Bine aţi venit la Braşov în frumosul judeţ Braşov din regiunea Transilvania din România! Vedeţi tradiţiile de Transilvania în Braşov, şi găsiţi hotelul sau pensiunea perfectă în secţiunea Acomodare din Braşov. Rezervaţi o casă de oaspeţi sau o pensiune într-un sat cuibărit în munţi sau un superb hotel de la Braşov până la alte oraşe din Brasov, cum ar fi Brasov.
Noi muncim din greu pentru a fi la zi cu cel mai bun ghid
turistic al României pentru călătoriile Dumneavoastră
Cum să tipăreşti ghidul nostru :
Toate ghidurile noastre sunt
disponibile pentru citit în modul de tipărire gratis pentru toţi
călătorii înregistraţi
Formatul nostru special de
tipărire este disponibil pentru toţi membrii Clubului Călătorilor
Rest Romania. Membrii
pot tipări toate ghidurile noastre (peste 100) sau salvându-le în
format PDF pentru o distribuire uşoară prin poşta electronică
prietenilor sau rudelor
Vizitaţi restromania.ro/inregistrare
pentru a vă înregistra acum!
Braşov şi Braşov sunt oraşe în judeţul Braşov. Regiunea Transilvania este o regiune istorică a României. Bine aţi venit la Braşov în judeţul Braşov, parte a regiunii Transilvania din România! Descoperiţi istoricul Braşov şi satele înconjurătoare, vedeţi ce lucruri puteţi face şi înţelegeţi bogăţia culturii Transilvania dezvăluindu-se în istoricul judeţ Braşov. Rest România vă va ajuta să găsiţi hotelul sau pensiunea perfectă în secţiunea Găzduire din Braşov, sau alte activităţi grozave mai departe în Brasov şi judeţul Brasov.
Need be seen by thousands of
English-speaking tourists?
Când Flautistul Saşiu i-a luat pe copii Hamelin sub pământ, au
ieşit din nou la suprafaţă în Braşov!
Pe lângă faptul de a fi capătul unui tunel aparent foarte lung,
Braşov a alungat invadatorii şi a supravieţuit cu tărie sub
regimurile saxone, maghiare şi chiar sub regimul comunist când
Braşov era ‘Oraşul lui Stalin’.
Aflat la 166 km de Bucureşti, reprezintă al doilea oraş vizitat
de turişti, fiind înconjurat de Carpaţii Meridionali, dispunând de
un farmec aproape similar parcului Disney; cu siguranţă această
capitală a Transilvaniei vă va impresiona!
Oraşul
vechi cuprinzând Biserica Neagră şi o mare parte din
Piaţa Sfatului. Oferă vizitatorilor
clădiri medievale în diferite stiluri arhitecturale.
Era un lucru inteligent dacă în perioada medievală te
găseai lângă trecătorile din munţi - asta însemna că te găseai pe o
rută comercială dar şi că trebuia să aperi o zona mai mică. Astfel,
Braşov a crescut ca fortificaţie saxonă ce servea drept punct
comercial pentru Valahia.
În jurul pieţii principale puteţi găsi Piaţa Republicii deschisa
doar pietonilor, Biserica Neagră,
vechea clădire a Consiliului, terase şi restaurante în aer liber,
Catedrala Ortodoxă, Casa Mureşianu,
Casa Hirscher şi multe altele.
Pe dealul Tâmpa, aflat în partea sudică a oraşului,
se afla cetatea numita Brassovia, iar ruinele se pot găsi şi astăzi,
ca şi Turnul Ţesătorilor şi cabina telefericului ce duce spre Tâmpa.
Dacă aveţi vreo informaţie pentru noi despre
Braşov sau judeţul Braşov,
vă rugăm
Să ne spuneţi acum! Apreciem toate eforturile Dvs.!
Încântătorul Oraş Saxon
Braşov a fost menţionat pentru prima
dată ca Terra Saxonum de Barasu ( Ţinutul Saxon Baras)
într-un document din anul 1252. Numele german,
‘Kronstadt’ înseamnă ‘Oraşul Coroana’, şi e reflectat în
stema oraşului, dar şi în numele medieval latin, Corona.
Cele trei nume ale oraşului ( Braşov/Brasso, Kronstadt
şi Corona) au fost folosite simultan în Epoca Medievală.
"Strada Sforii" a fost
modernizată în anul 2003, merită să aruncaţi o privire
şi să faceţi câteva poze! Strada Sforii are o lăţime de
doar 1.3 metri, astfel fiind cea mai îngustă stradă care
poartă un nume.
Câteva turle cu adevărat inspirate în
aceasta biserică de legendă aflată lângă Piaţa Unirii în
vechiul cartier românesc. Ca să fim sinceri, oricare oraş
care nu are Piaţă a Unirii este considerat maghiar.
The church, the oldest
Orthodox churches in Transylvania, was built of wood
in 1392 and replaced by stone in 1495. Like other
medieval churches, it is surrounded by walls with
large wooden gates. Inside the enclosure is a small
cemetery and three exhibitions: the first
Romanian-language school (1495), the Library, and
Archives of the Church.
Părând mai degrabă inspirată de Disney
decât de Împăratul Franz I care a inaugurat-o, aceasta
poartă mică dar fantezistă separa etnicii români de vecinii
lor mai bogaţi, saxonii şi maghiarii, începând din anul
1825.
Braşov este cel mai mare oraş-staţiune din România, dispunând de
un vechi centru orăşenesc în stil saxon foarte bine conservat, dar
este şi primul complex de schi (în apropiere, la Poiana Braşov).
Plimbaţi-vă pe Strada Republicii ce are magazine de inspiraţie
saxonă, biserici şi vechi clădiri guvernamentale şi luaţi
telefericul spre Muntele Tâmpa (995metri) de unde veţi vedea o
frumoasă panoramă a oraşului.
Pe lângă avantajul de a fi punctul de plecare spre celelalte
destinaţii din turul Transilvaniei (cum ar fi Sighişoara sau Sibiu),
oraşul mai are şi un farmec aparte.
Poiana Braşov
este mai sus pe munte, oferind privelişti fantastice dar şi
posibilitatea de a schia pe durata iernii, alpinism şi campare pe
durata verii.
Piaţa Sfatului sau Piaţa
Consiliului, este principala piaţă de la capătul Străzii Republicii,
deschisă numai pentru pietoni.
Cea mai mare atracţie este fără doar şi poate vechea
Clădire a Consiliului, ce stă singură în piaţa mare, având turnul cu
orologiu de aur şi arhitectura distinctiv saxonă.
Hala Negustorilor (cunoscută şi sub numele de
Casa Hirscher) a fost martoră la multe
întâlniri ale asociaţiilor de negustori braşoveni. Edificată de
văduva unui primar al Braşov-ului din 1539-1545, este astăzi sediul
restaurantului Bivolul Carpatin.
Casa familiei Mureşianu a fost refăcută în anul 1968 datorită
generoaselor daruri şi donaţii ale urmaşilor acestei familii-mogul
în domeniul tipografiei.
Interiorul vă va dezvălui piese de mobilier, tablouri şi
sculpturi ale vremii din piese colectate de familie.
Arhivele acestui muzeu sunt admirabile, incluzând lista notabilă
a capilor de familie ce au păstrat totul ireproşabil. Unii erau
patroni de ziare, alţii au fost politicieni în secolele 19 şi 20.
Opriţi-vă pentru a vedea ce reprezenta Braşovul pentru una din
familiile de vază de acum 100 de ani!
Un sit de inspiraţie gotică – clădirea datează din anul 1477
când a înlocuit o biserică din 1384. Numele provine de la fumul ce a
afectat-o după focul din anul 1389.
Biserică Neagră (în germană «Schwarze Kirche»)
reprezintă principala catedrală din Braşov, oraş din sud-vestul
Transilvaniei. A fost construită în anul 1384 de comunitatea germană
a oraşului şi reprezintă principalul monument de inspiraţie gotică
din ţară, dar şi unul din cele mai importante lăcaşuri de cult
luterane (Biserica Evanghelică Luterană din România) din regiune.
Catedrala original Romano-Catolică se numea Biserica
Sfânta Maria până când a fost distrusă parţial de un foc declanşat
de forţele habsburgice pe 21 Aprilie 1869 (în timpul Marelui Război
Turcesc). După aceea a devenit Biserica Neagră.
Structura actuală a fost probabil creată peste o
capelă mai veche distrusă în timpul invaziei mongole din anul 1241.
Terminată în anul 1477, arhitecţii plănuiau o
biserică pe trei naosuri, toate la aceeaşi înălţime, după cum era
obiceiul în secolele 15 şi 16 în landurile germane, de unde
majoritatea arhitecţilor şi zidarilor proveneau.
După focul din anul 1689, Biserica Neagră a fost reparată cu
ajutorul zidarilor din Danzig (astăzi Gdansk, Polonia), căci
meşteşugarii locali nu se pricepeau la completarea bolţilor uriaşe;
acestea au fost realizate în stil baroc.
Astăzi catedrala este un simbol major al Braşov-ului,
dar şi muzeu deschis vizitatorilor oraşului. O slujbă luterană se
oficiază în fiecare duminică pentru micul grup de germani din oraş.
Prima Şcoală Românească, Biserica Sfântul Nicolae şi Muzeul
Cărţii
Prima Şcoală Românească se găsea în Biserica Sfântul Nicolae şi
datează din secolul 16, în districtul Şchei, astăzi parte a
oraşului.
Găzduieşte de asemenea şi o editură şi ceea ce se
numeşte prima revistă şcolară. Muzeul din vecinătate adăposteşte o
varietate de cărţi româneşti dar şi prima tiparniţă.
Vasile Oltean este atât îngrijitor cât şi ghid şi a
petrecut ultimii 40 de ani din viaţă muncind la Prima Şcoală
Românească, a fost preot pentru ultimii 6 ani şi profesor şi
discipol înainte.
Biserica Sfântul Nicolae a fost construită în secolul 14 iar
despre şcoală se crede că a început în 1583, folosindu-se la predare
alfabetul chirilic.
Biserica a fost primul lăcaş de cult ortodox ridicat
pe pământ transilvănean de către prinţii valahi şi a deservit
cartierul românesc din Braşov, numit Schiu.
Acest lucru s-a schimbat 250 de ani mai târziu, în
1833, când principatele s-au unit, sistemul educativ s-a schimbat
iar limba de predare a fost latina, ce a ridicat imediat standardul
de educaţie.
Mediul social al elevilor era variat şi fiind singura
şcoală din Transilvania lumea venea de departe, mai ales din
sud-estul regiunii. Totuşi nu toţi mergeau la şcoală.
Fiecare sat plătea pentru elevul ce mergea la şcoală pentru ca
la terminarea studiilor să fie el cel care îi va învăţa carte.
În timp, un total de 1730 de elevi au urmat cursurile
scolii; totuşi cel mai mare număr de elevi a fost 110. Nu se ştie
exact cum a fost fondată şcoala, dar a fost recunoscută de Papă în
anul 1395.
Şcoala a rămas să funcţioneze până în secolul 20
fiind închisă în anul 1941. Colecţia spectaculoasă de lucruri
originale şi arhaice a fost strânsă începând cu anul 1933 şi a fost
organizată într-un muzeu în 1964.
Prima scrisoare românească în latina a fost scoasă la tiparniţă,
primul manual şcolar şi prima Biblie, ce a fost tipărită pe piele de
ţap şi avea coperte ce cântăreau 7 kilograme.
Muzeul deţine de asemenea prima tipografie. Doar 39 de cărţi au fost
tipărite, ceea ce e surprinzător dată fiind munca grea depusă, dar
ceea ce a fost realizat a determinat multe apariţii unice. Mai multe
cărţi folosite s-au păstrat; de fapt librăria conţine 6000 de cărţi
ce s-au folosit în şcoală.
Braşovul central este înconjurat de o fortăreaţă defensivă care
în timp de restrişte avea turnuri păzite de locuitori ce se încuiau
în aceste bastioane pentru a supravieţui atacurilor.
Ameninţarea turcilor din sud i-a determinat pe
cetăţenii oraşului să construiască mai multe fortificaţii,
majoritatea putând fi văzute de-a lungul zonei sudice a oraşului în
jurul poalelor Tâmpei. Fiecare ghildă din oraş, organizată în
funcţie de meseriile meşterilor (croitori, fierari, măcelari) avea
propriul turn (sau «bastion») de păzit la intervale diferite.
La poalele Tâmpei se poate vedea mare parte din zidul
fortăreţei, dar şi un Turn al Ţesătorilor destul de bine conservat,
construit în primele decade ale secolului XV.
Etajele diferite ale turnului erau destinate
dormitului, gătitului, dar şi depozitării grânelor, cărnii şi
celorlalte ingrediente destinate mâncării ce trebuiau sa ţină cât
timp turcii sau alţii încercau să cucerească zona. Înainte de a urca
pe munte uitaţi-vă prin micul muzeu.
Dacă se întâmplă să vă placă turnul, puteţi vedea şi altele pe
dealul din faţa pieţei centrale. Turnurile Alb şi Negru şi Bastionul
Fierarilor datează de după secolul XV, cu toate că nu e chiar intact
din cauza atacurilor diferite şi ravagiilor timpului şi mai ales ale
oamenilor.
Pe lângă turnuri şi bastioane, alt element notabil al
oricărui oraş fortificat ce se respectă erau porţile.
Pe partea vestică, porţile construite acolo duceau spre vechiul
cartier românesc Schiu, chiar în afara oraşului saxon aflat între
fortificaţii. Populaţia de etnie românească, căreia nu i se permitea
să trăiască înăuntrul fortificaţiei, trebuia să plătească pentru a
avea privilegiul de a intra să-şi vândă produsele.
Poarta Ecaterina e cea mai impresionantă din porţile braşovene,
fiind construită în 1559 ca parte vestică a fortificaţiei,
înlocuind-o pe cea din secolul 14 sau 15.
A fost una din cele mai fortificate porţi din vremea ei şi
legendarul erou român Mihai Viteazu a trecut pe aici în una din cele
trei opriri în Braşov.
Poarta a suferit destul de mult de-a lungul vremii, din cauza
focului din 1689, cutremurelor din 1738 iar spre a treia decadă a
secolului 19 poarta a fost înlocuita de Poarta Schiu.
În 1971 vechea poartă a fost restaurată şi acum adăposteşte
birourile Uniunii Arhitecţilor.
Construita lângă Poarta Ecaterina în anul 1828, arhitectura
clasică a Porţii Schiu dezvăluie 3 deschideri, 2 arcade pe fiecare
parte şi poarta centrală pentru vehicule (astăzi mai mult
automobilele o folosesc decât căruţele), unde se mai pot încă vedea
inscripţiile în Latină deasupra porţii (vezi stânga).
Se vede o privelişte minunată a vechiului oraş şi a
naturii înconjurătoare de la 900 de metri înălţime. Tâmpa este
muntele care se vede de peste tot din Braşov, cu un releu TV mare în
vârf.
Acolo se mai găseşte şi un restaurant dar şi un
teleferic. Se poate ajunge pe jos (cam 1 oră, drumul e abrupt, dar
nu e chiar greu, mai ales în perioada fără zăpadă) dar şi cu
telecabina.
Telecabina funcţionează zilnic cu excepţia zilei
de luni, între 9:30 şi 21:00.
Festivaluri anuale
Festivalul
berii este un eveniment grozav şi foarte popular printre localnici
şi turişti.
Se ţine de obicei toamna. Foarte multe corturi de la
diferite companii de bere îşi oferă produsele. De asemenea, veţi
putea gusta din mici (produs românesc din grătar de carne) şi alte
produse tradiţionale. Formaţii locale şi naţionale dar şi artişti de
toate genurile cântă pe scenă.
Cel mai cunoscut festival braşovean este Cerbul de Aur ce se
ţine anual, festival internaţional ce are loc în august şi
septembrie.
Festivalul ce durează două săptămâni impune decorarea pieţei
principale cu tot felul de echipamente de sunet iar cameramanii
surprind fiecare unghi din spectacolul live transmiţând tot ceea ce
e mai modern în muzică românească milioanelor de telespectatori.
Modern dacă nu cumva vă plac Paraziţii sau manelele hip-hop.
Locuri superbe de văzut
Muntele Tâmpa
Complexul Panoramic aflat pe vârful Muntelui
Tâmpa este un loc din care aveţi parte de privelişti
memorabile ale acestei vechi urbe de poveste de la
900 de metri altitudine. Asemenea inscripţiei de la
Hollywood, nu puteţi rata semnul «BRAŞOV» ce
străluceşte noaptea de pe vârful muntelui. Complexul
mai deţine un restaurant şi o telecabină. Dacă
petreceţi o zi frumoasă de primăvară, e minunat să
vă plimbaţi o oră pe munte, de pe cărările abrupte
putându-se vedea locuri frumoase. În unele locuri
terenul e accidentat, dar nu şi dificil, iar
călătorii mai în vigoare pot ajunge pe vârf în mai
puţin de o oră. Bineînţeles că se poate lua şi
telecabina. Nu uitaţi să opriţi la baza muntelui
pentru a vedea micul muzeu din Turnul Ţesătorului.
Cetatea Braşov este situată în vârful Dealului
Cetăţii. Cetatea din secolul 16, asemănătoare unei
fortăreţe, adăposteşte câteva restaurante cu terase
exterioare, un bar, o cramă, un muzeu al armelor, o
fântână adâncă de 81 de metri (240 ft), 4 turnuri
defensive şi desigur un club de noapte. Merită
câteva poze atât în afară cât şi în interior.
Fiţi vigilenţi
Braşov este un oraş destul de sigur pentru
turişti iar prezenţa poliţiei este observabilă mai ales în locurile
frecventate de aceştia. Riscul principal este să fiţi jefuit sau
deposedat de bunuri prin diverse mijloace, care se pot evita totuşi.
Pentru mai multe sfaturi consultaţi secţiunile România şi
Transilvania şi mai ales citiţi despre tehnica „maradona”.
Superbul Templu Vechi Braşovean
Pe lângă arhitectura plăcută a
acestui templu, este poate mai important să scoatem în
evidenţă antisemitismul ce a dus la mutarea şi moartea a
peste 350 de mii evrei români în timpul regimului de
fier al Generalului Antonescu.
La République
Strada Republicii 33.
Este o patiserie de inspiraţie franceză
ce serveşte o varietate mare de clătite,
atât dulci cât şi acre. Este un lanţ de
patiserii, aşa că aceleaşi produse este
posibil să le găsiţi şi în alt loc. Este
cea mai ieftină posibilitate să mâncaţi
ceva bun în centrul istoric.
Diferite obiecte tradiţionale întâmpină
turiştii plimbăreţi ce trec prin complexul Şura Dacilor din
Poiana Braşov, încercând din toate puterile să ofere o
experienţă asemănătoare trecutului dacic!
Oraşul e binecuvântat de prezenţa staţiunii Poiana
Braşov aflată în apropiere, unde se poate schia. Aflata la puţin
peste 1000 de metri altitudine, Poiana Braşov oferă pante favorabile
schiului dar şi privelişti uimitoare ale Masivului Postăvarul aflat
în vecinătate.
În timp ce Braşov-ul este mai jos pe propriul platou
la nord de Munţii Bucegi, Poiana Braşov este zonă înaltă în partea
de sud a oraşului. Pe la sfârşitul secolului 19 erau doar câteva
cabane, dar în anul 1906 era deja o staţiune de schi, pentru ca în
anul 1909 să găzduiască prima competiţie de schi din România.
Purtând numele de „Poiana Soarelui”, micuţa staţiune
are un climat temperat-continental (adică răcoros timp de 9 luni pe
an!). Temperatura medie vara este de 20 °C şi iarna de -4 °C (este
adevărat, aceasta este media). Stratul de zăpadă este de circa 50-60
de centimetri şi ţine de la mijlocul lunii noiembrie până la
mijlocul lunii martie, cam 4 luni pe an. Zăpada poate să cadă
începând cu sfârşitul lui septembrie în anumiţi ani.
Aceasta locaţie recreaţională are de toate pentru toţi, în toate
anotimpurile. O călătorie pe vârful Postăvarului într-o zi de
primăvară e un câştig datorită priveliştilor fabuloase ale munţilor
din vecinătate.
Drumeţii vor aprecia traseele care străbat regiunile înverzite,
unele din drumuri pornind din staţiunea Poiana Braşov. Puteţi sa vă
asiguraţi serviciile unui ghid pentru o suma rezonabilă la biroul
turistic sau prin agentul local (recomandat). Pasionaţii de hipism
pot găsi grajduri de unde se pot lua cai mai ales în partea nordică,
şi puteţi practica şi bowling-ul.
Plouă destul de des în lunile de toamnă, iar aceasta devine
ninsoare rapid, astfel că în Poiana Braşov 4 luni pe an este zăpada
destulă, de obicei începând din luna octombrie.
Puteţi opri la orice hotel important pentru a afla
informaţii despre evenimentele locale, deoarece în oraş în fiecare
lună e câte un festival important, indiferent de anotimp.
Pentru începători, lecţiile de schi sunt populare şi pot fi
aranjate cu orice agent de turism local sau la biroul de turism din
Complexul Favorit.
Presiunea scăzută a aerului şi ionizarea atmosferei în regiunea
Poiana Braşov sunt considerate de către medici elemente favorabile
în tratarea neurasteniei, glandei endocrine şi a bolilor
respiratorii precum pneumonia, astmul bronşic şi altele.
Agenţii de turism din Braşov şi hotelurile din Poiana Braşov
oferă pachete interesante pentru sezoanele de vară şi iarnă. Rata
mare de cerere şi ofertă se înregistrează în lunile decembrie,
ianuarie şi februarie, în timpul anotimpului friguros şi cu zăpadă.
Ofertele medii şi joase ca preţ au o rată apropiată.
Mâncarea, Băutura, Distracţiile
Viaţa de noapte e surprinzător de activă în timpul
toamnei şi iernii, chiar şi iubitorii sporturilor de iarnă preferând
un pahar târziu în noapte!
Toate restaurantele au tendinţa să favorizeze
aspectul rustic montan, incluzând şi ceva istorie locală în demersul
lor. Românii sunt în general iubitori ai bucătăriei tradiţionale iar
Poiana Braşov este plina de aceste modele de bucătărie rustică.
Nu fiţi surprinşi dacă la jumătatea mesei luminile
scad în intensitate şi o femeie în costum popular îşi face apariţia
cântând despre o iubire pierdută sau despre oportunităţi ratate în
general. Înţelegeţi că aţi pierdut ultima şansă să fiţi servit de
staff-ul restaurantului pentru cel puţin o jumătate de oră!
Mergeţi la ”Capra Neagră” în centrul oraşului de-a
lungul străzii Poiana Soarelui pentru puţină distracţie after-hours
(pizza de lângă este foarte bună pentru o cină târzie); dacă vreţi
cină normală, mergeţi la ”Şura Dacilor” sau la „Coliba Haiducilor”.
Majoritatea restaurantelor turistice servesc prânzul şi cina, multe
dintre acestea chiar şi spre miezul nopţii.
Hotelurile principale oferă şi servicii de
restaurant, incluzând aici micul dejun în regim bufet. Încercaţi în
sezonul de iarnă să gustaţi tradiţionalul vin fiert şi, ca
întotdeauna, ţuică, dar şi alte produse tradiţionale româneşti.
Ţara Bârsei cuprinde
aproximativ jumătate din judeţul Braşov, de la Apaţa în nord, zona
superioară a Pasului Bran în sud-vest şi de-a lungul râului Bârsa de
lângă Prejmer în est.
Numită după râul Bârsa, afluent al Oltului, regiunea a fost
colonizată cu etnici germani la mijlocul secolului al 12-lea în
timpul regelui Geza al II-lea al Ungariei, iar în secolul 13
regiunea a fost dăruită Cavalerilor Teutoni de către regele Andrei
al II-lea al Ungariei, dând cavalerilor dreptul de a construi pieţe
şi de a administra justiţia.
Totuşi cavalerii au neglijat drepturile monarhilor locali şi au
fost izgoniţi de unguri în 1225.
Ungurii au continuat să aducă secui şi pecenegi în
regiune în secolele 12 şi 13. Aceste noi populaţii au înlocuit-o pe
cea românească din jurul Braşovului, cu toate că satele româneşti au
înflorit în Valea Râului Bârsa la Tohanu, dar şi în jurul oraşului
Braşov, la Săcele şi bineînţeles în districtul Schei lângă zidurile
Cetăţii Braşov.
Etnia saxonă din regiune a rămas până după Al Doilea
Război Mondial, mulţi fiind expulzaţi de regimul comunist român
începând cu 1976, vizele de ieşire fiind acordate pentru o taxă
foarte mare.
Aceste comune de la nord-vest de Braşov
deţin unele din cele mai interesante exemple de biserici saxone din
regiune.
Harman şi Prejmer se afl[ chiar în Ţara
Bârsei de Jos, nu departe de râul Bârsa, delimitate de zona
deluroasă cunoscută în perioadele dacice şi romane ca Mons Mellis
(‚dealurile mierii’), atestate pentru prima dată în jurul anului
1240 când la conducere era Bela al IV-lea al Ungariei. Numele
provine din zona înconjurătoare, unde stupi de albine se găseau din
belşug (mai ales pe dealurile Lempeş).
Nu s-au schimbat prea multe în aceste locuri din
secolul XIX-lea, când influenţa saxonă s-a accentuat în aceste
comune. Micile ferestre rotunjite şi uşile caselor colorate vă
întâmpină şi vă încălzesc inima, deoarece arată mai degrabă a ceva
creat de un designer de platou pentru un film de basm.
Bisericile Fortificate
Dacă sunteţi în zonă, ambele fortăreţe din Harman şi
Prejmer trebuie să fie în itinerarul Dvs..
Biserică fortificată din Harman a fost
construită în stil Cistercian în secolul 12. Cistercienii
reprezentau partea conservatoare a călugărilor benedictini,
proveniţi din Franţa (1095) şi care au câştigat popularitate în
Europa între secolele 12-15, rezultatul fiind aproximativ 750 de
biserici edificate în stil propriu.
Zidurile înalte de 12 metri din jurul
structurii principale au fost construite în oval asemenea celor din
Prejmer. Capela din Harman are fresce încântătoare din secolul 15 ce
pot fi văzute zilnic, cu excepţia zilelor de luni şi cu o pauză de
masă între 12 şi 13.
Împodobită cu 7 turnuri de observare şi
un turn cu ceas de 52 de metri, acest amestec de elemente de
biserică şi fortăreaţă a reuşit să respingă atacul marelui prinţ
moldovean Ştefan Tomşa.
În Prejmer veţi putea vizita fortăreaţa
din secolul 13, una din cele mai mari din sud-estul Europei, având
ziduri de apărare masive, o clopotniţă încântătoare, fiind un
exemplu măreţ de biserică saxonă tradiţională, având camere de
locuit în stil medieval, depozite, complex de administrare dar şi
turnuri mari. Priviţi cu atenţie fresca Patimilor din secolul 15 dar
şi plafoanele boltite din perioada gotică recentă, toate meritând o
oprire de câteva ore aici dar şi în micul muzeu din apropiere.
Este deschis zilnic de la 9 (11
duminica), biserica a fost la început construită în formă de cruce
grecească, dar mai târziu a fost modificată după un model mai
popular, cel Cistercian.
Raidurile turceşti din anul 1421 au fost
inevitabile (turcii şi Imperiul Otoman reprezentau un pericol
constant de cealaltă parte a Carpaţilor) iar biserica din Harman a
fost construită, ca şi în zonele din împrejur, la Sânpetru, Halchiu,
Bod, Ghimbav şi Vulcan. În prezent şanţurile de apă ce împrejmuiau
zona au fost acoperite, devenind astfel un loc perfect de parcare.
Un alt val de turci invadatori a venit
în anul 1432, urmaţi apoi de tătari, valahi, moldoveni şi secui şi
de câteva epidemii, care au devastat zona.
Harman şi Prejmer au înfruntat Moartea
Neagră în 1553, 1572, 1603, 1660 şi 1718-1719, „câştigând” astfel
titulatura „Prejmer: Devastată de ciumă 3 secole la rând”. Nu e
chiar aşa, dar locul era blestemat. Ani de ploi masive au omorât
sute de oameni, biserica fortificată a fost incendiată de mai multe
ori de conducătorii locali dar şi accidental.
Chiar pe dealul Lempeş se mai găseşte o
fortificaţie din secolul 5 când Harman era un punct important în
domeniul negustoriei.
Vizitaţi micul muzeu din Harman dacă
sunteţi în preajmă. Şi dacă staţi pe acolo, ar fi bine să vă
bucuraţi de piscină, sala de forţă şi de facilităţile oferite de
centrul Beitrans.
Printre tradiţiile şi obiceiurile din Harman includem
tradiţionalul Bal al Penajelor în prima săptămână de după Anul Nou.
O mică armată de tineri şi tinere părăsesc oraşul şi călătoresc prin
zonă în costume tradiţionale având o pană mare de păun pusă de
obicei pe pălăriile de pâsla. Penele de păun sunt de obicei aranjate
în jurul pălăriei.
Penele de păun sunt deseori aranjate în
jurul unui ornament cu mărgele.
Parada penelor de păun culminează într-un mare bal
pentru întreaga comunitate, cei mai bătrâni din comunitate purtând
şi cele mai lungi pene.
Această mare sărbătoare cuprinde oraşe şi comune
deopotrivă, vestind începutul primăverii, casele, uşile şi pieţele
fiind împodobite cu ghirlande, iar crengile sunt folosite la
decoratul gardurilor şi aleilor de la intrare.
Picnicuri şi mese îmbelşugate apar pe câmpuri, iar
localnicii ies să se bucure de vremea însorită, de prieteni şi de
mâncărurile de sezon.
Având originea într-o veche tradiţie dedicată marelui
spirit al copacilor Arminden, împodobirea cu muguri şi frunze alungă
spiritele malefice şi le aduce pe cele bune ale lumii plantelor,
comunele decorate şi festivalurile promovând noul anotimp.
Un mare stâlp este ridicat în câmp deschis sau uneori
într-un spaţiu verde comunal, şi se decorează cu flori şi foi de
porumb despre care se spune că întruchipează spiritul Arminden,
numit astfel după liderul dac Armin.
Zilele Mieilor şi ale Pelinului
Mielul fript este o mâncare favorită la aceste
celebrări, aşadar încercaţi-l dacă sunteţi în România un pic mai
devreme pentru luni de vară, găsiţi o Sărbătoare Maial!
Vă veţi bucura de vinul de pelin ( puţin mai amar dar
bun pentru sânge) dar şi carnea de viţel preparata dintr-un animal
pe care îl puteaţi vedea cu câteva zile înainte zburdând prin
pajiştile verzi cu botul ud de rouă.
În acest timp, sătenii strigă numele vrăjitoarei sau
spiritului local pentru a-l opri să fure laptele vacilor şi
recoltele. Ziua de Arminden este considerată ca începutul perioadei
păşunatului de vară, iar în prima zi chiar trebuie plantat porumb.
Dacă sunteţi în oraş la mijlocul lunii August, nu
rataţi aceste zile de festival în care veţi vedea parade şi tarabe
întinse, unde localnicii expun creaţiile personale, gătesc bucate
locale, iar Dvs. vă puteţi bucura de performanţele muzicale ale
cântăreţilor sau formaţiilor.
Oraşul celebrează până la mijlocul lunii August şi
această sărbătoare este mereu un moment de reafirmare pentru
moştenirea culturală şi istoria regiunii.
Acest festival este cu adevărat un moment măreţ
pentru cei ce au originile aici. Nu puteţi rata splendoarea
programului de seară, unde parada costumelor populare ale
localnicilor are loc dar şi sătenii din alte regiuni vin să etaleze
portul popular.
Puteţi ajunge la Harman şi Prejmer cu taxi-ul
(aproximativ 15RON), autobuzul, maxi-taxi-ul, sau cu trenul din
Braşov. Vedeţi alte
opţiuni de transport mai jos.
Cu adevărat încântător şi tipic satului
saxon de pe Valea Râului Olt.
Cetatea Feldioara
Aceste ruine dau un sentiment
inspiraţional -- nu înfricoşător, ci liniştit. Un loc
superb pentru un picnic de vară!
Biserica fortificată din Rotbav
Încă un exemplu de moştenire saxonă ce
merită conservat.
Datorita localizării de-a lungul râului Olt, Feldioara a fost o
locaţie prosperă atunci când perioada guvernării dacice era la
apogeu şi chiar în Epocă Medievală.
Farmecul acestui oraş ca destinaţie turistică devine vizibil
când privim aşezarea lui între munte şi râu, şi datorită localizării
şi aspectului e clar că îl face un nod comercial important.
Fortăreaţa Feldioara
Cavalerilor teutoni le-a fost dat voie de către
conducătorii unguri să construiască o fortăreaţă aici (în anul
1211), pe atunci cunoscută drept Castrum Sancte Maria.
Desigur că, fiind nod comercial, Feldioara era
apărată cu mare atenţie. În luna iunie 1529, prinţul român Petru
Rareş a câştigat bătălia cu Ferdinand de Habsburg lângă Feldioara,
acolo unde prinţul român a început domnia lui.
Astăzi fortăreaţa e dominată de un zid lung şi gros
cu două turnuri defensive şi alte câteva locuri vizibile de pe
movila ce dă spre sudul Feldioarei. Turnurile de apărare mai recente
au fost construite peste cele vechi din secolul 13. Şanţul
împrejmuitor e încă vizibil, săpat în Epoca Medievală ca încă un mod
de apărare împotriva tătarilor şi pecinegilor.
Biserica
Saxonă
Această capodoperă din secolul 12 este un exemplu
strălucitor a ceea ce vitejii (şi mercenarii şi posibil războinicii)
cavaleri teutoni au realizat în timpul furtunoasei administrări a
sud-estului Transilvaniei.
Situată pe partea estică a Feldioarei, aceasta
biserică în stil gotic a fost edificată pe un teren sfinţit peste
fundaţia unei vechi biserici de la începutul secolului 13.
Biserica Ortodoxă
Întocmai ca şi alte biserici ortodoxe din zonă, cea
din Feldioara nu a fost construită decât după secolul XVIII. În timp
ce Transilvania era una din puţinele regiuni din Europa unde
catolicii, luteranii, calviniştii şi alte culte coexistau în
armonie, ortodocşii erau singurii oprimaţi de-a lungul secolului.
Cu toate acestea, biserica e mică dar impunătoare,
construită în anul 1788, având o surpriză sau două, cum ar fi câteva
tipărituri ale episcopului de Vâlcea din secolul 18.
Monumentul
comemorativ din Braşov
Aflat în partea sud-vestică a oraşului, acest
monument internaţional a fost ridicat în anul 1912 pentru a comemora
pe cei care au luptat împotriva mai-marilor unguri în anul 1612. 39
de tineri români şi-au dat viaţa în acea zi. Prinţul ungur Bathory
şi-a încheiat domnia mediocră în anul următor, cu toate că mătuşa
lui a provocat câteva legende legate de vampiri, spunându-se că se
îmbăia în sângele virginelor, deci nu s-a pierdut chiar totul pentru
turism.
Descoperirile neolitice, ceramica de Ariujd, monede
greceşti şi macedonene, linguri romane aurite datând din secolul 4
şi multe altele au făcut din Feldioara un loc al comorilor şi
subliniază importanţa acestei locaţii pentru români de-a lungul
istoriei.
Oraşul are o structură a străzilor unică în Ţara
Bârsei de Jos, căci bulevardul principal merge în direcţia E-V în
loc de N-S, dispunând de două sensuri giratorii (asta ca să
înţeleagă şi cititorii noştri de la Antipozi).
Cuvântul semnifică ‘Râul Roşu’ şi e
sediul unei capodopere arhitecturale în stil italian ce merită
vizitată dacă vă aflaţi între Braşov şi Sighişoara.
La nord de Feldioara (vedeţi
mai sus), Rotbav merita inclus în itinerarul Dvs., dacă vă e
uşor să ajungeţi în zonă. Biserica fortificată saxonă din Rotbav e
unul din multele lăcaşuri din zonă, dar ca majoritatea, are un
farmec aparte şi, chiar dacă majoritatea saxonilor au părăsit ţara,
atât cei care au rămas, cât şi românii încearcă să păstreze
arhitectura şi istoria locului.
Vizitele şi, sperăm, donaţiile Dvs., vor
ajuta la conservarea acestor biserici fortificate păstrând întregi
istoria şi cultura saxonilor transilvăneni, dar şi păstrarea
folclorului local.
Biserica din Rotbav e un exemplu de
arhitectură şi artă saxonă. Este foarte important acum, când mulţi
saxoni au părăsit Romania şi cei ce au rămas sunt bătrâni, să se
păstreze bisericile până nu e prea târziu.
De fapt, recunoscând importanţa lor,
UNESCO a acordat deja mai multor biserici fortificate saxone
statutul de situri-patrimoniu cultural şi alte organizaţii,
incluzând una sponsorizată de prinţul de Wales, fundaţia Mihai
Eminescu din Londra luptându-se să conserve bisericile locale.
Lângă vechiul castel şi biserica
apropiată, turiştii pot vizita un muzeu comunal cu exponate
arheologice şi un iaz în jurul căruia puteţi vedea plante rare şi în
funcţie de perioada în care îl vizitaţi, şi o gamă impresionantă de
păsări migratoare, de la bâtlanul auriu şi raţe, până la bâtlani de
noapte şi multe alte specii.
Stema oraşului, în interpretarea
bisericii catolice locale, reprezintă Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh.
Bineînţeles, luteranii au o altă interpretare - ”credinţă, iubire şi
speranţă”- pentru cele trei cercuri pe fond roşu sângeriu.
Comuna Rotbav
Dealuri înverzite, islaz mare, cazare
ieftină şi o piaţă pentru alimentele zilnice. De
ce să mergeţi la Tuscany?
De ce să nu petreceţi o vară aici?
Heleşteul din Rotbav
Casă a păsărilor migratoare în timpul
lunilor de vară şi toamnă, acest heleşteu mare conferă
Rotbav-ului un aspect pitoresc.
Vedeţi mai multe Hărţi despre
România şi oraşul
Braşov la
Vedeţi mai multe Hărţi despre România şi oraşul Braşov
Vedeţi
mai multe hărţi ale străzilor oraşului Braşov
la
Vedeţi hartă străzilor a oraşului Braşov:
Vedeţi mai multe hărţi ale străzilor oraşului
Braşov la
hartionline.ro
Geografie
Oraşul e situat la distanţă aproximativ egală de celelalte
destinaţii turistice din ţară: staţiunile de la Marea Neagră,
mănăstirile din nordul Moldovei şi bisericile de lemn din Maramureş,
conservate foarte bine.
Spre sud se află Poiana Braşov ce este înconjurată de patru
munţi : deja menţionatul Postăvarul (1799m), Piatra Craiului
(2238m), Bucegi (2505m) şi Piatra Mare (1848m).
Clima
Temperatura din mai în septembrie fluctuează în jurul a 23şC /
75şF. Braşovul beneficiază de un sezon de iarnă bazat pe sporturi şi
alte activităţi specifice.
Municipiul Braşov are o populaţie totală de 284.596
locuitori.
Distribuţia etnică include 90% români, 9% unguri, restul fiind
germani (1717- 0.60%) rromi (762-0.26%) şi evrei 138. Celelalte
etnii (ruşi, greci, italieni) însumează 871 persoane (0.31%).
În anul 2005 a fost creată zona metropolitană a oraşului. Cu
localităţile din jur, este estimat un număr de 350-450 mii
locuitori.
Dezvoltarea industrială în Braşov a început în perioada
interbelică, una din cele mai mari fabrici fiind cea de avioane
(IAR) ce a produs avioane de luptă folosite în Al Doilea Război
Mondial împotriva sovieticilor.
După ce regimul comunist a fost instaurat, această uzină a
fabricat echipament agricol; industrializarea a fost accelerată de
comunism, accentul fiind pus pe industria grea, atrăgând astfel
mulţi muncitori din alte parţi ale ţării. Industria grea e încă
puternică, incluzând aici o mare fabrică ce produce camioane MAN AG
sub licenţă, dar şi camioane româneşti şi autocare.
Cu toate că baza industrială a fost în declin în ultimii ani,
Braşov este încă un loc în care se produc maşini agricole,
transmisii hidraulice, componente auto, rulmenţi, elicoptere
(locaţia IAR din Ghimbav), materiale de construcţie, unelte, mobilă,
textile, pantofi şi cosmetice.
Sunt de asemenea fabrici de ciocolată şi o mare berărie. În mod
deosebit industria farmaceutică a trecut prin anumite schimbări,
căci GlaxoSmithKline a deschis un punct de lucru în Braşov.
O staţie radio pe unde lungi a fost deschisă în Bod, lângă
Braşov. Din păcate, celebra uzină de tractoare a fost închisă la
începutul lui 2007, lăsând destui muncitori să se întrebe unde pot
să-şi folosească calităţile. Poate în Moldova.
Oraşul Braşov, situat în centrul României, reprezintă un bun
punct de plecare în orice direcţie, mulţi dintre turişti optând să
călătorească direct spre Braşov după ce sosesc în Bucureşti, sau
dacă sosesc în România pe aeroportul din Sibiu de la Viena, Munchen
sau Budapesta, după câteva zile în Sibiu.
Transportul în Braşov este extins şi ca un plus, se prelungeşte
până târziu în noapte (sunt de asemenea şi servicii specializate pe
timp de noapte).
Este chiar ieftin, cu toate că nu tocmai
confortabil datorită infrastructurii îmbătrânite.
Reţeaua de troleibuze, autobuze şi tramvaie, ca în
majoritatea oraşelor româneşti, este sub controlul
RATBv. Este bine să cumpăraţi bilete de la chioşc,
dar compostaţi-le când vă aflaţi în mijloacele de
transport.
Cu toate că nu sunt uşi pentru bilete atunci
când întraţi în mijloacele de transport şi chiar
dacă şoferii/vatmanii nu văd dacă aveţi sau nu
bilet, este înţelept să aveţi un bilet valid,
deoarece controlorii sunt în număr mare şi vă vor da
amendă. Când cineva vă întreabă de bilet, sa-i
cereţi să se legitimeze. Este un lucru serios, căci
aceasta e o scamatorie binecunoscută, dar nu vă
îngrijoraţi, cu toate că mai există idioţi ce
consideră că e OK sa-ţi baţi joc de turişti în felul
acesta.
Un tramvai braşovean
O bună opţiune de transport prin oraş,
fiţi pregătit cu biletul pentru inspecţie, deşi amenzile
sunt modeste pentru standardele occidentale.
Staţie de autobuz în Braşov
Acest troleibuz opreşte peste drum de
piaţa principală şi Biserica Neagră. Micul club Maya din
zonă este de asemenea foarte drăguţ.
Braşov-ul dispune de patru gări: Centrală, Bartolomeu, Triaj,
şi
Dârste.
Rutele principale din Braşov merg spre Predeal şi Bucureşti,
Sfântu Gheorghe şi Gheorgheni, Sighişoara şi mai departe spre
Oradea, Făgăraş şi Sibiu şi mai departe spre Teiuş, de la Harman
spre Întorsura Buzăului dar şi o linie concesionată spre Zărneşti.
De îndată ce ajungeţi la gară, mulţi vor veni sa vă
ofere cazare. Dacă acceptaţi, v-ar putea oferi o excursie prin zonă,
inevitabil pe la Castelul Bran sau alte locuri cunoscute.
Atunci când căutaţi cazare, nu uitaţi să întrebaţi
dacă au şi apă caldă; nu e ceva evident în Braşov.
Trenul Dvs. spre Braşov
Să ajungeţi în Braşov este uşor, datorită faptului că
e un nod feroviar important. Sunt 19 trenuri zilnice spre şi dinspre
Bucureşti, dar sunt şi legături cu alte oraşe importante din România
dar şi din alte ţări cum ar fi Ungaria (la Budapesta via Oradea) şi
menţionăm şi un tren EuroNight ce trece prin Arad.
Datorită preţului convenabil şi al confortului, trenul e cea mai
bună alegere pentru a ajunge la Braşov. Chiar dacă toate trenurile
româneşti sunt confortabile, luaţi InterCity-ul, sunt 3 trenuri
zilnice.
Acestea sunt foarte moderne căci reprezintă
iniţiativa statului român de a revigora acest sector de transport.
Trenurile Rapid sunt la fel de confortabile şi de rapide ca IC.
Trenurile Accelerat reprezintă o alternativă bună, dar fără
confortul precedentelor trenuri.
Totuşi, nu luaţi trenurile Personal (abreviate P + numărul rutei)
spre Braşov. Sunt 4 în fiecare zi şi pe lângă lipsa de confort mai
fac şi dublu ca timp pe traseu căci opresc în fiecare staţie. Dacă
sunteţi nevoit să luaţi Personalul (chiar dacă sunt trenuri Rapid şi
IC accesibile la fiecare oră) măcar luaţi un bilet la Clasa I.
Dacă alegeţi trenul, de la gară puteţi ajunge către
centru cu autobuzul 4 ce trece la fiecare 10 minute. Trebuie să
cumpăraţi biletul înainte de a urca şi apoi să îl compostaţi.
Maxi-taxi-urile şi autobuzele pleacă de lângă gara Braşov.
Amândouă oferă servicii inter şi intra urbane.
Transportul în Braşov acoperă mare parte din
oraş. şi, ca un beneficiu suplimentar, funcţionează până târziu în
noapte (sunt de asemenea şi servicii specializate pentru toată
noaptea). Este destul de ieftin, chiar dacă la capitolul confort nu
stă prea bine datorită infrastructurii îmbătrânite.
Condusă de RATBv (Regia Autonomă Transport Braşov),
reţeaua dispune de troleibuze, autobuze şi tramvaie, ca în
majoritatea oraşelor din România. Este foarte bine să cumpăraţi
bilete de la chioşcuri, dar ţineţi minte să le compostaţi când vă
urcaţi în vehicule.
Deşi nu sunt uşi speciale pentru cei care au bilete,
iar şoferii sau vatmanii nu văd dacă sunteţi corect, este înţelept
să dispuneţi de un bilet valid, deoarece controlorii sunt destul de
mulţi, şi vă veţi alege cu amendă. Când cineva vă cere biletul la
control, rugaţi-l să vă arate legitimaţia.
Dacă sunteţi în Poiana Braşov, puteţi de asemenea să
luaţi autobuzul din parcul central spre zona staţiunii Poiana Braşov
(încercaţi autobuzul 20) aflată la sud de oraş (coborâţi în staţia
Poiana Soarelui de unde puteţi lua alte mijloace).
Sunt autobuze operate de RATBv care merg regulat pe distanţa de 12
kilometri între Braşov şi Poiana Braşov. Staţia dispune de
minibus-uri ce duc turiştii de la hotel la pârtia de schi şi de
acolo pot urca muntele pe jos sau cu telefericul spre Cristianu Mare
şi Postăvaru.
Recent au apărut noi operatori inter orăşeneşti, deşi
nu la fel de confortabili şi de încredere ca trenurile şi ca să fim
oneşti, o mai bună opţiune este maxi-taxi-ul.
Taxi-ul în Braşov
Când călătoriţi în afara
oraşului vi s-ar putea cere un preţ dublu pe kilometru (ceea
ce se consideră acceptabil) sau puteţi negocia în avans o
suma fixă.
Dacă găsiţi un şofer de
încredere cu care să vă simţiţi bine, puteţi să întrebaţi
dacă e disponibil pe parcursul şederii Dvs. în Braşov.
De obicei va fi fericit să vă
dea numărul de telefon sau numărul maşinii pentru a fi
chemat. Aşa e mai simplu deoarece nu trebuie să schimbaţi
şoferul. Nu urcaţi în taxiurile ce nu au vreun semn de
identificare, s-ar putea să plătiţi mai mult.
Taxiul e un mod mai rapid şi confortabil de a
călători prin oraş decât transportul public. De altfel sunt şi
destul de ieftine. Majoritatea taxiurilor au aparate de taxat iar
şoferii sunt prietenoşi.
Niciodată nu e lipsă de taxiuri în oraş, dar mai bine
chemaţi unul, decât să căutaţi unul. Toate taxiurile sunt obligate
să aibă preţul pe km la vedere (de obicei afară, pe uşi).
Oricum ar fi bine să cereţi preţul în avans şi să observaţi dacă
şoferul foloseşte aparatul sau dacă nu să negociaţi un preţ fix. Au
existat cazuri când turişti străini au plătit foarte mult pentru o
călătorie. Este OK şi totuşi o idee bună să stabiliţi tariful în
avans chiar dacă se foloseşte aparatul.
Taxiurile sunt parcate în spatii amenajate, de obicei în apropierea
staţiilor de autobuz şi a celorlalte locuri aglomerate. Să daţi un
bacşiş nu e chiar un lucru comun, dar gestul e întotdeauna apreciat.
Aeroportul Braşov aflat la suburbii în Ghimbav, este destinat să se
deschidă în anul 2008 pentru a putea deservi acest oraş aglomerat în
mod direct, decât varianta transportului cu autobuzul de la Sibiu
sau Bucureşti.
Noul aeroport, construit de o companie din Canada, este situat
la mai puţin de 20 de minute de pârtiile de schi de la Poiana
Braşov.
De la aeroportul din Bucureşti sau Sibiu puteţi lua
maxi-taxi-ul, autobuzul sau trenul spre Braşov sau Poiana Braşov
(operatorul naţional TAROM ar putea începe să introducă avioane pe
ruta Sibiu - Braşov sau Braşov - Bucureşti). Cel mai apropiat
aeroport de Braşov e Sibiu ce are destinaţii precum Munchen şi
Viena. Majoritatea călătorilor preferă să zboare spre
aeroportul Otopeni şi Băneasa situate la circa 150km şi sunt
accesibile datorită drumului european E60. Ambele aeroporturi au
curse interne
non-stop şi de la Timişoara, legând
curse de la Londra şi din America cu Sibiu, ca şi din toate
capitalele majore din Europa şi Orientul Mijlociu.
E60 va fi principalul drum spre Braşov şi datorită faptului că leagă
Braşovul de Bucureşti la sud şi Cluj-Napoca, Oradea şi Budapesta
(Ungaria) la vest. E60 face legătura cu Sibiu şi mai înainte cu Arad
şi Timişoara.
E574 vă va duce spre nord, spre Moldova, Mănăstirile
Pictate şi Iaşi. O autostradă ce se construieşte va lega din 2008
Bucureşti-ul de Braşov şi Braşov de Cluj-Napoca şi Oradea.
Listate dedesubt sunt câteva locaţii pentru închirierea de
maşini
în zona Braşov.
Dacă numărul la care sunaţi aparţine fostei
companii de stat Romtelecom, atunci începe cu (0268) în cazul în
care sunaţi din România, din străinătate fiind doar (268).
Majoritatea numerelor de telefon din Braşov folosesc
codul de judeţ (268), iar companiile mai noi au cifra "3" înainte de
"68", în acest caz formând (0368) din ţară şi (368) din afara ţării.
Când sunaţi un număr de telefon mobil, tăiaţi cifra
"0" din (07XX), pentru a deveni (7XX). Şi liniile telefonice fixe,
şi cele mobile au şase cifre după aceste coduri de judeţ.
Pentru informaţii complete
despre telefonat şi o hartă a codurilor, vedeţi secţiunea noastră
Sunatul în România aici.
HotSpot-uri Braşovene
Internet Wireless în al doilea oraş turistic al României
Din păcate, încă nu avem listări cu cafenelele, cluburile,
barurile, pub-urile, hotelurile, restaurantele sau mall-urile care
oferă internet wireless în Braşov.
Casa Bono combina accesibilitatea cu posibilitatea de a petrece un
sejur agreabil înconjurat de atmosfera linistita a unui cartier rezidential, la
poalele muntelui.
Rest România este
un ghid turistic, prin urmare oferă informaţii istorice în interesul
cititorilor noştri călători. Istoria poate ridica o problemă
discutabilă, iar noi salutăm ideea
ca cititorii să spună dacă este nevoie de clarificare sau sfătuire.
Vă rugăm să ne trimiteţi un e-mail
aici dacă aveţi întrebări sau comentarii despre orice subiect
din această secţiune de istorie.
Istoria Timpurie a Braşov-ului
Lupoaica cu puii
Romulus şi Remus sunt alăptaţi de mama
lor lupoaică în faţa Primăriei din Braşov.
Cele mai vechi urme de aşezări şi activităţi umane datează din
neolitic. Arheologii care lucrau la jumătatea secolului 19, au
descoperit urme de aşezare umană în zone braşovene: Valea Cetăţii, Pietrele lui Solomon, Şprenghi, Tâmpa,
Dealul Melcilor, şi Noua.
Primele trei locaţii indică urme de fortăreţe dacice :Dealul
Şprenghi deţine un edificiu în stil roman. Ultimele două locaţii
poartă numele a două culturi din Epoca Bronzului - Schneckenberg şi
Noua.
În perioadele ulterioare locuitorii din Braşov erau descendenţi
direcţi ai dacilor (vedeţi
Originile Românilor)
ce au continuat să locuiască în aceste locuri (mai ales în zonele
păzite de munte şi deal) şi au organizat mici structuri
politico-sociale.
Descoperirile arheologice datează din secolele 2-8 şi includ
monede, inele, unelte din metal, vase din ceramică dar şi aşezări
umane. O astfel de comunitate era Ţara Bârsei, compusă din câteva
sate.
Unul din acestea, Cotun, este menţionat în zona de lângă Braşov
(numele e similar cu un cuvânt dac despre care se presupune că
însemna sat) - dezvoltarea lui ulterioară a dus la crearea zonei
Scheii Braşovului.
Populaţia Peceneagă
Actualele nume româneşti şi maghiare sunt derivate din cuvântul
peceneg ”barasu” ce înseamnă ”fortăreaţă”.
Populaţia peceneagă era de origine turcă, cei care au trăit în
mare parte din regiunile Moldovei şi Munteniei şi prin Carpaţi între
anii 700 şi 900, după ce vizigoţii au plecat şi chiar înainte de
puternica influenţă ungurească. Limba peceneagă era o limbă Oghuz
Turcească, vorbită de pecenegii pe tot întinsul Europei de Est,
inclusiv Braşov. S-a stins aproape de secolul 12 odată cu asimilarea
poporului peceneg de către populaţiile locale şi cele vorbitoare de
latină.
Cei de atunci erau majoritatea păstori creştini (care au urmat
Ortodoxia Estică după ce a avut loc Marea Schismă, alţii preferând
arianismul).
Aşezările româneşti au sporit datorită meseriilor diverse –
mulţi au devenit negustori cu stare, meşteşugari (măcelari,
ţesători, dulgheri sau zidari) şi clerici. Lângă biserica Ortodoxă
din Schei românii au înfiinţat prima şcoală pentru români la
sfârşitul secolului 13.
Coloniştii germani cunoscuţi ca saxoni transilvăneni au avut un
rol decisiv în dezvoltarea Braşovului. Aceşti germani au fost
invitaţi de Regele Geza al II-lea al Ungariei să dezvolte oraşe, să
construiască mine şi să cultive pământul, toate acestea în perioade
diferite, între anii 1141 şi 1162.
Colonişti au venit în special din Rhineland, Flandra şi regiunea
Moselle, în timp ce alţii au venit din Thuringia, Bavaria, Walonia
şi chiar Franţa. În anul 1211, din ordinul regelui Andras al II-lea
al Ungariei, Cavalerii Teutoni au întărit Burzenland pentru a păzi
graniţele Regatului Ungar.
Deşi cruciaţii au fost izgoniţi în anul 1225, coloniştii aduşi
aici au rămas creând 3 districte pe teritoriul Braşov-ului, şi anume
Corona în jurul Bisericii Negre, Martinsberg la vest de Dealul
Cetăţuia şi Bartholoma pe partea estică a Dealului Sprenghi.
Germanii ce locuiau în Braşov se ocupau de comerţ şi de
meşteşuguri. Localizarea oraşului la intersecţia rutelor comerciale
ce legau Imperiul Otoman şi Vestul Europei, dar şi anumite excepţii
de la plata taxelor le-au permis saxonilor să devina destul de
prosperi şi să exercite o influenţă politică destul de importantă.
Au contribuit destul de mult la arhitectura oraşului, zidurile din
jurul oraşului fiind construite şi mereu lărgite, dispunând de
anumite turnuri administrate de diferiţi meşteşugari, potrivit
obiceiurilor locale. Folosind fonduri de la UNESCO, o parte a
fortificaţiei a fost restaurată şi alte proiecte sunt în
desfăşurare. Cel puţin două porţi din oraş, Poarta
Ecaterinei (sau Ekaterinentor) şi Poarta Schei
se află încă în picioare
(detalii mai sus).
Centrul oraşului este delimitat de clădirea biroului primarului (Ratshaus)
şi de piaţa înconjurătoare (Piaţa
Sfatului), care include una din cele mai vechi clădiri din oraş, Hirscher Haus,
deţinută de un comerciant prosper. În apropiere este
"Biserica Neagră", despre care
unii pretind că ar fi cea mai mare Biserică în stil Gotic din Estul
Europei.
Secolul 15, Etnicii Români refuzaţi
Odată ce Braşov-ul a devenit colonie germană, românilor le-au
fost negate câteva drepturi de către noii conducători. Nu au mai
fost recunoscuţi drept cetăţeni ai oraşului şi astfel nu au mai
putut practica meseriile lor.
În plus, religia lor (ortodoxă) nu a fost recunoscută
oficial în Transilvania, mai ales în timpul şi după secolul 15.
Majoritatea s-au apucat de oierit şi de contrabandă care aducea bani
destul de frumoşi, fapt ce le-a permis să construiască prima
biserică de piatră din Transilvania, să creeze prima tipografie
românească din regiune (1558) şi mai târziu să facă o bibliotecă.
Burghezia germană se mai baza totuşi pe vorbitorii de limbă
română pentru a face negocieri cu gospodarii din Valahia şi Moldova
şi ocazional cu Imperiul Otoman.
Importanţa culturală şi religioasă a bisericii şi a şcolii
româneşti din Schei e subliniată de generoasele donaţii a celor
peste 30 de gospodari dar şi a reginei Elisabeta a Rusiei. În
secolele 17 şi 19 românii din Schei au militat pentru drepturile lor
culturale, politice şi naţionale fiind sprijiniţi de românii din
alte provincii dar şi de comunitatea locală de greci.
Resurgenţa Românilor din Secolul 19
IÎn anul 1838 au scos primul ziar în limba română, Gazeta
Transilvaniei şi au inaugurat prima instituţie română de educaţie
superioară (Şcolile Centrale Greco-Ortodoxe, astăzi purtând numele
lui Andrei Saguna). Suveranul Iosif al II-lea le-a dat românilor
drepturi cetăţeneşti pentru o scurtă perioadă de timp în ultimele
decade ale secolului 18.
Un contrast curios între clădirile
noi, biserica ce împrumută din stilul maramureşean şi
clădirea de birouri care nu ţine cont de moştenirile
culturale.
În anul 1918, când Transilvania a devenit parte a României,
structuri ale minorităţii germane din Transilvania şi-au declarat
supunerea faţă de noul stat. Perioada interbelică a dezvăluit o
înflorire a vieţii economice şi culturale în general, lucru
observabil şi la minoritatea saxonă din Braşov. Totuşi, la sfârşitul
celui de-al Doilea Război Mondial mulţi etnici germani au fost
deportaţi în Uniunea Sovietică (consultaţi secţiunea România
Comunistă) şi mulţi alţii au emigrat în Germania de Vest după ce
România a devenit ţară comunistă.
Evreii au trăit în Braşov începând din anul 1807, când Aron Ben
Jehuda a primit permisiunea de a locui în oraş, privilegiu ce până
atunci fusese acordat doar saxonilor.
Comunitatea evreiască din Braşov a fost fondată oficial 19 ani
mai târziu, urmată apoi de prima şcoală evreiască în anul 1864 şi de
construcţia unei sinagogi în anul 1901. Populaţia evreiască s-a
extins rapid de la 1280 de persoane în anul 1910 la 4000 în anul
1940. Astăzi comunitatea numără aproximativ 230 de membri, mai ales
după ce multe familii au plecat în Israel între Al Doilea Război
Mondial şi anul 1989.
Ca multe alte oraşe din Transilvania, Braşov-ul este de asemenea
casă pentru o semnificativă minoritate etnică maghiară.
În timpul perioadei comuniste, dezvoltarea industrială a fost mult
accelerată. Sub regimul condus de Nicolae Ceauşescu, oraşul a fost
locul grevei din anul 1987. Aceasta a fost înăbuşită de autorităţi,
fapt ce a rezultat în încarcerarea multor muncitori.
Civilizaţia Pâinii
O expoziţie superbă la Muzeul
Etnografic din Braşov cu o temă despre cum facerea
pâinii a inspirat civilizaţiile europene.
Mare parte a conţinutului acestei pagini
este derivată din Wikipedia, enciclopedia liberă cu conţinut
deschis. Se poate să nu fi fost revizuită de editori
profesionali (vedeţi
disclaimer pentru riscuri). Este permisă copierea şi/sau
modificarea acestui document sub termenii Licenţei GNU pentru
Documentaţie Liberă, Versiunea 1.2 sau oricare altă versiune
ulterioară publicată de Fundaţia Free Software;
cu Secţiunile Invariantecapul
paginii,
josul
paginii, şi blocurile publicitare laterale pe părţile stânga
şi dreapta, comune website-urilor Rest România,
fără texte deasupra şi dedesubt.O
copie a
licenţei este inclusă în secţiunea intitulată
"Licenţa GNU
pentru Documentaţie Liberă".