1782, când Mihai Şuţu a
fondat primul cătun în sat cu 24 de familii de scutelnici (care erau
scutiţi de taxe în schimbul altor obligaţii faţă de domnie) de la
Mănăstirea Sinaia.
Întinzându-şi aria de
răspândire, coloniştii au stabilit aşezări la Buşteni, Poiana
Ţapului, Azuga şi Predeal.
Începuturile Buşteni-ului
Cu
mult înainte de secolul XIX, existau câteva stabilimente durabile în
partea superioară a Văii Prahovei.
Mănăstirea Lespezi de lângă Posada, Mănăstirea
Sinaia, fondată în anul 1695 din ordinul Marelui Cavaler Mihail
Cantacuzino, şi cătunul Izvor, fondat în anul 1782 de domnitorul
Mihai Şuţu, populat de scutelnici ai Mănăstirii Sinaia. Mănăstirea
Predeal a fost construită în anul 1744, ca şi un refugiu, Hanul
Slonul de Piatră.
Hanul Slonul de Piatră
Hanul Slonul de Piatră era o clădire solidă care oferea refugiu
călătorilor în timpuri grele. S-a relatat că aici, în februarie
1788, prin trecătoarea de la Predeal au venit mai multe plutoane de
trupe austriece, preluând controlul asupra Mănăstirilor Predeal şi
Sinaia.
În luptele care au avut loc între austrieci şi
turci, care erau sprijiniţi de liderul român Mavrogheni, turcii au
distrus Hanul Slonul de Piatră din Poiana Zamora. Era singurul loc
populat de deasupra localităţii Sinaia înainte de anul 1750, deşi
alte câteva hanuri au fost întemeiate în acea zonă după anul 1800,
cum ar fi Hanul Puriştoaca şi Hanul Ruja, în Predeal.
Conform unei hărţi ruseşti din anul 1835, în jurul
localităţii Buşteni se aflau mai multe cătune, cum ar fi Drăguşeşti,
cu 20 de familii, Trestia şi Hanul Slonul de Piatră.
Primele două cătune au realizat originile
Buşteni-ului de astăzi, iar Hanul Slonul de Piatră a început ceea ce
astăzi este cartierul Zamora.
Primele
stabilimente din Buşteni au fost în Valea Cerbului în jurul anului
1800, fiind situate unde poienile cu cea mai mare lăţime a
pământului despădurit era apărat de munţi.
Buşteni
în secolul XIX
Între anii 1800 şi 1802, când se presupune că erau
deja destui colonişti în zonă, o mare parte din populaţia
Bucureşti-ului a fost evacuată în vale.
Acest lucru s-a întâmplat din cauza terorizării de
către rebelul Pasha Pasvant Oglu şi a bandei sale de soldaţi turci
care au furat şi au tâlhărit capitala timp de mai multe luni în acea
perioadă.
Un alt aflux de locuitori speriaţi ai
capitalei au fugit către zonele deluroase şi către Buşteni din nou
în anul 1821, când iarăşi turcii au terorizat capitala. Apoi trupele
ruseşti în anul 1848, si cele austriece în anul 1854, au crescut
atractivitatea Văii Prahovei, departe de hoardele invadatoare.
Construcţia
şoselelor şi a căii ferate
Îmbunătăţiri la sistemul rutier şi al
telecomunicaţiilor, pe lângă pensiunile noi, au crescut numărul
vizitatorilor cărora le plăcea această regiune.
Majoritatea turiştilor erau în drum spre staţiunile
din Transilvania, şi îşi întrerupeau călătoriile pentru a rămâne la
Buşteni, deja un punct de vacanţă preferat, şi care avea avantajul
unor uimitoare formaţiuni muntoase.
Mulţi s-au îndrăgostit de farmecele
staţiunilor Sinaia sau Buşteni, iar dezvoltarea a început serios în
a doua jumătate a secolului XIX, când valea s-a transformat într-o
rută comercială şi turistică majoră.
Din ordinul
ultimului mare Principe al Valahiei, Gheorghe Bibescu, în anul 1846,
construcţia unui drum a fost demarată între Câmpina şi Predeal, deşi
lucrările au fost sistate când principele a fost înlocuit de un
guvern provizoriu în anul 1848, iar reformele progresive au trecut
la câmpiile valahiene (şi chiar până în regiunea Buşteni-ului din
unele puncte de vedere).
Când America îşi
sărbătorea centenarul, anul 1876 a adus în Valahia începerea
construcţiei la calea ferată ce mergea de la Bucureşti, prin Valea
Prahovei, până la Buşteni şi Predeal.
Drumul care acompania calea ferată a fost deschis
la data de 10 iunie 1879, construit de o firmă franceză, Guilla.
Progresul şi Industria
Administrativ, aşezările din partea superioară a
Văii Prahovei au devenit parte a comunei Podul Neagului, care se
întindea pe o distanţă de 35 km, între Comarnic în partea de sud, şi
până la Predeal, în trecătoarea din capătul văii.
În timp ce Alexandru Ioan Cuza a preluat controlul
asupra Valahiei şi Moldovei prin Unire, până în anul 1864 satele
Posada şi Podul Neagului, fiind cele mai apropiate de Comarnic, au
fost alipite acestei localităţi.
Buşteni şi restul satelor din partea superioară a
văii au rămas în vechea comună, Podul Neagului, până în anul 1884.
Fabrica de Hârtie Schiel şi Şcoala Germană
Fabricarea hârtiei era o industrie mare în Buşteni încă de la
sfârşitul secolului XIX, Fabrica de Hârtie patronată de germanul
Schiel având 1183 angajaţi.
Partea superioară a Văii Prahovei a avut prima
şcoală în anul 1865, atrăgând 30 de studenţi până în anul 1874, din
micul cătun şi zonele înconjurătoare. Şcoala propriu-zisă era de
fapt o casă personală modificată, iar sfârşitul acelui secol a prins
şcoala cu 158 de elevi.
La mijlocul anilor 1920, comunitatea locală germană
condusă de patronii fabricii de hârtie Otto şi Samuel Schiel, a
construit o şcoală nouă pentru elevii germani, care a predat în
limba germană până în anul 1945.
Fraţii Schiel au donat 20.000 lei în aur pentru
construcţia somptuoasei şcoli, care avea 15 săli de clasă, încălzire
centrală (o necesitate în iernaticul Buşteni) şi mozaic pe culoare
şi scări.
Şcoala a fost transformată în anii comunismului
într-o şcoală primară şi a găzduit primul liceu din oraş între anii
1955 şi 1962, când liceul s-a mutat în locaţia sa actuală. Şcoala
Germană dispune de profesori pentru clasele 1-8, pe lângă alte 4
şcoli primare, 5 grădiniţe şi un liceu, plus un centru de pregătire
pentru personalul din industrie.
Buşteni declarat oraş
Ce mândri trebuie să fi fost locuitorii în anul 1908, când Buşteni
şi Poiana Ţapului au fost unite pentru a forma comuna Buşteni, cu
biroul primarului în satul Buşteni.
Poiana
Ţapului a fost declarată staţiune climaterică în anul 1946, Buşteni
fiind declarat oraş în acelaşi an, iar Poiana Ţapului a fost inclusă
în comunitatea mai mare de la nord în anii comunismului.
Deşi destul de populară în rândul est-germanilor în timpul
Războiului Rece, Buşteni a beneficiat mult din partea clasei
mijlocii înfloritoare a României - care s-a dublat de la numai 19%
din totalul populaţiei la Revoluţia din anul 1989, la peste 40% cât
reprezintă astăzi. Îi puteţi vedea pe toţi cu râd şi se joacă în
zăpada de pe pârtii - chiar dacă nu îşi pot permite întotdeauna un
bilet la telecabină sau schiuri scumpe!
Proclamarea războiului de către Regele Ferdinand pentru poporul
şi armata sa a fost semeaţă şi puternică, plină de sentimente
naţionaliste curajoase şi proză înfloritoare. Dar realitatea
tragediei naţionale ce urma să vină a fost într-un puternic
contrast.
Din păcate, România nu a primit niciodată suportul de care avea
nevoie din partea Rusiei, nici din partea celorlalţi membri ai
alianţei, cum ar fi Italia sau Anglia, împotriva puterilor combinate
ale Axei, Germania şi Austro-Ungaria.
România a invadat Transilvania, ce era deţinută de austrieci,
dar atacurile au fost curând respinse, iar mai apoi au devenit
ameninţate de forţele combinate ale bulgarilor, turcilor şi
germanilor, pe partea neapărată a graniţei de la sud. România a fost
forţată să îşi mute trupele din Transilvania pentru a acoperi
graniţa bulgărească, lăsând ambele fronturi slăbite.
Oltenia şi Dobrogea decad
Germanii au încercuit românii şi au ajuns în spatele lor, când
aceştia se retrăgeau din Transilvania în septembrie 1916, măcelărind
miile de români prinşi în capcană. Germanii au capturat curând şi
oraşul Constanţa, în octombrie 1916.
Un tânăr locotenent, Irwin Rommel (viitoare Vulpe a Deşertului)
şi-a condus oamenii din Transilvania, mărşăluind în Oltenia prin
oraşul Vulcan, pentru a cuceri Târgu Jiu până în noiembrie.
Românii şi ruşii au luptat curajos împotriva trupelor germane şi
austro-ungare care avansau, dar au avut pierderi grele pe frontul
din Oltenia, 22.000 de suflete pierind apărând Dunărea la Tutrakan,
întăririle româneşti fiind de asemenea ucise sau adăugate celor
30.000 de prizonieri şi prăzi de război revendicate de germani.
În timpul unei acalmii în bătălie, românii au lansat o
contra-ofensivă în Bulgaria, dar fără artileria necesară, atacul a
eşuat, astfel şi mai mulţi soldaţi români suferind un deces
dezonorant pe teritoriu străin. În acest timp, la est, linia
defensivă a românilor şi ruşilor a cedat, iar puterile Axei au
avansat până la Constanţa, cucerind şi Cernavodă, tăind astfel
comunicaţiile Bucureşti-ului cu Marea Neagră.
Bucureşti şi Muntenia decad
Odată ce 80% din Dobrogea a fost deţinută de forţele combinate
ale germanilor, bulgarilor şi turcilor, era un exerciţiu direct să
pună câteva poduri plutitoare, ceea ce au şi făcut, în mai puţin de
o zi, pe data de 24 noiembrie 1917.
Cu podurile deschise pentru traficul Puterilor Centrale, au
făcut un efort coordonat, curgând în regat din trecătorile montane
nordice, şi de la sud de peste Dunăre. Bucureşti-ul se afla în
mâinile germanilor, şi nu pentru ultima dată în secolul XX.
Trupele româneşti care au mai rămas au fost împinse înapoi peste
poziţiile lor în regiunea Moldova, din nordul şi estul
Bucureşt-ului, din apropierea râurilor Ialomiţa, Putna şi Buzău.
Trupele austriece au împins în mod similar trupele româneşti la est
de munţi, peste dealurile moldoveneşti de lângă râul Siret,
bombardând în mod repetat oraşul Galaţi.
La mai puţin de un an mai târziu şi după Revoluţia Rusească
(ceea ce însemna că suportul rusesc pentru România se termina), la
data de 4 iulie 1918, Senatul României a ratificat Tratatul de la
Bucureşti dintre România şi Puterile Centrale, deşi, într-un mod
tipic românesc, nici o afacere nu este complet încheiată vreodată,
iar Tratatul nu a fost niciodată "complet" validat, România alegând
din nou varianta războiului.
Într-un final, Tratatul de la Versailles din anul 1919, după
încheierea războiului, şi cel de la Paris din anul 1920, au acordat
României cele mai mari graniţe oficiale de până atunci, Bucovina,
Transilvania şi Basarabia, plus populaţiile lor etnice fiind unite
cu România, care a deţinut aceste teritorii pentru aproximativ 20 de
ani, până la Al Doilea Război Mondial.
Mare parte a conţinutului acestei pagini
este derivată din Wikipedia, enciclopedia liberă cu conţinut
deschis. Se poate să nu fi fost revizuită de editori
profesionali (vedeţi
disclaimer pentru riscuri). Este permisă copierea şi/sau
modificarea acestui document sub termenii Licenţei GNU pentru
Documentaţie Liberă, Versiunea 1.2 sau oricare altă versiune
ulterioară publicată de Fundaţia Free Software;
cu Secţiunile Invariantecapul
paginii,
josul
paginii, şi blocurile publicitare laterale pe părţile stânga
şi dreapta, comune website-urilor Rest România,
fără texte deasupra şi dedesubt.O
copie a
licenţei este inclusă în secţiunea intitulată
"Licenţa GNU
pentru Documentaţie Liberă".
Monumentul
către Cascada Urlătoare
ce pleacă spre sud-vest din Buşteni ajunge la baza Cascadei
Urlătoare (). Durând puţin peste o oră pentru majoritatea,
acest traseu accesibil este deschis pe toată perioada anului.
vă va conduce prin Şaua Zamorei până la piscul cu acelaşi nume, după
aproximativ 7 ore de căţărat în toată regula. 
,
până la peştera şi mănăstirea de mai jos, unde este de asemenea un
hotel unde vă puteţi relaxa în voie după acest drum. 
.
Crucea
Reginei Maria
,
apoi ajunge până la Poiana Pichetul Roşu, la altitudine. Exploraţi
mai atent acest traseu.
durează aproximativ 3 ore pentru a ajunge până la Diham, fiind
accesibil pe toată durata anului.
Exploraţi
mai atent acest traseu.
Încântătoarea
staţiune Azuga este la câţiva km nord de Buşteni, în propria vale
laterală micuţă ce urmăreşte râul Azuga în Munţii Baiului.
a vedea mai multe informaţii!
Algebo Turism Busteni, Str. Valea Cerbului, nr.4 
0244 321533 FAX: 0244 321533 
Vedeţi o hartă rutieră a zonei Buşteni
Vedeţi mai multe Hărţi despre România şi oraşul Prahova
Dă
o căutare în Google pentru
Poţi
Găsi Mai Multe Informaţii despre
în Enciclopedie!
România
SUA:
